577 matches
-
gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi poșta, mai sus pe drum pescăria, chiar vizavi de poteră. Pe deal vom amplasa bineînțeles o piscină, și fabrica de pisici, pușcăria, un pâlc de palmieri... PULA FERMECATĂ Muzica: Smashing Pumpkins, David Bowie, Kraftwerk, Suede 1. Era duminică dimineață și îmi făceam clătite când a sunat telefonul. Am pus polonicul pe care tocmai îl umplusem cu aluat înapoi în oală, am dat tigaia la o parte de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dovedești nimic! O să te culci cu mine, ca toate cele dinaintea ta! Nu sunt nebun! Nu vrei acum, în trei minute o să te târăști la picioarele mele ca să... Știi, și chiar așa, situația este destul de stranie... vrei neapărat să vezi pula prietenului soțului tău? - Crede-mă, zise, mă cunosc destul de bine. Voi ști să mă stăpânesc. - Bine, am spus. Mă oprea cineva să zic că mințisem și să mă dau jos din mașină? Altcineva decât acel demon care sălășuiește în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ating... cu mâna... N-am zis nimic. Anca puse mâna pe pulă și o mângâie. Mi se sculă puțin. Anca o ridică și o privi cu atenție. - Bine, gata, am zis încercând să-i îndepărtez mâna. Dar Anca îmi strânse pula mai tare. - Pot s-o ling? Doar o dată, o dată, doar ca să văd ce gust are, te rog... Și înainte ca eu să pot spune ceva - deși n-aș fi avut ce -, se aplecă deasupra ei și o linse. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spătarul banchetei și am lăsat-o pe Anca să își continue treaba. Nu era deloc rău. După o vreme, timp în care privisem la seara care se lăsa peste Snagov, am ejaculat în gura ei. Anca înghiți sperma, mai linse pula puțin și se ridică. - Fute-mă, te rog, gemu. - Nu, ajunge, am zis. - Ba nu... te rog, vreau să mă fuți... pot să mă așez pe ea? - Stai, stai, am zis. Dă-ți jos chiloții. Anca își scoase slipul, febrilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aveau. Trăiam în continuare în căcat. Pictorița încerca să facă un portret-robot. Din păcate era naturalist-cubistă și portretul arăta ca un ghiveci de flori pe fundul căruia dormea un motan. Într-o seară priveam la portret în timp ce femeia îmi sugea pula. - Nu poți să-l faci ca lumea? am întrebat-o. Nu seamănă deloc. - Mhuh, răspunse ea. - Of. Cel puțin sexul era ok. Sudorile noastre amestecate miroseau a morgă, a cavou, a necrofilie. Destul de excitant. Într-una dintre serile petrecute împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
decât o julitura la gât. Totuși mă ține patru zile la pat, din cauza unui deget degerat. La prânz, o asistentă medicală mi-a adus niște chifle și o supă. A zis că am ochi frumoși, după care mi-a supt pula. Am întrebat-o de niște chiloți. A început să plângă și a plecat. M-a vizitat Georges Riviera. Mi-a dat trei țigări. 29.12. A venit un pachet de la mama, în legătura cu Crăciunul. Niște pește, brânză, un pulovăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pulovăr, vin, ciuperci, o carte (D’Annunzio), cozonac. Chiloți nu. 30.12. Marcel Crosse a întrebat pentru mine la batalion de niște chiloți. I-au dat niște formulare, tocmai le completez. Mărimea, culoarea, materialul, marca. Sora iarași mi-a supt pula. N-am mai întrebat-o de chiloți. Afară e frig. Mitou a intrat și el în spital, i-a degerat și lui un deget. Iesise să se pișe, i-au căzut niște picături pe picior, a dormit, când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
au. Azi e Anul Nou. 01.01. Am ieșit din spital. Aseară s-a sărbătorit, am aruncat noi niște grenade, nemții niște grenade, ne-am uitat cum arde un hambar. A fost frumos. Chiloți tot n-am. O să-mi înghețe pula. 02.01. Crosse s-a bătut cu un baiat de la divizia a doua. M-am gândit că dacă unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ardoarea cu care tânărul inginer își prezentase proiectul, directorul Jean-Pascal Trinité intră în largul closet al biroului său. Se gândi o vreme la acest om, atât de inteligent, atât de înflăcărat... Apoi privi în jos. În mâna dreaptă își ținea pula. În mâna stângă, un cocoloș de hârtie. Pe veceu scria Toshiba. Directorul se pișa. Își privi din nou pula. Și pe aceasta scria Toshiba. Însă în japoneză. EU ET AL. Camil intră în sala de ore plin de voie bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gândi o vreme la acest om, atât de inteligent, atât de înflăcărat... Apoi privi în jos. În mâna dreaptă își ținea pula. În mâna stângă, un cocoloș de hârtie. Pe veceu scria Toshiba. Directorul se pișa. Își privi din nou pula. Și pe aceasta scria Toshiba. Însă în japoneză. EU ET AL. Camil intră în sala de ore plin de voie bună. Asta avea o oarecare legătură cu descoperirea unei mici sume de bani într-un buzunar al cămășii de jeans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care ține În mișcare economia este aceea că o plictiseală din ce În ce mai rapidă este de ne-evitat. În mulțime Încep să se audă șușoteli neliniștite. „Drace, cred ca mi-am lăsat toate alea la birou!“ „Unde dracu’ sînt cheile mele?“ „Ce pula mea?“ Dar, clară deasupra acestor șușoteli, se ridică vocea ungurului miliardar: — Ei, așa mai vii de-acasă, domnule Wakefield! Diavolul se amuză, dar e și puțin neliniștit. Îi place valul crescînd de nervozitate din sală, dar se teme că Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
despre durata loviturii de Început. Ar fi trebuit să-mi dau seama! Diavolul este avocat, scrie În toate cărțile, și eu am fost tras pe sfoară! El Diablo, ești acolo? Am priceput mesajul, dar nu plec nicăieri, ticălosule! Îmi bag pula În ea de autenticitate! SÎnt acasă și am de gînd să rămîn acasă! Wakefield așteaptă replica furioasă a Diavolului, dar este ca și cum El Sataniko ar fi plecat Într-o lungă vacanță. Văzînd că nu primește nici un răspuns, Wakefield Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aterizase tocmai lângă banca muncitorilor. Doar marii jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese grijă să radă vopseaua cu un cuțit sau un briceag și-altcineva (sau poate același artist) lăsase pe bârnele de lemn un mesaj ferm și concis: PULA Semnul de punctuație lipsea, sculptorul se plictisise sau poate intrase în criză de timp, echipele se succedau în ritm rapid pe teren (ieșeai la zece minute sau la două goluri), te mai chemau și alții, când era nevoie de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, în asemenea condiții, dialogurile se înfiripau clar și concis: „Ce faci, bă, acolo?!“ „Mă piș.“ „Domne’, nu ți-e rușine? Sunt copii mici, care se joacă aici.“ „Nu mai pot.“ „Pleacă, domne’, de-aici, că sun la poliție!“ „Sugi pula.“ Vara, toropeala făcea victimă după victimă și exploratorii se rătăceau sau nu mai apucau să sară gardul înapoi. Îi găseai sprijiniți de zid sau de mașini, unii moțăiau pe capota lui Firănescu (lucru riscant, ținând cont de faptul că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe vânzătoare și s-a întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din rând, să-l chelfănească. Unul scosese un pantof fără șiret, cu tocul gros și stropit cu var. Pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o scânteie, un pretext, explozia plutea în aer. Se lăsau geamurile sau se deschideau portierele, șoferii gesticulau între ei sau săreau la pietoni, participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care pedalau frenetic, făcând slalom printre mașini. Purtau șepci și gecuțe de fâș, colorate cu numele firmei care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perete, presa ultimelor două secole zăcea în clasoare masive, sub coperți de piele sau carton gras. Secolele dormeau în linie, strivite și comprimate, nume străvechi se-amestecau cu cele noi, făcând deliciul colecționarilor: „Albina“, „Curierul“, „Fama Lipschii“, dar și „Muci“, „Pula“ sau „Nervi“. Praful era șters zilnic, sutele de compartimente de lemn și placaj străluceau. Temperatura rămânea constantă, foile ziarelor se păstrau uscate și intacte, ca frunza unui trabuc cubanez original. Ne-am împărțit pe căprării: eu fișetele cu numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
va avea cele mai bune medicamente. Sigur, Manus era detectiv, dacă prin asta înțelegi să-ți fâțâi curul printre boscheții din Washington Park purtând slipi mai mici cu un număr în speranța că vreun maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e putere, așa cum banii sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și pomeții înalți, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hârtia igienică de pe haine, și eu îi umflu lui Brandy părul la spate. Brandy trage puțin în sus de ciorapi și puțin în jos de partea din față a jachetei. Ilustrata și cartea vârâte în buzunarul interior al jachetei ei, pula vârâtă în colanți, despre nici una nu-ți dai seama că e acolo. Dăm de perete ușile duble ale salonului și iată-i pe domnul Parker și pe Ellis. Pantalonii domnului Parker sunt în jurul genunchilor, curul lui gol și păros e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-ta la școală? Cine la cumpără cadourile de Crăciun? E treaba ta, tu ți-ai ales-o, trebuie să-ți mulțumesc? spuse Antonio mâniindu-se, de parcă mi-ai face un favor. Voiai s-o faci pe mama, fă-o, ce pula mea, nu e așa de dificil. Tată, Încercă Încă o dată Valentina, apărând din nou În verandă cu paltonul Încheiat, cu căciula pe cap și cu mănușile trase, chiar dacă mi-ați cumpărat un microscop, e bun și ăla. Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumnaților, În timp ce toate celelalte dau o mână de ajutor la bucătărie, spuse Antonio. Așa crezi tu? spuse Emma cuprinsă brusc de un calm rece. Știi ceva? Du-te tu la Santa Caterina, eu nu vin. A, da? țipă Antonio. Ce pula mea ai În cap? Unde crezi că mergi? Emma luă ceașca lui Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea nu se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nou al doamnei Taylor avea o nuanță de roșu bolnăvicioasă și totul în cameră - inclusiv Sheba și Polly - era scăldat în această lumină. — Sheba? am zis, scoțând capul de după scară. Pot să te ajut cu ceva? — O, nu ea, în pula mea, a exclamat Polly. Umbra stacojie care-i cădea pe față îi dădea un aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu există, va trebui să mă obișnuiesc cu aceste mici zgîrcenii ale destinului. Refuz În schimb șortul. Un chilot căruia, pentru că nu e genul slip și nu-ți ține socoteala la un loc, i se spune AZP - Aparat de Zăpăcit Pula. Dar asta nu e singura lui problemă. — Al tău arată de parcă a fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
singur etaj și lungi. Salutăm În stînga și În dreapta, iar cînd cineva strigă „Atențiune!“, semnalîndu-ne apropierea unui ofițer, Încremenim În poziție de drepți. De la fereastra unui dormitor, cineva ne sugerează să ne scoatem mîinile din buzunare, să nu ne roadă pula unghiile. E un caporal cu o figură de șarpe, Îl ignorăm și nu pare foarte feri cit, ne promite niște nopți plăcute după ce se face Împărțirea pe baterii și se face iar distribuția În dormitoare. SÎntem repartizați pe baterii, locotenentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hangare, apoi o taie peste cîmp. Fapta e năucitoare. De ce ar face cineva așa ceva? Anunță comandantul gărzii, care Își sună santinelele În posturi să-i prindă pe bandiți. Bineînțeles că sîntem opriți exact de santinela de lîngă bateria noastră. — Ce pula mea vreți să faceți cu lemnele alea urîte? Stăm În jurul butucilor noduroși și ne uităm la ei de parcă acum Îi vedem pentru prima dată. Nu numai că sînt urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia. Evident, nu prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]