210 matches
-
destrăbălate", "dezmățate", târâturi. Avea obiceiul să iasă-n curte ca să mănânce câte o farfurie de ciorbă, și-atunci trebuia să fie liniște, pentru că, înfulecînd sub cerul liber, Ma'am Catana se gândea la socotelile casei. Curtea fiind însă plină de puradei jegosi, doar în chiloți tetra, negri de atâta tăvăleală, ea se scula de zece ori de pe taburet și se repezea la ei blestemîndu-i "cu ta-su și cu mă-sa". Pe cât era Ma'am Catana de cățea, pe atât era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră. Ce au ei de pus în tovărășie cu mine? O liotă de puradei, femei leneșe și în rest doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu atâtea bube-n cap - aș lăsa-o mai moale. Ce vreți să spuneți cu asta? Păi, să le numărăm pe degete: Cine a fost
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un semn bun. Până și zgomotele care se aud de dincolo de pereții ei par liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi și sos de soia. Se simte ca trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Brâncoveanu, intră pe Podul lui Șerban Vodă, până la biserica din Slobozie, cea zidită de Leon Vodă și întărită de Constantin Vodă Brâncoveanu, apoi o făcu la stânga prin Slobozie, ridicând tot praful uliței și scoțând printre ulucile gardurilor nasurile cârne ale puradeilor din mahala. Știa de ce o luaseră așa, drumul prin mahalaua jitnițelor domnești era anevoios de mulțimea căruțelor cu grâne, negustoria lui Constantin Vodă ce acum la mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca la biserica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monumentale cum e o unealtă de bucătărie. Of, ce conflict lăuntric din cauza unei spatule, mămico. Închipuie-ți cam ce simt eu pentru tine! Apropo de-acest mic moment vesel, îmi vin în minte vremurile când încă eram, în mare măsură, puradelul lui mămica, amușinătorul miresmelor răspândite de trupul ei și sclavul absolut al bunătăților ei, al kugelului 1 și grivenilor 2 și kihelehelor 3 - la noi în bloc a avut loc o sinucidere. Un băiat de cincisprezece ani, pe nume Ronald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acuma încă ți-e ușor c-ai douășcinci de ani, arăți bine încă, da’ nu te gândi, că timpu’ zboară, se duce dracului, și noi cu el odată... Ca mâine te văd ca Roșioara, falită și borșită și chiaunită de puradeii ăia, de nu s-ar mai uita nici dracu’ la ea. Crezi că ei îi e bine dac-o vezi rânjind și umblând de chiaună încolo și-ncoace să bată la toate ușile că n-are ce pune pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și înghețăm. Iscălind procesul-verbal, plecă imediat. Asistat doar de goarza comunală, procurorul își continuă singur ancheta. Mortul se afla în marginea satului, pe grădini. De acolo, Zalomir intră în țigănime. Aolind, în jurul lui, din bordeie, se grămădi o laie de puradei care, până în capul satului, se strigau unul pe altul. Se ghionteau și se îmbrânceau fără milă, cu gurile căscate și ochii sclipitori. Fete zburlite, cu cozi mari și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră într-un bordei. înăuntru laia se cocea în jurul vetrei. Burtoși și goi ca niște napi lucioși, câțiva puradei cu părul încâlcit îl sorbeau din ochi. Se amestecau ca furnicile așa încât, deși avu curiozitatea, procurorul nici nu putu să-i numere. Asfixiat, Zalomir se năpusti afară într-o hărmălaie ca de iad. „Duhoarea asta de dihor e o armă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful și băltoacele din București sau pur și simplu s-a săturat să fie ținta batjocurei puradeilor care se jucau în stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au terminat și cărțuli ile, și i-au rămas doar chelia și porecla. Nu știu cum a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
precis acul ar fi săltat pe scală, ar fi lucit și ar fi dat zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite, rostite sec: „Nu te ridici de la masă până nu termini din farfurie!“, „Nu ieși afară înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un fotbal dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajuns la noi, l-a certat pe tata că nu știe să facă o schiță precisă. Și, dacă tot simțeam uneori că tata m-ar putea apăra de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei, m-am gândit că ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vorbește bebelușilor, Încercînd să mă convingă să fac scamatorii, de parcă aș fi fost vreo maimuță. Unul dintre ei, tembel de-a binelea, mi-a Întins creionul și a zis : „Ia, mușcă ăsta, șobolanule, mușcă ăsta.” Să aud așa ceva din partea unui puradel care probabil că nu știa nici măcar cum se scrie Dick și Jane a fost teribil de umilitor. Am rămas acolo aproape toată ziua, pînă după ora de vîrf, și am avut astfel ocazia să observ cum se schimbă lumina În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
70 de ani, ești cardiac și o iei la picior prin mijlocul intersecției incinse ca un cuptor pentru plăcinte, șansele să o clembești sunt destul de măricele.Panțiru Aurel zis Relu a căzut secerat de căldură în drum spre piață. Câțiva puradei l-au ajutat să scape de sacoșă și de cei 20 de roni pe care și-i alocase ca buget de salată. Cu ochii mari și pupilele dilatate, privea inert spre cer, de parcă ar fi vrut să-și pună o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fie regină, nu venise până la 11, așa că ne-am dus noi până la ea acasă. Stăteau vreo cincisprezece suflete sub un acoperiș care nu se ridica deasupra pământului cu mai mult de un metru și jumătate. La poartă fugeau zupăind trei-patru puradei, cei mai mici în fundul gol, iar alții doar cu un maiou tetra, cafeniu de jeg, pe ei. Pe tot gardul lor se vedeau urme de palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Și nu glumesc neam. Ai cumva o pușcă, băi? — Șefu’, să-mi bag picioarele, io n-am nevoie de nici o pușcă. Denton Împinse mai tare țeava pistolului. Băi ăsta, nu-njura cînd vorbești cu mine! Acum, Înainte să-ți scoatem puradeii afară, ia zi-mi cui i-ai Împrumutat mașina azi-noapte. — Șefu’, io nu-mi dau la nimeni tărăboanța! — Atunci cui i-ai Împrumutat pușca aia cu repetiție calibrul doișpe? Hai, varsă tot ce știi! — Șefu’, Îți zisei că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
burdușit de antichități, amintiri de-o viață ntreagă, cel puțin. Grămezi de poze n rame de argint, puse ordonat pe mese, bufete și pe polița de deasupra șemineului ca uarmată de soldăței. Poze la greu. Astami sugerează co droaie de puradei și-au luat zborul din cuib și-au zburat departe. Tot soiu de case, mașini și țoale n pozeliastea. Au un iz de lume nouă. Băbătia ar trebui să-și ia toți banii, să vândă proprietatea și să-și sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Da’ azi a trecut cineva? întrebă spătarul Vulture. — A trecut un negustor polac, de la Lemberg, da’ cam zgârcit: n-a dat decât o dată - răspunse țiganul. De-aceea fie-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mânat pe Mitrofan să-i scrie lui Ioan de la Tazlău? --“Pentru niște țigani”. --Ce-au făcut nefericiții? --S-a întâmplat de s-au întrolocat “Neculai, țigan a Trei Sfetitelor, și țiganca... Dochița a Tazlăului”... --Și? --Din această unire au ieșit șase puradei, care au crescut până la “moarte lui Neculai cel bătrân”, când cei doi egumeni au hotărât să împartă “acei șase copii: în partea mănăstirii Trei Svetitele, anume: Măriuța, Sanda și Tudosca... pentru mănăstirea Tazlăul iaste anume: Vasile, Gligori, Ileana”. “Ia vezi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să ader la Pecereu, etc. (De-aș fi acceptat respectivele sfaturi ale "oamenilor de bine", m-ar fi putut ține de coaie, ca pe Săndel Călinescu, perfect modelat de carboava în cestiune, dar... azi eu aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar ouă cărți, fabulează, la tembelizor ce vrei și ce nu vrei, în legătură cu Goma, Vintilă Horia, Clinton & Arafat, arogându-și un rol bazial în istoria contemporană. Un paranoic jegos, desigur. Alții, ca ghinăralul Voiculescu, manipulează canale de televizie, vile, bănci. Puradeii și-i trimit la studii în streinătate, ca Măgureanu, c-ale noastre-s bune pentru plozii maselor populizde. Majoritatea secilor curiști dove si trova? Tot în SKI, tot în SKI, în mereu noua veche Șandrama, unde, abonat la România Mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sub semnătură lui Grigore Cartianu, unele dintre pasaje fiind considerate discriminatorii de către Consiliul Național de Combatere a Discriminării, scrie paginademedia.ro. „Grozăvia din iulie-august trebuie sa-i fi uluit pe liderii politici europeni mai ceva decât cohortele de pirande și puradei care, după deschiderea granițelor, au dat iamă pe bulevardele orașelor din Occident. Știți cum acționează balaoacheșii: se agață de tine, îți cer bani, insistă, devin agresivi, te înjură, te scuipa, isi sfâșie cămașă, își ridică fustele, iti fură portofelul. Fac
Grigore Cartianu și Adevărul, sancționați pentru discriminare () [Corola-journal/Journalistic/80473_a_81798]
-
Rusalda. Mamă-ta unde este? —A murit. Și tată-tu a luat altă muiere? — Da! — Care te bate și nu te iubește, o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
murit. Și tată-tu a luat altă muiere? — Da! — Care te bate și nu te iubește, o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa s-a îmbătat, strigă ei ca s-o necăjească pe fată. —”Frunză verde, lemn uscat Că ra soacr-am căpătat”, o înfruntă Ismail cu cântecul pe Dedi. —Du-te și tă culcă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
urâtă? — Ești frumoasă, dar vei deveni și mai, și mai frumoasă, țâfnoaso. — Câți copii vrei, mă rog? — Dacă mă gândesc bine, cred că vreo patru-cinci ar fi suficient. — Du-te mă, nici țiganii mei din șatră n-au avut atâția puradei, țâfnosule. — Dar tu nu mai ești în șatră. Și cine-i crește? — Noi, mama, mamă-ta Zina. — S-o crezi tu, că profesia mea îmi îngăduie să fiu an de an gravidă, să am an de an copii, replică Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]