208 matches
-
ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră într-un bordei. înăuntru laia se cocea în jurul vetrei. Burtoși și goi ca niște napi lucioși, câțiva puradei cu părul încâlcit îl sorbeau din ochi. Se amestecau ca furnicile așa încât, deși avu curiozitatea, procurorul nici nu putu să-i numere. Asfixiat, Zalomir se năpusti afară într-o hărmălaie ca de iad. „Duhoarea asta de dihor e o armă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
țiganca ce se proptise în fața mea și-mi întindea doi lei, cumva cam cu teamă, că la o adică, aș putea chiar să-i iau. Pe iarbă, un pic mai încolo, mai erau vreo patru, cinci ca ea, bineînțeles cu puradeii din dotare după ele. Pe vremea ceea lucram la CFR, la stația Oltenești și în spatele gării pusesem pe picioare o mică grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și sare, și ulei ca să-și facă o salată iar la urmă m-a întrebat dacă nu am și pâine. Norocul a fost, că nu le-a trebuit și cratiță, fiindcă din acestea aveau un stoc întreg la ele. Un puradel de vreo șapte ani, se tot învârtea prin jurul meu și atunci ca să-l încerc i-am zis năpârstocului: „Am niște carne de „șoșoi” (adică de iepure) friptă, vrei să mănânci”. Prăpăditul acela, numai de-o șchioapă, s-a oțărât imediat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să-mi dea carne dă șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a repezit imediat spre mine, ca o arătare cu fustele fâlfâind și a luat imediat puradelul în brațe atrăgându-mi atenția ca să nu-i dau carne de „șoșoi” copilului, că are apoi ghinion și poate chiar să moară. Am întrebat-o atunci care este legenda cu „șoșoiul”, fiindcă eu deși știam că țiganii nu agreează iepurele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de grade Celsius și unele locomotive înțepeniseră cu tot cu trenuri pe linie din cauza congelării motorinei, din trenul de Huși au fost dați jos la Oltenești, pe motiv că nu aveau bilet, un grup de vreo treizeci de țigani, bărbați, femei și puradei. Au năvălit cu toții în sala de așteptare, care era fără foc de la începutul iernii, fiindcă nimeni nu stătea peste noapte în sala de așteptare. Am trimis un acar ca să le ducă un braț de lemne iar pentru întreținerea în continuare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sala de așteptare. Dacă acarul nu le-a dus și cărbuni, nici ei nu au adus, așa că s-au culcat așa în frig. Baragladinele s-au întins pe băncile masive de stejar, iar pirandele, direct pe mozaicul de pe jos, punând puradeii pe picioarele lor, ca să nu-i pună direct pe ciment. Așa au stat și chiar au dormit întreaga noapte, dar nici nu s-au dus după cărbuni. Dimineață, a venit acarul la mine să-mi spună că indivizii iar nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stai să vezi, că pe aici și pe dincolo, „l-am cunoscut pe soțul tău, care mi-a promis marea și sarea, dar nu mi-a spus că-i Însurat și nici că a plămădit cu alta o mulțime de puradei, unii mai mucoși decât alții“? Nu, mai bine se lipsea cu totul de bărbați, decât să pățească o astfel de rușine. Mașa Își ridică ochii și Îl privi cu atenție pe vizitator, care moțăia din nou pe scaun... - Dacă Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu sunt marea lor speranță, dar par mult prea triști ca să mai vină să-mi ceară ceva. Beau o gură din sticla mea scutită de accize. E trecut de miezul nopții, momentul meu preferat. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi cunoscusem la Ester, s-a întâmplat ca tocmai în după-amiaza aceea țiganii să-mi fure în aglomerația din autobuz portofelul. Nu era prima dată când pățeam așa ceva. Nu cunoșteam însă noul truc aplicat de ciorditori, acela cu pirandele cu puradei care, chipurile, căutau un loc pe bancă să-și astâmpere odraslele care țipau de le rupeau țâțele cu care dădeau să le astupe gurile. Nu știam că, în timp ce căutam să le fac loc să-și caute un scaun, mă lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că îmi trăiam, de fapt, o ratare frumos poleită. Înțelesesem, târziu, cât de ușor poți pierde totul, în beția unei nopți despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment dat, să trăiești doar spre a-ți aminti, doar spre a te redescoperi, doar spre a ghici unde și când viața ta a luat un alt drum. Apoi un altul. Și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Înfrunte pe zbir...”); Foiște și-a amintit și de școala cu o singură Încăpere, ridicată În satul din Baltă al rudarilor, pe vremea când Dunărea nu fusese Încă Îndiguită, unde se ducea o dată pe săptămână ca să-i Învețe carte pe puradei un Învățător, Domnu’ Tase, iubitor de viață și bătăuș necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stema țării. Domnul Marinaru este un tânăr și activ ferment al liberei inițiative și al economiei de piață. În Răspântii, unde se află și frizeria și unde, de curând, s-a Înființat mica și civilizata piață, Domnia Sa organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci combatanți, sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce servesc drept scuturi. Combatanții pătrund În interiorul unui pătrat trasat În țărână cu vârful unui arac de către organizatorul acestor atât de gustate spectacole. Puradeii se izbesc cu acele tinichele pe unde nimeresc, Însă cele mai apreciate lovituri sunt cele cu tigaia În moalele capului. La asemenea reușite, după zgomotul metalic produs de contactul dintre tabla originalei arme și tărtăcuța Încasatorului, publicul izbucnește În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doamnele țața Veta și țața Norica au Înfruntat primele dificultăți ale economiei libere de piață, Marinaru, ca să profite cât mai bine de publicul adunat cu acel prilej, a organizat nu mai puțin de zece partide de căpăceală, la capătul cărora puradeii erau cu toții plini de sângele scurs din arcadele desfăcute, nasurile zdrobite și scalpurile zgâriate. Sumele pariate au fost consistente. Unele surse care țin să-și păstreze anonimatul ne-au dezvăluit că Încăierările erau aranjate de Marinaru, că el știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pălăria pe ochi și bărbia În piept și În curând adormi. Peste vreo două ceasuri, șoferul veni să-l trezească. Coborî, Își Îndreptă cu greu șalele amorțite și gâtul țeapăn, Își scoase coșul din burta mașinii. Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a mânat pe Mitrofan să-i scrie lui Ioan de la Tazlău? --“Pentru niște țigani”. --Ce-au făcut nefericiții? --S-a întâmplat de s-au întrolocat “Neculai, țigan a Trei Sfetitelor, și țiganca... Dochița a Tazlăului”... --Și? --Din această unire au ieșit șase puradei, care au crescut până la “moarte lui Neculai cel bătrân”, când cei doi egumeni au hotărât să împartă “acei șase copii: în partea mănăstirii Trei Svetitele, anume: Măriuța, Sanda și Tudosca... pentru mănăstirea Tazlăul iaste anume: Vasile, Gligori, Ileana”. “Ia vezi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un cămin nou. Nu va fi ușor, dar în clipa asta se simte mai liniștită și consideră asta un semn bun. Până și zgomotele care se aud de dincolo de pereții ei par liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi și sos de soia. Se simte ca trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eu am crezut-o. —Dumnezeule, femeia asta e plictisitoare și tâmpită, a mârâit Julia. Și nici tu nu ești mai breaz. Dacă ai făcut sex neprotejat cu ea... ceea ce e limpede că ai făcut... atunci normal că existau șanse ca puradelul să fie al tău. Femeia s-a întors la masă și s-a așezat pe scaun, întinzându-și picioarele lungi în față. James tot nu reușise s-o privească în ochi. Deocamdată își fixa încălțările și, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acuma încă ți-e ușor c-ai douășcinci de ani, arăți bine încă, da’ nu te gândi, că timpu’ zboară, se duce dracului, și noi cu el odată... Ca mâine te văd ca Roșioara, falită și borșită și chiaunită de puradeii ăia, de nu s-ar mai uita nici dracu’ la ea. Crezi că ei îi e bine dac-o vezi rânjind și umblând de chiaună încolo și-ncoace să bată la toate ușile că n-are ce pune pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mi se potrivea de nici un fel cu pantalonii bufanți, albaștri. - Tăcere sau vă ia mama dracului, broscoilor! C II - Nene, cumperi cărămida asta? Să-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani. De acolo, mai departe, spre București, unde gâștile erau azvârlite în gura căpcăunilor literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a comunicat sec că Gigi, puradelul familiei Zane, era la poliție. Împreună cu niște prieteni, atacase stația de benzină din Băneasa. Lovitura fusese hollywoodiană: își trăseseră cagule pe țeste, apoi unul dintre ei tăiase curentul și telefoanele, în timp ce altul dădea foc unui Aro parcat în față, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alb decapotabil al bulibașei în trupul unui stejar. Ăi din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]