KorAP: Find »[drukola/base=pulsional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...14 >

338 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

valori morale ale propriului său Supra-Eu (V. Franklă. Acest din urmă aspect reprezintă, așa cum am arătat deja, domeniul Psihologiei Morale. Prin aspirațiile sale, persoana umană se găsește Într-un raport permanent cu absolutul. Pentru V. Frankl, așa cum există un Inconștient pulsional, există și un Inconștient spiritual. Acesta din urmă este Supra-Eul (Der unbewusste Gottă. Inconștientul spiritual al omului presupune o relație morală, unică, insesizabilă conștient, cu Dumnezeu. Această relație, deși inconștientă, este totuși, În mod paradoxal, intențională, prin orientarea sa permanentă

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
2. Afirmarea Eului Afirmarea Eului unei persoane este În relație strânsă cu valorizarea acestuia, mai sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și morale, motiv pentru care le tratăm separat. În cadrul formelor de afirmare ale Eului distingem două tendințe pulsionale ale Supra-Eului individual, și anume: tendința de dominare și tendința de supunere. Tendința de dominare are la baza ei pulsiunile sadice ale persoanei și ea se manifestă sub forma tiraniei. Prin aceasta, individul urmărește să-și impună voința, ca putere

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
anume: - Etajul inferior, care este reprezentat prin spontaneitatea originară, naivitatea, expresia reflexelor, a instinctului și sentimentului primar ireflexiv. În acest sector, morala nu intervine. El ar corespunde, din punctul de vedere al concepției psihanalitice privind organizarea aparatului psihic, cu Inconștientul pulsional. - Etajul mediu, care corespunde experiențelor mintale, În raport cu realitatea directă cu care este confruntată imediat persoana umană. Din acest motiv, nivelul mediu de organizare corespunde, din punctul de vedere al psihanalizei, cu Eul conștient. - Etajul superior, care este depozitarul spontaneității dobândite

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
individului; - nivelul mediu, corespunzător fazei conștiinței morale propriu-zise, cea care corepunde cunoașterii regulilor sau a normelor morale de către persoană; - nivelul superior, corespunzător voinței pure sau idealului moral al persoanei. Structura aparatului psihic Psihanaliză Psihologia Morală Supra-Eul Rațiunea, spontaneitatea superioară Inconștientul pulsional Experiențele mintale conștiente Instinctele, spontaneitatea originală Spre deosebire de modelul lui R. Le Senne, care are un pronunțat caracter structural, modelul lui E. Dupréel are, În primul rând, un caracter evolutiv-genetic, urmărind „formarea” conștiinței morale, de jos În sus, În cadrul unui proces

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
E. Dupréel are, În primul rând, un caracter evolutiv-genetic, urmărind „formarea” conștiinței morale, de jos În sus, În cadrul unui proces dinamic formativ-evolutiv, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. Psihanaliză Psihologia Morală Supra-Eul Inconștientul spiritual Eul conștient Inconștientul pulsional primar Voința pură sau Idealul moral Conștiința de sine, regulile morale, responsabilitatea Inconștientul bazal, primitiv Din cele de mai sus, reiese faptul că nu se pot nota diferențe majore, semnificative, În ceea ce privește modelul de organizare a aparatului psihic al personalității În

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
o nouă formă de a fi. Simpatia este participarea afectivă, pe când iubirea creează o comunitate spirituală a mea cu celălalt (D. Stăniloaeă. În Psihologia Morală, Eul este centrul persoanei umane, dispus din punct de vedere topic și dinamic Între presiunele pulsionale primare ale Inconștientului și interdicțiile valorice morale ale Supra-Eului. Din punct de vedere psihologic, Eul este „ceea ce se vede În afară” din persoana umană. Această Înfățișare a persoanei care este Eul său nu reprezintă de fapt Eul, ci imaginea Eului

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
acționa, conduitele, nivelul de educație, cultură etc. Dincolo de imagine, natura Eului se dovedește a fi influențată de importanța presiunilor exercitate asupra acestuia. Așa cum am arătat deja, remarcăm existența unui Eu dominat și modelat de influența Inconștientului, reprezentat prin Eul primar pulsional și existența unui Eu dominat și modelat de influența Supra-Eului, reprezentat prin Eul secundar moral. Aceste două tipuri de Eu sunt rar Întâlnite În forme pure, Întrucât Eul este, În egală măsură, rezultatul celor două tipuri de influență mai sus

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
anormalității psihice. Mai există și o a treia eventualitate, când Eul poate avea un caracter negativ de factură perversă, plasându-l În registrul antivaloric al imoralității. Psihanaliza vorbește despre stadiile de dezvoltare ale persoanei, luând drept criteriu de referință maturizarea pulsională a individului. În cazul acesta, accentul se pune pe pulsiunile Inconștientului. În cazul formării psiho-morale a Eului nu mai sunt luate drept criterii de referință pulsiunile individului, ci formarea și maturizarea acestuia În raport cu Supra-Eul său moral. Două elemente contribuie la

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
său moral. Două elemente contribuie la formarea psiho-morală a Eului: mediul și modelele cu care acesta vine În contact pe tot parcursul vieții sale, de la naștere până la moarte. Făcând această afirmație, dorim să scoatem În evidență faptul că, spre deosebire de Inconștientul pulsional, care are un caracter relativ destul de bine delimitat, Supra-Eul moral și spiritual este o instanță a aparatului psihic În continuă dezvoltare, care absoarbe influențele mediului În care trăiește individul și modelele pe care acesta le are, proiectându-le asupra Eului

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de factori naturali, dar și de factori educaționali, impuși acestuia. Din aceste considerente etapele formării psiho-morale ale Eului sunt corelate direct cu evoluția Supra-Eului său moral, având prin aceasta un alt aspect și o altă semnificație În comparație cu „stadiile de dezvoltare pulsională” ale Inconștientului din psihanaliză. Aceasta Întrucât persoana umană este și „ființă morală”, nu numai „subiect al apetențelor” și al „pulsiunilor primare”, pe care natural că nu le excludem și nici nu le minimalizăm importanța, dar numai o corelare Între Supra-Eu

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și morală a unei persoane este o condiție esențială a acesteia. Modelele negative sau antimodelele pot duce la efecte dintre cele mai nedorite pentru individ, dar concomitent și pentru societate. În absența formării Supra-Eului, persoana va fi dominată de Inconștientul pulsional primar. Actele, ideile și conduitele acesteia vor avea un caracter mai puțin elaborat, vor fi mai primitive, dominate de egoism, violență și imoralitate. Raporturile interumane vor avea la rândul lor de suferit. Absența formării Eului, prin lipsa de educație sau

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
a identității sexuale a indivizilor: utilizarea de către bărbați a accesoriilor de imagine feminină și, invers, adoptarea costumației masculine de către femei. Ambele situații indică o slăbire importantă a forței de cenzură morală a Supra-Eului și o presiune puternică pe care Inconștientul pulsional o exercită asupra unui Eu slab. Imagine și prezență Una dintre funcțiile principale imediate ale imaginii este de a prezentifica persoana respectivă. Imaginea Eului personal fiind, În același timp, marca identității, acesta devine prin imagine inconfundabil: o prezență unică. Calitățile

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
complexul lui Oedip și complexul lui Prometeu nu este nici un fel de contradicție, mai mult chiar, se poate spune că ele sunt complementare și necesare Eului personal, În procesul de formare și desărvârșire al unei personalități. Orice Eu are nevoi pulsionale de factură oedipiană, dar și nevoi spirituale de factură moral-prometeică. Acest aspect al persoanei umane este dat de faptul că ea este În mod permanent dublată de un alterego, care o reprezintă și de care este inseparabilă. Vom analiza această

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus, lipsit de imaginație. Dubletele la care am

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
corespunzătoare acesteia. Nu toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
mai ajunge să fie el Însuși și compensează acest deficit prin identificarea cu un partener de același sex. În cazul cuplurilor nefirești, se mai poate remarca faptul că persoanele care-l constituie prezintă o importantă formă de regresiune la stadiile pulsionale anterioare de evoluție, marcate, În special În cazul cuplurilor de bărbați homosexuali, printr-o importantă dependență maternă. Pentru aceștia simbolurile materne (apa, marea, corabia etc.Ă sunt elemente comune În planul arhetipurilor care-i apropie. Cuplurile nefirești sunt cupluri confuze

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
analiza În continuare semnificația morală a acestor tipuri. Se impune o precizare. Judecarea tipurilor morale umane sau biografice trebuie raportată la relațiile existente Între eul personal și supraeul moral, pe de o parte, iar pe de altă parte, la inconștientul pulsional primar. Fiecare tip de persoană și modelul psihobiografic care-i corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul acesta se pot delimita patru tendințe principale: aă tipul idealist este caracteristic modelului

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de exprimare, de acțiune, de mișcare, de comportament etc. Este, după cum se observă, extrem de greu de definit libertatea. Ea pare că se dizolvă În formele ei particulare de manifestare. Din punct de vedere psihologic, libertatea presupune forme necenzurate de descărcare pulsională și prin aceasta de (autoĂÎmplinire de sine. Este o modalitate de descărcare ce vizează, Într-o formă pozitivă, dobândirea echilibrului interior și un progres exterior al individului. Din punct de vedere moral, libertatea presupune două aspecte (R. Le Senneă: „libertatea

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
inducerea În eroare, fals, minciună, ipocrizie, construirea de intrigi etc., insistându-se, de fapt, că În ele sunt cuprinse cele mai bune intenții la adresa celorlalți. Este clar, din cele de mai sus, că prin actele psihomorale se produce o „descărcare pulsională” a supraeului moral al persoanei, la fel cum prin „satisfacerea pulsiunilor” se produce o eliberare de tensiune psihică a Inconștientului. Ceea ce reprezintă pentru Inconștient tensiunea psihică, reprezintă pentru supraeu, forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
forța sufletească. Ambele se realizează la nivelul eului personal și se Însoțesc de o stare de satisfacție, de Împlinire, de plăcere care acesta o resimte, o trăiește. Remarcăm astfel o complementaritate Între funcțiile inconștientului și cele ale supraeului, Între sfera pulsională și cea spirituală a persoanei umane. Eul personal este sediul În care cele două forțe se Întâlnesc și se combină. Din ele se construiește acțiunea psihomorală a persoanei. Ea va fi expresia nu numai a forțelor sufletești interioare, ci și

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
să Înțelegem În primul rând acțiunea conștient-voluntară, dirijată de persoană către realizarea unui scop precis și care combină „intențiile” conștiente ale acesteia cu „normele morale”. Acest aspect ne raportează la supraeu, spre deosebire de actele inconștiente și automate, care sunt În raport cu inconștientul pulsional, primar. Acțiunea psihologică ne apare, În felul acesta, ca un tip special și specific de manifestare umană. La aceasta distingem motive și mobiluri, intenții corelate cu scopurile sau cu rezultatele acestora, mecanisme de realizare. Vom analiza toate aceste aspecte În

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut de sugestibilitate. Ea este cea asupra căreia sunt proiectate „problemele” persoanei inductoare și care le preia printr-un mecanism de transfer, favorizând În felul acesta „descărcarea pulsională” a persoanei dominante. Din acest motiv am denumit acest tip „persoana victimizată” sau „victimă”. - al treilea „actor” reprezintă elementul esențial care, de fapt, pune În mișcare și Întreține „scenariul psihologic” pe toată durata desfășurării acestuia. Orice „acțiune psihologică” este o

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul unui „scenariu”, desfășurându-se după regulile „jocului dramatic”, În conformitate cu schema de mai jos: Persoana de referință. Persoana inductoare. Persoana indusă. „Scenariul psihologic” reprezintă o formă de „descărcare a conținutului pulsional” al „agresorului-inductor” asupra „victimei-induse”, conflictul dramatic având ca „obiect” „persoana de referință”. Între „inductor” și „indus” se construiește o „atmosferă de tensiune emoțională” care face ca cei doi să se Înfățișeze și să se manifeste Într-o formă nudă, primară

[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]