339 matches
-
recurge la humor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în ruinele de la Boscoreale, se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un manifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur. De ce? Grigore de Nyssa afirmă că, din cauza constituției sale
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
edificii nu este altceva decât construcția eului, a familiei, a carierei profesionale. Este alegoria creațiilor și a realizărilor omului. În funcție de dificultate, de complexitate și de soliditate, construcția dezvăluie valoarea eforturilor și a rezultatelor. La fel ca în povestea celor trei purceluși, este vorba fie de menajarea forțelor (cabană, colibă) sau, dimpotrivă, de a nu-ți cruța eforturile (casă, castel). Protecția și profitul obținute nu sunt totuși aceleași, lucru revelat de poveste în defavoarea primilor doi purceluși. Șantierele reprezintă, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fel ca în povestea celor trei purceluși, este vorba fie de menajarea forțelor (cabană, colibă) sau, dimpotrivă, de a nu-ți cruța eforturile (casă, castel). Protecția și profitul obținute nu sunt totuși aceleași, lucru revelat de poveste în defavoarea primilor doi purceluși. Șantierele reprezintă, pe de o parte, dezordinea și haosul («ca un șantier!Ă) ce domnesc în viața persoanei; pe de altă parte, semnifică munca în desfășurare. Elementele construcției (macara, betonieră, cărămizi) evocă instrumentele aflate în posesia subiectului. În funcție de scenariul oniric
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
de modestia primirii. De fapt, Ulise n-a mai întâlnit un cadru atât de rustic (doar la Polifem), el care fusese obișnuit cu palate de regi și nimfe: aici nu sunt decât piei de capră, scaune de lemn, mâncare sărăcăcioasă (purcelușii fiind, de regulă, "lăsați slugilor"14.81)140*. Gazda însăși gătește, așează masa, amestecă și servește vinul, face patul și își conduce oaspetele mai departe. Sacrificiul ritualic, redus la cea mai simplă expresie 141 nu este cel al unei bovine
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
2, John3 and Bobby 4”. L-a lăsat la o parte pe Bobby. Dion a înțeles „Regula celor trei”. Oamenii își aduc aminte ușor de Tată, Fiu și Sfântul Duh. Își aduc aminte de cei trei mușchetari, de cei trei purceluși, de cei trei ursuleți și cei trei șoricei orbi. Ca să nu mai spunem de Atchinson, Topeka și Santa Fe5; Winken, Blinken și Nod6; Peter, Paul și Mary7. Stooges 8 s-au oprit în mod înțelept la trei membri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
care deoache, boala pricinuită de această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice om, mai ales copilul. Mai poate fi deochiat animalul din bătătură. Dacă vezi vreun vițel frumos pe lângă vacă, ori purceluși sugând pofticioși la țâțele scroafei, ca să nu-i deoochi cumva, trebuie să spui neapărat: “Să nu te deochi!” și să scuipi de trei ori: “Phtiu! Phtiu! Phtiu!” Numai așa necuratul e alungat. Ce se întâmplă cu omul, vietatea, obiectul deochiat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
i-ar merita celelalte viețuitoare respectul sau măcar mila, dacă nu au trompă? 4. Contesa și porcii "A fost odată o tânără de o mare frumusețe, care era îndrăgostită de un porc. Îl iubea la nebunie. Și nu era un purceluș din aceia frumușei, rozalii, zburdalnici, care le oferă comercianților jamboane fragede, adevărate delicatese. Ei bine, nu: era un porc bătrân, zdrențuros, care își pierduse tot părul... O mizerie de porc, ce mai ! Iar ea îl iubea... Așa ceva nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la domiciliul său din regiunea Midi-Pyrénées, la începutul anilor 1960. Doamna își cumpărase acolo un conac vechi despre care se spunea că ar fi fost bântuit, unde creștea porci care îi țineau loc de câini de pază. Și nu erau purceluși din aceia grași și rozalii, atât de vesel reprezentați pe siglele fabricanților de mezeluri, ci ditamai porcii, care depășeau cu mult un chintal și care ar fi mâncat de viu pe oricine ar fi vrut să-i clintească stăpânei fie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
piticilor. Deși Disney n-a avut nici o treabă cu Familia Simpson, Iordănescu poate fi încadrat aici, independent de freza peste cap sau într-o parte. Mircea Sandu? El e peste tot. Motanul din Tom și Jerry, lupul din Cei trei purceluși, Ali Baba și cele 40 de neamuri federale. După cum vedeți, n-am găsit corespondenți mioritici nici pentru Mowgli, nici pentru Bamby. Nimeni de pe aceste meleaguri n-are inocența lor. august 2003 Începutul filosofiei clasice federale Aflat pe post de paravan
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mă-ntâmpinași în cale.” (Idem, p. 91), cumulativ: „În afară de frig, mai e și întuneric.”, de excepție: „Afară de ochii, care erau ai ei, era el întreg.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 31), opozițional: „Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț/Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă.” (Idem, I, p. 84); • atribut circumstanțial (rar): Ion, țăran, la origine, e drept, înțelegea, totuși, mai mult decât alții.; • complement predicativ: L-am lăsat un profesoraș oarecare și l-am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
recurge la umor sau la ironie în caz de necesitate. Judecați, vă rog: un țăran își îngrijește prost scroafele și Antiphon vede de la el de acasă cum sunt acestea maltratate și înfometate. Într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... 4 Dușmanul legilor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. În ruinele de la Boscoreale se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un mamifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur. De ce? Grigore de Nyssa afirmă că, din cauza constituției sale
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur, care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
multor prieteni (G/ D) În limba vorbită, forma neacordată cât (adverb) este înlocuită uneori cu forma acordată câți (adjectivul): (17) a. Sperăm să fie câți mai mulți români la vot (E. Udrea, www.realitatea.net) b. Prinde câți mai mulți purceluși (http://jocuri.okay.ro) Așa se explică unele contexte în care cazul genitiv sau dativ este marcat de două ori, și la câți, și la mulți, ca în exemplul de mai jos: (18) câtor mai multor soiuri (Radio București, 2009
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cinematografului mondial de la origini până în zilele noastre, pref. Silvian Iosifescu, București, 1961; Silvio Micheli, „Artiglio” a mărturisit, pref. Al. Oprea, București, 1963; Alberto Moravia, Automatul, pref. trad., București, 1965; Tudor Arghezi, Animaux, petits et grands, București, 1968; Agatha Christie, Cinci purceluși. Triumful deducției lui Poirot, București, 1968; Natalia Ginzburg, Săgetătorul, București, 1968 (în colaborare cu Ideea Andreșoiu Comozzi); Georges Michel, Timidele aventuri ale unui spălător de geamuri, pref. trad., București, 1970; Ponson du Terrail, Rocambole. Dramele Parisului, Iași, 1970; I. L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
ușor înlocuit printr-o non-persoană. La fel, se întîmplă des ca un enunț non-ambreiat să fie construit cu ajutorul verbelor la prezent, ca în următoarele prezentări de film: BABE (1995). Într-o fermă în care animalele vorbesc între ele, un mic purceluș tenace și ambițios, educat de cățeaua unui cioban, înfruntă cei mai buni cîini paznici de trupe. FERICIREA ESTE PE CÎMPIE (1995). La 65 de ani, un om de treabă, tiranizat de muncitoarele sale, de soție și de fisc, profită de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care deoache, boala pricinuită de această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice om, mai ales copilul. Mai poate fi deochiat animalul din bătătură. Dacă vezi vreun vițel frumos pe lângă vacă, ori purceluși sugând pofticioși la țâțele scroafei, ca să nu-i deoochi cumva, trebuie să spui neapărat: “Să nu te deochi!” și să scuipi de trei ori: “Phtiu! Phtiu! Phtiu!” Numai așa necuratul e alungat. Ce se întâmplă cu omul, vietatea, obiectul deochiat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
fură cu adevărat cum sînt azi ale noastre - adică OM. Făpturile multe pe care le-am strîns împreună fac parte din ceea ce legile statului nostru numesc: PATRIMONIU CULTURAL NAłIONAL. “ Costache Burga Cap. XXVII Jinduitul curmei Vara cumpără omul un mic purceluș. Fi-o-ar, poate, și neînțărcat. Chiar din clipa în care îl ia în primire, vorbește cu dînsul frumos. Pe la pîntece întinde mîna șil scarpină încetișor desmerdîndu-l, că nu este altă plăcere mai mare a porcului ca ,,skărkinatu “ pe pîntece
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
grăbit cătră casă. Lanțug mititel dacă are purcelul, rămîne și pe mai departe în mîinile celui de vinde, că rău este cînd, împreună cu vita, măriți și frunghia, ori lanțul cu care a fost ea legată. însamnă că vrei să robești purcelușul da... chiar și pe rob îl desferică mîna stăpînului, cînd e să fie în ceasul vînzării. Așa povestea tata. Iar dacă e vorba de ce, de ne ce, lanțul, mare sau mic, este sămnul robiei, deci sămnul ce naște răcorile din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
după evreii martirizați feroviar 1941, culorile măscări, "pirat/pisică/papagal", unde, la noi în brațe să mai suie?! olecuțîcî! galben-muștarul strîns în lumina ferestrei, centrul înțepenit masă feminină, patlagelele mai tîrdzîi, că ele lîngă fîntînă-s puse, "Abeceluș", nu "Abecedar", cățeluș, purceluș? "Combinatul de produse din Ocnița", din ce-o crescut copchilu' ista! cașă nu mănîncă, slab ca un, K 1 păing! nica nu! cu niște mînuță ca pernuțăle! îi dă țîță, suge ca un purcel! Secureni 8 km, vine mașina de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la largul ei în timp și în spațiu. O pot vedea zâmbindu-mi. Era frumoasă, dar avea o frumusețe tainică. Nu se număra printre „fetele drăguțe“ de la școală. Uneori fața ei arăta greoaie, aproape aspră, și când plângea, semăna cu purcelușul din Alice în Țara Minunilor. Era foarte palidă, și oamenii o socoteau bolnăvicioasă, cu toate că plesnea de vigoare și de sănătate. Avea o față rotundă și albă, și te privea cu atâta stranie nedumerire, încât părea o sălbatică tânără. Ochii erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i de mirare că Titus prefera să se cațăre pe stânci și să cânte în gura mare, decât să-și reamintească de asemenea scene. Plânsese puțin. Lacrimile bătrâneții nu mai sunt ca lacrimile tinereții. Nu mai plânge, Hartley, arăți ca purcelușul din Alice în Țara Minunilor, așa cum arătai și altădată. Știu, sunt urâtă, oribilă... — O, scumpa mea, lasă astea toate, eliberează-te de toate astea, eliberează-te de coșmar... Își șterse ochii cu batista mea, îmi îngădui să-i țin un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu reușea să se scoale devreme, Gruia se dăruise trup și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc, doar-doar o să apară și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]