234 matches
-
crede că erau o populație originară din Punjab, iar în migrația lor milenară au asimilat caracteristicile culturale ale popoarelor italice pe care le întâlneau în trecere). În Sardegna trăiau în schimb Sarzii, identificați în Shardana, supunându-se înfluenței culturale a punicilor dar a rămas pură de-a lungul câtorva secole. Venetii și Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Apulii, probabil cu rădăcini ilirice (originea venetilor este controversată) ocupau spațiul actual al provinciei Veneto și Apulia. Trăiau în Galia Cisalpină și populații ca liguri și reti. În vremurile istorice se înregistrează oprirea elenilor (vorbitori de limbă indo-europeană ) și a punicilor, dominând toată forța de muncă din Galia Cisalpină, în afara regiunilor locuite de veneti. Galii vin în contact cu ligurii determinându-le indoeuropenizarea culturală și etnică. Înainte de sosirea lor, etruscii (probabil ajunși în peninsulă în jurul anului 900 î.Hr, câteva secole
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
350 mm anual. Este caracteristică formațiunea de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5-3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul ("Laurus nobilis"), rodiul ("Punica granatum"), drobița ("Genista"), si pe alocuri palmierul pitic ("Chamaerops humilis"). În funcție de masivitatea reliefului, care determină modificarea pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
care a avut loc în jurul datei de 19 octombrie 202 î.Hr., a fost bătălia finală și decisivă a celui de-al doilea război punic. Armata română condusă de Publius Cornelius Scipio a înfrânt armata cartagineza condusă de Hannibal Barcă. La fel ca la Cannae, întâlnirea dintre români și Hannibal trebuia să fie la scară largă. Fiecare armata avea de la 35000 la 40000 de oameni
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
din Italia. Exact în fața armatei a așezat elefanții. Pe partea stângă se află cavaleria numidiană, iar pe partea dreaptă cea cartagineza. Soarta luptei a fost decisă în momentul în care cavaleria română și cea numidiană, oprindu-se din urmărirea călăreților punici, au ajuns în spatele armatei lui Hannibal. Victoria a fost deplină, si îndelungul război s-a terminat. În urma acestei lupte Publius Cornelius Scipio a fost numit Africanus, cuceritorul Africii. Hannibal a scăpat cu viață și s-a întors în Cartagina unde
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
pe de altă parte, au pierdut 2.500 soldați. La scurt timp după victoria lui Scipio la Zama , războiul s-a încheiat cu un tratat de pace dintre Cartagina și Senatul Român. Spre deosebire de tratatul care a pus capăt primului război punic , termenii impuși au fost duri: - să renunțe la flotă - să recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Romă - să devină stat dependent de Romă - să cedeze toți elefanții de război - să plătească 10000 de taleri pe an - să accepte că nu va
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
nu fi capturat de către români, s-a sinucis prin otrăvire la Libyssa în iarna dintre 183 Î.Hr. și 182 Î.Hr. În același timp a murit și Scipio ostracizat de Romă. Când Romă a purtat un al treilea război punic cu Cartagina aproximativ 50 de ani mai tarziu, cartaginezii aveau puțină energie și nu l-au mai putut învinge nici măcar pe vârstnicul Masinissa în Africa.Ei au putut totuși să apere orașul lor de origine, care, după un asediu prelungit
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
influențe orientale și odată cu extinderea culturii cardiale (sau impresso - neoliticul timpuriu în zona vest-mediteraneană) și în Maghreb. În Antichitate acesta a fost inițial sub influență feniciană. Cartagina, cel mai mare și puternic oraș fenician se afla în Tunisia. După Războaiele Punice întreaga regiune a fost înglobată Imperiului Roman. Cu extinderea religiei islamice în secolul al VII-lea, regiunea a intrat sub influență arabă, cu toate că până astăzi diverse minorități vorbesc limba autohtonă berberă. Influența seculară, imediat următoare, a Imperiului Otoman a durat
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
anului 1100 î.Hr., deși nu a fost cunoscut până când Cartagina a devenit o putere dominantă în bazinul Mării Mediterane în secolul al IV-lea î.Hr. În mod oficial a rămas sub protectia Cartaginei până la sfârșitul celui de-al treilea război punic în 146 î.Hr. iar apoi a devenit parte a Republicii Romane, deși începând cu anul 200 î.Hr. era un oraș independent din toate punctele de vedere. Leptis Magna a rămas astfel până în timpul domniei împăratului roman Tiberius, când orașul și
Leptis Magna () [Corola-website/Science/314648_a_315977]
-
înaintea erei noastre. Fenicienii, ale căror rețelele comerciale sunt în curs de înființare jurul anului 1100 înaintea erei noastre pe coasta Africii de Nord, creează în regiune contoarele de la Igilgili (Jijel), Rusazus (Azzefoun) și Rusuccuru (Dellys). După fondarea Cartaginei, influența punica și, prin intermediul ei, amprenta greacă, se extinde de pe linia de coastă. Cu toate acestea, ele influențează mai puțin mediul rural în comaparație cu cel urban, care, la rândul său, de pe coasta, menține, fără îndoială, față de puterile autohtone o cvasi-autonomie . Prima
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
de pe linia de coastă. Cu toate acestea, ele influențează mai puțin mediul rural în comaparație cu cel urban, care, la rândul său, de pe coasta, menține, fără îndoială, față de puterile autohtone o cvasi-autonomie . Prima intervenție a românilor are loc în timpul războaielor punice, atunci când caută printre șefii berberi, aliații pentru a contracara puterea Carthaginei .. Acestea cucerite, regatele din Numidia și Mauritania sunt supuse treptat și în cele din urmă anexate că provincii . La est de Ampsaga, în Numidia, portul Chullu ( Collo ) este inclus
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
expansiune economică și de puternice schimbări sociale. A fost construite clădiri, drumuri publice, apeducte. S-au micșorat taxele. Clasa mijlocie s-a dezvoltat. Au fost imprimate monede. Crește ponderea muncii bazate pe sclavi. Roma se află în plin avânt. Războaiele Punice, cunoscute și ca Războaiele Feniciene, au fost cele trei bătălii dintre Roma și Cartagina, cetate situată în nordul Africii. Primul a izbucnit în 246 î.Hr. în Sicilia, când Cartagina lupta să se protejeze împotriva expansiunii romane. Lupta decisivă a fost
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
și elefanți, iar pierderile de partea Romei sunt semnificative. Roma contraatacă și, în 204 î.Hr., generalul roman Scipio Africanul invadează nordul Africii obținând o victorie la Zama. Cartagina este supusă unor severe condiții de pace. Al treilea și ultimul Război Punic debutează în 149 î.Hr.. Din nou romanii obțin victoria iar Cartagina este complet distrusă în 146 î.Hr.. După încă trei ani, Macedonia devine provincie. Spania este subjugată, iar romanii preiau controlul asupra nordului Africii și Siriei. Dobândește și Galia în
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Atacul îi va motiva pe romani să inițieze o politică militară defensivă și de expasiune teritorială. Prin numeroase războaie împotriva damniților, etruscilor și latinilor, Roma devine nucleul puterii în centrul Peninsulei Italice. Între 264-241 î.en., se desfășoara Primul Război Punic pentru controlul Siciliei și se încheie cu înfrângerea Cartaginei. Odată cu ascensiunea Romei de la oraș-stat la putere mondială se remarcă generali care devin un pericol pentru echilibrul dintre pozițiile supreme din domeniul politic și militar. Prăzile bogate de război și aprecierea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
campanie spre peninsula italică, traversând Alpii cu armata sa cu zeci de elefanți africani. La capătul a 16 ani de lupte , Hannibal părăsește neînfrânt pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Roma se confruntă cu Filip V al Macedoniei în cele două războaie macedonene. Îi alungă pe macedoneni din Grecia și anexează Macedonia după cel de-
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Cynoscephalae, iar sprijinul seleucid nu mai era o amenințare. Prin căsătoria Cleopatrei, fiica lui Antioh, cu Ptolemeu, conflictul seleucido-egiptean se încheie, iar atenția Imperiului Seleucid se întoarce înspre Europa. Hannibal, marele general cartagnez ce a lupta în Al doilea Război Punic, fuge din Cartagina învinsă și se refugiază în Tir. Acesta caută adăpost la curtea seleucidă din Efes, unde decide măsurile împotriva dușmanului său de moarte, Roma. Datorită influenței romane continue în Grecia, Liga Etoliană este nemulțumită. Aceasta dorea reintegrarea cetăților
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
Al doilea război punic a fost conflictul dintre Roma și Cartagina ce a durat între anii 218 i.e.n. și 202 i.e.n., purtat timp de șaisprezece ani în Europa și în Africa. Războiul a fost izbucnit de cartaginezi care au dorit să se răzbune pentru
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
și Cartagina ce a durat între anii 218 i.e.n. și 202 i.e.n., purtat timp de șaisprezece ani în Europa și în Africa. Războiul a fost izbucnit de cartaginezi care au dorit să se răzbune pentru înfrângerea pricinuită în primul război punic. Ca urmare, războiul a avut o amploare mai mare în ceea ce privește persoanele implicate, costurile economice și umane, impactul decisiv istoric, politic, social în întreagă lume mediteraneană. Spre deosebire de primul război punic care a constat în lupte navale, al doilea război punic a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
au dorit să se răzbune pentru înfrângerea pricinuită în primul război punic. Ca urmare, războiul a avut o amploare mai mare în ceea ce privește persoanele implicate, costurile economice și umane, impactul decisiv istoric, politic, social în întreagă lume mediteraneană. Spre deosebire de primul război punic care a constat în lupte navale, al doilea război punic a fost o succesiune continuă de lupte terestre prin dispunerea infanteriei, cavaleriei și elefanților. S-a făcut uz și de forțe navale, dar pentru a menține pozițiile armatelor și a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
război punic. Ca urmare, războiul a avut o amploare mai mare în ceea ce privește persoanele implicate, costurile economice și umane, impactul decisiv istoric, politic, social în întreagă lume mediteraneană. Spre deosebire de primul război punic care a constat în lupte navale, al doilea război punic a fost o succesiune continuă de lupte terestre prin dispunerea infanteriei, cavaleriei și elefanților. S-a făcut uz și de forțe navale, dar pentru a menține pozițiile armatelor și a susține acțiunile sau pentru a trimite diplomați dintr-un loc
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
și indirect în dispută dintre Roma și Cartagina, fiind scena unor confruntări în Iberia, Gallia, Gallia Cisalpină, Italia și nordul Africii, iar diplomații celor două tabere beligerante porneau spre Numidia, Grecia, Macedonia, Siria, Asia Mică și Egipt. Al doilea război punic este considerat a fi un război desfășurat la cea mai mare scară din antichitate. La sfârșitul primului război punic, Cartagina se afla într-o situație financiară dezastruoasă. Sume uriașe de 3200 de talanți trebuiau plătiți în 10 ani pentru despăgubirile
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
nordul Africii, iar diplomații celor două tabere beligerante porneau spre Numidia, Grecia, Macedonia, Siria, Asia Mică și Egipt. Al doilea război punic este considerat a fi un război desfășurat la cea mai mare scară din antichitate. La sfârșitul primului război punic, Cartagina se afla într-o situație financiară dezastruoasă. Sume uriașe de 3200 de talanți trebuiau plătiți în 10 ani pentru despăgubirile de război. Prizonierii de război romani trebuiau eliberați rapid fără preț de răscumpărare. Sicilia a fost pierdută și a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
-i puterea antreprenorială. Roma s-a ales cu roadele războiului expansionist. Polybius intenționa să studieze modul în care Roma a ajuns stăpâna lumii în numai 50 de ani. Victoria asupra cartaginezilor le-a oferit un salt substanțial. În primul război punic, romanii nu încheiaseră de unificat Italia sub stăpânirea acestora. Coloniile grecești erau încă libere, iar populațiile de pe coasta Adriaticii, samniții, au rezistat, chiar dacă au fost învinse, însă nu și cucerite. Dar după război, Roma și-a consolidat controlul în întreaga
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Hanno, și clasa mijlocie alcătuită din comercianți și antreprenori, condusă de familia Barcidi, reprezentată de Hamilcar Barca. Hanno a susținut acordul cu Roma și extinderea puterii cartaginezii în interiorul Africii. Hamilcar a văzut Spania ca un centru economic pentru revigorarea financiară punică și menținerea intereselor comerciale. Politic, Hamilcar a jucat un rol important în reprimarea revoltei mercenarilor. A preluat comanda unităților de mercenari și a parcurs coasta Africii de Nord până la Strâmtoarea Gibraltar, însoțit de fii săi, Hannibal și Hasdrubal. Au mers
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
incitat să urască Roma de tatăl sau și să jure răzbunarea asupra Romei pentru înfrângerea zdrobitoare și termenii grei impuși, punându-și mâinile în sângele unui miel sacrificat. Polybius a enumerat principalele motive ale izbucnirii celui de-al doilea război punic. Hannibal era mânat de spiritul de răzbunare a tatălui sau, Hamilcar Barca. Dacă nu ar fi fost revolta mercenarilor, cartaginezii ar fi putut să se pregătească de un nou conflict. Hannibal a fost pus de tatăl sau să jure ură
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]