164 matches
-
în doctrina comunistă, aceasta a avut doar un scop tactic, acela de facilitare a scopului ultim - societatea comunistă a-națională. Însă nu toți socialiștii au fost dispuși la compromisul tactic, în care vedeau o ireparabilă compromitere doctrinară. Facțiunea rămasă fidelă purismului socialist, conștientă de inconciliabilitatea funciară dintre doctrina socialistă și crezul naționalist, este reprezentată de antipatriotismul predicat cu ostentație de Gustave Hervé. Refuzând cu obstinație orice compromis doctrinar pe care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
războiul civil, războiul de clasă în care Hervé își proiectează speranțele politice pentru succesul revoluției socialiste. Refuzul total al militarismului decurge ca atitudine necesară din această denunțare a războiului între națiuni ca lezând interesele obiective ale proletarilor. De neînduplecat în purismul său doctrinar, Hervé îi înfierează pe socialiștii patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu totul altfel au stat lucrurile în Uniunea sovietică, în care linia concesionistă recomandată de formula "național în formă, socialist în conținut
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a fost colonizată "cu elemente aduse ex toto Orbe Romano", cu oameni veniți din "Tracia, Pannonia, Gallia, Asia Mică, Nordul Africei etc.", "fie romanizați, fie neromanizați". Distrugând iremediabil teza purismul etnogenetic (fie și daco-romanic), atât de scump naționaliștilor români, manualul rollerian afirmă că în urma colonizării s-a format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
3-4, se prezintă Courbet și realismul francez și Lovis Corinth în nr. 5-6. Nu lipsesc nici studiile lingvistice, Ion Coteanu prezintă în Notele filologice, din nr. 3-4, cartea lui Sextil Pușcariu, Limba română, exprimându-și chiar rezervele față de un oarecare purism pe care-l dovedește Sextil Pușcariu în abordarea problemei neologismelor. Ion Coteanu va concluziona: "cu aceste câteva mici rezerve credem că Limba română a d-lui Pușcariu se va impune ca un ghid folositor mai ales începătorilor, în studiul limbii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vorbitori se vor încăpățâna să le vorbească, cultivându-le varietatea, diferențele. Teama de o limbă sau alta se situează în sfera absurdului existenței umane; în Europa plurilingvismului, orice contact dintre limbi este benefic fiecăreia dintre limbile aflate în contact; epoca purismului lingvistic a trecut. Limbile Europei sunt într-un proces de devenire asemenea vorbitorilor, prin urmare hotărâtoare sunt nevoile de comunicare ale oamenilor. Reacțiile împotriva exceselor vor veni tot din interiorul sistemelor lingvistice. Să avem încrederea în mecanismele de autoreglare și
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ne par de sine înțelese? Orice lămurire a concepției noastre ne întărește poziția față de concepțiile contrare. Există chiar în sânul creștinismului idei și curente deosebite de ale noastre. Protestantismul privește sub alt aspect raportul dintre religie și cultură. Așa-zisul purism calvinist, bunăoară, cu tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca așezământ în istorie, care coordonează sub acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așezămintele de temelie ale Bisericii. Am putea zice cu Dionisie Areopagitul: ele sunt concesiuni făcute firii omenești. Dar în privința împrumuturilor din cultura antică, Biserica noastră ne dă un răspuns limpede, care poate scandaliza pe cei neavertizați și pe partizanii unui purism integral, ce face abstracție de firea omenească. Răspunsul acesta, zugrăvit pe zidul sfintelor lăcașuri, ni-l dă pictura bizantină. Ca nici o altă formă de cultură creștină, pictura bizantină e simbolul plastic, de proporții magnifice, al întregii revelații date lumii prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exist? leg?tur? organic? �ntre socotirea timpului astronomic �n secole ?i temporalitatea faptelor artistice, �ntre altele, �n diversele lor implică?îi. Astfel, cele dou? interpret?ri ale limbajului clasic ap?rute �n Italia �n secolul al XVI-lea: regularitate ?i purism pentru una, libertate ?i inova?ie pentru cealalt?, se confirm? ?i devin mai complexe �n secolul al XVII-lea, dup? �nsu?i-rea acestui limbaj de c?tre diversele culturi europene. Din prima interpretare ia na?tere mi?carea clasic
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Architecture, 1892). Consider�nd ornamentul că un fel de arierare cultural?, Loos �?i fondeaz? proiectul estetic modernist pe o etic? a purit??îi � nuditate ?i albea?? a formelor � aplicat? cu rigoare la casele Steiner (1910) ?i Moller (1928) la Viena. Purismului imaculat al exterioru-lui �i r?spunde un spa?iu intern complex ?i foarte deschis, Raumplan-ul, dar �mbog??it cu materiale nobile. Ideologia modernist? se constituie de asemenea �n jurul mă?inii, care, �n diversele sale implică?îi, devine, �n anumite
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
deasupra solului. Din punct de vedere plastic, aceast? construc?ie monumental?, animat? de policromia logii-lor ?i de urmele sc�ndurilor cofrajului, l?sate brute pe beton, are un caracter frust original care inaugureaz? o estetic? nou?, �n opozi?ie cu purismul anilor �20. Aceast? concep?ie estetic? era deja vizibil? �n �c?șu?a de week-end� (Boulogne-sur-Seine, 1935) de Le Corbusier. �n orice caz, acest �beton brut� (Le Corbusier) fondeaz?, �n Europa ?i dincolo de ea, etică ?i formele unei modernit??i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
L�architettura della citt� (Padova, 1966), nu denun?? �n mod explicit Carta de la Atena; ea angajeaz? un alt de-mers, �mbog??it la sursele ra?ionalismului anilor �20 cu unele utopii ale lui Boull�e (secolul al XVIII-lea), cu purismul lui Loos, cu stranietatea picturilor �metafizice� ale lui Chirico ?i mai ales cu o analiz? tipologic? rigu-roas? a arhitecturii urbane tradi?ionale. Acolo este �realismul� demersului s?u, sus?ine Rossi. El face din această o aplică?ie strict? �n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustiva a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simpla dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matcă oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumita atitudine rapsodica [s.n.]. O dată evocata, din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ci doar de relații complementare. Deci o dublă existență literară, normală și spontană devine perfect posibilă. Fără a pune în discuție, dar nici a privilegia specificitatea, deloc imuabilă. Ea intră în tot mai multe, noi și inedite combinații, încât orice purism devine practic imposibil. Pășim, progresiv, într-o perioadă de interferențe și metisaje culturale inevitabile. Fenomen strict obiectiv, de acceptat și evaluat ca atare. A treia formă, în sfârșit, de depășire a complexelor de orice tip este de a le... ignora
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de portretist, de peisaj ist, de acuarelist și de gravor. "Întoarcerea la ordine" de după război este totuși departe de a afirma victoria definitivă a figurativului asupra altor forme de reprezentare a realității materiale și spirituale. Cu Fernand Léger și cu "purismul", subiectele alese în mediile muncitorești și exactitatea desenului (subliniat printr-un contur întunecat) nu pot constitui totuși o întoarcere definitivă la figurativ. Pictura abstractă, care s-a dezvoltat pînă atunci cu precădere în Europa Centrală și Orientală, va migra odată cu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată a identității românești și totodată voința de occidentalizare. Romani, daco-romani sau daci? Și totuși, „purismul“ latin Începe, spre mijlocul secolului al XIX-lea, să fie pus sub semnul Întrebării. Era un semn de maturizare politică și intelectuală. Odată cu Întemeierea României (1859), proclamarea independenței (1877) și a regatului (1881), românii au putut constata că se pot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Și nu lipsește, desigur, invocarea rituală a lui Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, zeu get și protector al neamului românesc... O sinteză complicată Bătălia originilor s-a desfășurat, așadar, Între romani și daci. Abordarea mitologică tinde spre simplificare și promovează purismul rasial: românii nu pot fi decât romani, daci sau daco-romani. Ideea unui amestec mai complex, etnic și cultural, diferit, În plus, de la o perioadă la alta, este rareori luată În discuție. Și totuși ceea ce frapează În România și dă originalitate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un soi de neorânduială pe care Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În latura lui mai simpatică, și o anume manieră de a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La Eminescu totul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
viața într-un grad atât de înalt. La o analiză sumară observăm că judecățile etice despre politica românească tind să oscileze de prea multe ori între: amoralism machiavelic (politica este doar despre putere și interese, morala este o problemă privată), purism (politicienii sunt absolut ticăloși, politica este o cloacă murdară), absolutism (politica și politicienii ori sunt foarte buni, ori foarte răi, tertium non datur), maniheism de grup (ai noștri sunt buni și onești, ai lor sunt răi și ticăloși), transfer religios
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și mai primejdioși propagandiști ai reformării limbii, încît persoana lui devine ținta atacurilor unui Russo, Alecsandri, Eminescu etc. 1 E vorba de Paralelism între dialectul român și italian ("Curierul de ambe sexe", IV, 1840-1842), în care e concentrată tendința spre purismul limbii a lui Eliade. Iar în literatură, importanța prea mare ce o dă Eliade traducătorilor din limbile străine (lucru de care, cum am văzut, nu s-a entuziasmat niciodată școala critică moldovenească) și lipsa oricărui interes și înțelegere pentru curentul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e cazul să insist, axiologia subîntinsă unor domenii, ci cunoașterea Însăși. Degeaba se scuză Compagnon că nu a abordat literatura din punctele de vedere care jalonează astăzi studiile culturale, dintr-un purism prin care Încearcă să ne spună că studiile literare n-au nevoie decît de literatură și, invers, că literatura n-are nevoie decît de teorie literară. Iată că am apucat momentul În care literatura cerșește interesul cititorului, altădată cu mîna
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înregistrează la adjectivul promotionnel și la substantivul promotion sensurile preluate prin anii '50-'60 din engleză, imitate după sales promotion și promoțional - uneori precizînd (de exemplu Petit Robert, 1991) că e vorba de uzuri criticate (din punctul de vedere al purismului lingvistic francez, cu deosebire anglofob). În română, sensurile comerciale noi s-au grefat în acest caz și pe elemente lexicale destul de mult vehiculate de limbajul birocratic și politic al perioadei anterioare: a promova și promovare ("promovarea cadrelor", "promovarea femeii" etc.
Promo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17661_a_18986]
-
legătura cu etimonul latin. în explicarea sensurilor, a expresiilor și a sintagmelor libere în care intră oră ("la optu ore înainte de amedia", "la or'a septe", "in ora septima", "d'in ora in ora", "ora de lucru" etc.), autorii, consecvenți purismului latinist, nu foloseau deloc termenul ceas. Oricum, dicționarul atestă construcția cu numeralul cu valoare adjectivală, "douesprediece ore", care justifică opțiunea normei de azi pentru ora douăsprezece. Pentru a înțelege cum se formulau indicațiile temporale precise în limba mai veche, putem
Ora unu, ora două by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15569_a_16894]
-
cu seriozitate, ,,a rupe" critica de ideile epocii, a o ,,izola", cu atît mai puțin ,,într-o sferă ermetică". Un circuit antropologic între critică și operă este însă inevitabil, chiar dacă uneori e mai redus, corectînd cînd e nevoie excesul de purism al unei discipline ce se refuză deopotrivă pozitivismului, statutului pedant de ,,știință", ca și unei reducții la textul considerat în abstracția solitudinii sale de-valorizate, ergo dezumanizate, sterile, așa cum procedau unii fanatici ai structuralismului. Insistînd pe înrîurirea ideologiilor asupra criticii
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
dar și în viața de toate zilele. Prin El Lissitzky, în 1922, ideile suprematismului pătrund în Germania. Lissitzky transpune principiile lui Malevici în construcțiile sale "Proun" (prescurtare de la ""Pro-Unovis""), pe care le consideră punte de trecere între pictură și arhitectură. Purismul promovat de artiștii ruși se întâlnește cu preocupările pentru plasticitatea pură ale olandezilor Piet Mondrian și Theo van Doesburg, grupați în jurul revistei "De Stijl". Acest purism va veni, de asemenea, în întâmpinarea căutărilor școlii "Bauhaus", constituind o premiză de la care
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]