164 matches
-
fel de șpriț fără vin. Și o impostură în plus. (...) Hai la Circ. Maximum de varietate, minimum de efort cerebral. Reconfortat după spectacolul de circ, cobori ancora la cabaret... Feriți-vă de teatru... Atențiune...” Sinteză între expresionism, tehnolatria futuristă și purismul constructivist, concepția despre teatru a grupării „contimporane” are în centru personalitatea actorului. Marcel Iancu vede - virtualmente - în cinematograf arta-pilot a vremii, „din cauza mijloacelor de mecanizare, tipizare, viteză, ubicuitate”, militînd pentru regăsirea identității „esențiale” a tuturor artelor: „eri încă în teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernă de boudoir”, perne, covoare). Obiectele artistice expuse sînt dintre cele mai diverse: pictură, litografie, gravuri în lemn, sculptură, desen, obiecte de artă decorativă, cristaluri, ceramică modernă ș.a.m.d. Indiferent de modelul asumat (Bauhaus-ul german, realismul și productivismul rus, „purismul” francez al lui Ozenfant și Jeanneret, De Stijl ș.a.), avangarda constructivistă europeană își are cîmpul predilect de manifestare în arhitectură și sculptură (prin Hans Richter, Theo van Doesburg, Piet Mondrian, Wiking Eggeling, Le Corbusier, V. Tatlin, Naum Gabo, A. Pevsner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zwrotnika) a lui Tadeusz Peiper. În catalogul expoziției internaționale a Contimporanului, lucrările prezentate de artiștii polonezi țin „capul de afiș” (Szczuka — Contrast, Fakturkontrast, Tereza Zarnowerowna — Construcție, Faktur contrast). Succintul comentariu redacțional în limba franceză conține o „remarcă” privind apropierea de „purismul” rus: La Pologne par Zarnoverowna et Szczuca démontre l’influence du dessin linéare et géometrique sur les moyens d’expression moderne. Ce serait quelques fois des projets de trés bons vitraux. On ressent l’influence du purisme russe. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
privind apropierea de „purismul” rus: La Pologne par Zarnoverowna et Szczuca démontre l’influence du dessin linéare et géometrique sur les moyens d’expression moderne. Ce serait quelques fois des projets de trés bons vitraux. On ressent l’influence du purisme russe. În aceeași pagină a numărului 52 — o nouă menționare prietenească a revistei poloneze: „Block No. 8-9 bogat număr de artă constructivistă poloneză reproduceri frumoase după Szczuka, Stazewski, Lypschitz, Malevitsch etc.”. Referințe despre arhitectura nouă din Polonia găsim în articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ribemont Dessaignes ne recomandă pe autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt reprezentate totuși de teatru (pe linie futuristo-constructivistă, prin experiențele lui Meyerhold și Tairoff) și de artele plastice (pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremiste”. Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul, purismul, expresionismul - „nu înseamnă pentru poporul nostru infiltrarea unei mode streine, ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor șapte deutsche werkbund mișcarea dada neoplastismul purismul pittura metafizica societatea arta română constructivismul școala bauhaus productivismul atenție se închid ușile de piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele similare. Evenimentele importante, care au marcat mișcarea deconstructivistă includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (și mai ales lucrările lui Jacques Derrida și Peter Eisenman, respectiv lucrarea câștigătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase ale formalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e cazul să insist, axiologia subîntinsă unor domenii, ci cunoașterea Însăși. Degeaba se scuză Compagnon că nu a abordat literatura din punctele de vedere care jalonează astăzi studiile culturale, dintr-un purism prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie decît de literatură și, invers, că literatura n-are nevoie decît de teorie literară. Iată că am apucat momentul În care literatura cerșește interesul cititorului, altădată cu mîna
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Fier și mareșalul Antonescu, descrie scene de război și dă, după Shirer, o versiune pitorească și sugestivă a bătăliei pentru Anglia. Toate acestea se citesc cu interes, iar cei care îi reproșează prozatorului excesul de informații cad într-un suspect purism estetic. Totdeauna romancierul realist a pus psihologiei o ramă istorică și, întâlnind un eveniment capital (războiul), l-a descris în chip documentat pentru a justifica o stare de spirit mai generală. Un exemplu, pe care îl citează și P., e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustiva a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simpla dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matcă oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumita atitudine rapsodica [s.n.]. O dată evocata, din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
marii construcții centrale, care, dincolo de simbolistica luptei de clasă, era un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere a enormei cupole cu diametrul de 96 de metri, de un purism bine temperat, care o înscrie în curentul modernist care anima Europa în acei ani. Vechi simpatizant comunist, Damian demisionează în 1987 din PCR în semn de protest față de mutilarea neavenită a ansamblului prin așa-zisul Arc de Triumf cu motive
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale memoriei colective românești de către Mihail Kogălniceanu, care publică în 1837, la Berlin, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Mitul independenței este sădit de către Kogălniceanu în însăși începutul poporului român, care odată cu acesta se desprinde din paradigma purismului latinist al Școlii Ardelene, incluzându-i și pe daci printre strămoși. Kogălniceanu pleacă de la principiul solului (jus soli) în fixarea momentului cronogenetic al istoriei poporului român, în opoziție cu practica curentă a Școlii Ardelene de a privilegia fie principiul sângelui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene, își fixează punctul de start în teritoriul dacic, capitolul inaugurativ purtând titlul "Dací'a sî Dacii" (Moldovan, 1866, p. 3). Însă chiar și această abatere de la linia purismul latin al Școlii Ardelene este doar relativă, în condițiile în care își are antecedente în opera lui Ion Budai-Deleanu, De Originibus Populorum Transylvaniae [Despre originile popoarelor din Transilvania]. Această lucrare, a cărei apartenență la paradigma Școlii Ardelene nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Volksgeist pe care Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viața [și să își păstreze naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57). Două motive sunt invocate pentru a susține această minune românească a permanenței naționale, ambele fiind legate de conștiința unei superiorități spiritual- etnice care a salvgardat purismul românesc de amestecul cu națiile barbare: a) conștiința superiorității spirituale, dată de credința creștină a românilor: "cei mai mulți barbarĭ eraŭ păgânĭ, ceea ce impedeca căsătoriile lor cu Româniĭ"; b) conștiința superiorității etnice, dată de descendența romană: "Românul se credea o natură maĭ
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim - societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
războiul civil, războiul de clasă în care Hervé își proiectează speranțele politice pentru succesul revoluției socialiste. Refuzul total al militarismului decurge ca atitudine necesară din această denunțare a războiului între națiuni ca lezând interesele obiective ale proletarilor. De neînduplecat în purismul său doctrinar, Hervé îi înfierează pe socialiștii patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu totul altfel au stat lucrurile în Uniunea sovietică, în care linia concesionistă recomandată de formula "național în formă, socialist în conținut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și daco-romanic), atât de scump naționaliștilor români, manualul rollerian afirmă că în urma colonizării s-a format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al tuturor evreilor pentru dezrobire universală, a unei patrii recăpătate, așa cum ne dictează crezul n ostru cel nou”... „Revista noastră este exclusiv zionistă” i se răspunde în cel de al patrulea număr domnului doctor H.K. Bar‐Kochba cuprinde materiale specifice: „Purismul de azi și cel de altădată”, „Zionism și patriotism ”, „Explicarea unei notițe talmudice”, „Omorul ritual”. „Hanuca”, articole de atitudine și orientare :„Evreii, sionismul și războiul balcanic”, „Libertatea albanezilor și evreii”, cursive de cultură generală „Cultura noastră”, „Cultura națională aiurea și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la această epocă glorioasă vom lua și noi evreii-români parte. Acum e momentul să dovedim că evreul-român știe să verse sângele pentru scumpa lui patrie... și că între zionism și patriotism nu există incompatibilitate". Alte materiale publicate: "Zionism și patriotism", "Purismul de azi și cel de altădată", "Omorul ritual", "Hanuca", "Evreii, sionismul și războiul balcanic". Mai sunt publicate portrete, corespondențe etc. Este de presupus că în Bârlad au mai existat publicații evreiești și după anul 1913, pe care autorul cărții nu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]