197 matches
-
arabă. Zilele Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-se ca în cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide neașteptat de ușor și împins de forța propriului său avânt se prăbușește în holul bisericii cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aparține, nici mai mult nici mai puțin, decât exact ministrului de interne pe nume Rus Ioan și, vai nouă, a domnului Vasile Pușcaș, care ne păstorește în drumul spre Europa, profesorul de standarde democratice și de studii politice născute din pulpana lui Tocqueville. Și ce zic, dumnealor? Păi, ne privesc fix în ochi, la ore de maximă audiențe, și ne spun că secuii își pun de-o patrie interioară. La asemenea vorbe înfricoșate Marius Tucă spune pe dată niște glume mușcătoare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate la spate, peste pulpanele redingotei, junele Ialomițeanu își reîncepe plimbarea prin salon. După câțiva pași, s-a oprit din nou - de data aceasta, în fața fotografiei regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Ar putea să deschidă acest subiect la ordinea zilei : să îl condamne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă, căci într-o lume atât de mică rătăcirea lui nu putea fi foarte lungă. O apucă pe scări în jos, urmați de ceilalți. După ce coboară câteva trepte, Neron îl trage timid de pulpana tunicii: — Tiberius, mă doare rău burta, pot să nu vin cu voi? Când te scălâmbăiai cu copiii n-aveai nimic, nu, iar acum te-a apucat burta, așa, pe nepusă masă? îl ia la zor Pomponia din spate. Germanicus clatină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de-o blondină pe-o citație la circ“), poetul își ia distanța necesară față de propria generație. Unghiul care îi permite această mișcare este unul etic, opus amoralismului estetic. În poemul goiul ales, Decuble iese în mod voluntar și acuzator de sub pulpana generaționistă: „generația mea n-a mâncat holocaust pe pâine/nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași/dar generația mea vrea să scrie frumos/vrea poezie și proză cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș cocaină sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
încă răgușit de neliniște: ― Dați zor, băieți, că vine un domn ofițer... De-acuma trebuie să sosească și convoiul... Of, barem de-am scăpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabă de militar! Ofițerul se apropia șovăitor. Vântul îi flutura pulpanele mantalei, împingîndu-l parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cohortă de ajuns de numeroasă, constituită pe modelul lagărelor de reeducare. Foști militari deblocați, profesori și Învățătoare cu ultimul domiciliu la Aiud, Jilava, Canal, Bărăgan, apoi categorii mai neînsemnate care au fluierat În biserică, mâncăm o bucată de pâine sub pulpana Academiei, și a profesorului Andrei Oțetea. Ținem ședințe de sindicat și de partid, din Scânteia, totul cu seriozitate și deferență. Dar când ne Întoarcemla sculele noastre, operăm după pregătire și conștiință. Ai zice că este o regretabilă duplicitate - nu este
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
prieten de-al său care era plotoner de ață la regimentul de gardă, să ajusteze pantalonii de uniformă ai flăcăilor care făceau de caraulă. Radul Popianu se învîrtea prin camera de burlac a lui Leonard Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intrare: ta-ta-ta-ta! Apoi imediat: ta-ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta! O luai spre ieșire și Nilă nu mai putu să mă oprească. Bulevardul era aproape pustiu. Tramvaiele numeroase care treceau pe-aici pieriseră. începui să merg aiurea, la dreapta, în paltonul meu ale cărei pulpane fluturau împinse de genunchii care se ridicau repede în mers. Îmi cunoșteam acest mers care parcă mă târa, înainte, unde-o fi, pe marginea pădurilor, a satului, a loturilor cu miriști pustii, de la Miroși la Siliștea, noaptea pe întuneric, dimineața
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cât oi fi dormit nu știu dar, când am deschis ochii afară se înserase deja... “Asta înseamnă că am dormit dus o după amiază întreagă. Uite ce înseamnă lipsa grijilor!”... De pe prichiciul sobei îmi zâmbea un buchet de Dumitrițe cu pulpană albă... Când m-am trezit de-a binelea, am ieșit în grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la răsăritul lunii. Când poiana
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
șoltuzului și pârgarilor... voi să lăsați în pace de toate angheriile o casă ce au rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire de la Sfântul Sava ce este aproape de Chervăsărie”. --Știi foarte bine că o casă simplă nu putea fi luată sub pulpana lui vodă așa tam-nisam, chiar dacă în ea erau aciuați niscai călugărași. --Și atunci ce bănuiești că se întâmpla în acea casă pentru care vodă mai spune: “pentru aceea nici bir să nu aibă a da, nici podvoade, nici cai de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-o fustă în carouri și o cămașă roz, cu năsturei, stătea cu mâna pe clanța ușii. — Bună. Sunteți tipul de la asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz printr-un foaier într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voluminoase, lingând cu degetul fiecare pagină întoarsă. . . . Tot în cutia mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la facultate, Lina u povestise, dar fără prea multe amănunte, că era încă studentă bătrână când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îmi rămâne?trece pe pas de război Prințesa. — Restul! — Care restul, Cezar? Care restul? Încântat că i-a rostit numele și de asemnea încântat de frumusețea chipului ei accentuată de revolta interioară, Cezar o strânge tare la piept adunând strâns pulpanele cojocului, gata, gata s-o sărute. Nu reușește, că Prințesa intuind intenția lui Cezar, se desprinde din îmbrățișarea lui. — Teofana, nu te supăra! — Cum să nu mă supăr? Pot cânta înainte de ora 16 când nici n-am ajuns bine de la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe tavă? Da, serenisime! O văd și îngenunchez spre a-i săruta pământul sfânt odată cu pulpana Măriei Tale. Că de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a mai avut hodină și nici stăpân! Numai de ne-ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș forțat sentimentul, aplecîndu-mă mai tare către vîsla mea. Bărbatul în jachetă încheiată pînă sus s-a strîns în scaunul cîrmaciului, de unde pulpanele hainei atîrnau peste bord în dreapta și în stînga și s-au închis repede la culoare. Numărînd cu voce tare, ne indica cînd este timpul, perfect sincronizați, să lăsăm lama în apă și în același timp să exercităm presiune. După o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cârîind... ...Zadarnic Noimann se lupta cu abstracțiunile. În fața ochilor i se Întindea un Întreg laborator alchimic, care avea proprietatea de a schimba pe om Într-o ecuație sau cifră, Într-o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora, după cum apărea și toga lui Euclid, și mărul lui Newton, și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spun că era important... se mâțâie Cezar a fecioară neprihănită. - Bănuiesc. Tu n-ai fost? Dezorientare pe fața colegului. Respiră. Normal, nu-i convine că nu l-am lăsat să se zbenguie în pirutele lui generale, l-am tras de pulpană spre nenorocitul de „eu” și sunt gata să-l scot din postura comodă de mesager. - Cum să nu fiu? Nu mi-aș fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
copilăriile, doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez, tovarășe colonel, dau semnătură. Absolut sigur, vom avea vești bune, foarte bune. Înainte de a-și relua locul pe taburet, rotofeiul își scoate iarăși ochelarii, îi șterge de pulpana halatului. Acum i se văd ochii mari, limpezi, cel adevărat, albastru, cel de sticlă, albastru, nici n-ai ști să-i deosebești. Și iarăși nu se mai văd, și-a pus la loc ochelarii fumurii. — O să rămâi la masă, Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]