304 matches
-
și aroma aceea de bureți proaspeți parcă îți sfâșie privirea și limba într-un farmec ciudat ce nu-l uiți niciodată . Ciripitul păsărelelor și aroma aceea de frunze proaspete adusă de vântul ce adia ușor, inundase Bogata de Jos și Pusta în mijlocul naturii ardelene ,mireasmă luată pe aripi de vântul ce ne mângâia obrajii în farmecul acela atât de dulce de primăvară. Bogata de Jos , sat ardelean din inima Ardealului , cu Lornițul acela ciudat , Coasta cu tufele verzi și pline de
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
EMINESCU de Nicolaie DINCĂ Eu încă îți citesc, cu sete, slova- Ca un balsam ea sufletul mi-l unge; În versul tău și-a adunat Moldova Tezaurul de suflet și de sânge. Azi îți simțim tot mai puternic lipsa, Din pusta-nvecinată pân’ la Istru, Din Pontul Euxin până la Tisa Și din Pocuția până la Nistru. Noi te-am iubit, când alții te-njurară, Noi te cinstim și azi, când nu mai ești Și vei rămâne, pentru neam și țară Titanul poeziei
DOR DE EMINESCU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380936_a_382265]
-
două părți ale capitalei Ungariei, Buda și Pesta, unite printr-un pod care traversa Dunărea. Cădirea Parlamentului de pe malul Dunării m-a impresionat puternic, dar în rest, orașul vechi semăna cu Bucureștiul, având niște clădiri mari și solid înfipte în pusta ungurească, de secole întregi. A fost singura mea vizită la Budapesta, și iată că au trecut aproape 40 ani de atunci, fără a mai avea posibilitatea s-o revăd. Eu preferam excursiile în fosta URSS, unde mă descurcam mai bine
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
curat, nefalsifi¬cat, ajutându-i și pe ceilalți să-l cunoască. Apoi este grija de a păstra integritatea unității Bisericii. Pe Nistru voievozii români au construit cetăți care să ne delimiteze, să ne apere de puhoaiele ce veneau din adâncurile pustelor, stepelor siberiene. Spre apus nu s-au putut construi cetăți, dar au existat nenumărate altare ortodoxe, acestea fiind cetățile care ne-au apărat de înstrăinare. Am fost de multe ori peste Tisa, i-am văzut pe creștinii din localitățile Slatina
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE VIAŢĂ ARHIEREASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE... de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/372881_a_374210]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOTUL E DOAR UN MISTER Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ianuarie se îngroapă în zăpadă nopțile de ger devin o crustă viața mea nu e decât o pustă tocată-n ritmuri de lambadă mă pândește parcă o atrapă mă cheamă nu’ș ce zbor razant atacuri blitz cu un desant din care nimeni nu mai scapă poate sunt sau nu mai sunt focul care nu se vede aurul
TOTUL E DOAR UN MISTER de ION UNTARU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347019_a_348348]
-
Unii sunt înstrăinați, Acas' nicidecum uitați, Plecați ca frunza de dud... Strigă și de-abia-i aud... Cea mai dragă de pe lume Mă citește și nu-mi spune... Știe ce eu țin în mine, Dacă-i rău sau dacă-i bine ... Din pusta a bănățeană De mic, o voce mă-ndeamnă: “Trăiește-ți viața, copile, Și nu te încrede în nimeni!” N-am să pot cât oi trăi De-ajuns a vă mulțumi Pentru cum voi m-ați crescut! Vă iubesc! Nimic mai
PLEACĂ ANII ŞI VIN ANII DE FLAVIUS SIMIONESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346507_a_347836]
-
pregătită pentru a fi sacrificată. S-a motivat ieșirea Fiilor Pământului, din Patria Mamă România, pentru a fi forță brută de muncă ieftină la înaltele Porți Occidentale, ca țara să rămână goală, pentru a fi colonizată cu popoarele migratoare, din pusta asiatică. România, una din primele țări din lume, cu o economie robustă, la finele anilor *80, ce și-a plătit integral datoria externă, a avut un deficit 0, iar hambarele țării, pline până la refuz, cu de toate. Flota României era
ROMÂNIA ÎN CUMPĂNA VREMII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376318_a_377647]
-
Ținut Autonom Secuiesc. Parlamentul babilonic din Bruxell, al U.E. este bombardat de cererile ungurilor, pentru crearea acestui ținut. Acest popor ugro finic, de neam turcic, înrudit și cu tătarii, înrudit îndeaproape cu chazarii și sioniștii de neam iudaic, venit din pustele asiatice, deosebit de sângeros, născut pe crupa calului, ce a trăit chiar de la începutul său doar din jafuri, prădând triburile cu care au ajuns în contact, a cărei retrospectivă ajunge până în sec. al VI-lea, când intră pe la gurile Dunării de
ROMÂNIA ÎN CUMPĂNA VREMII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376318_a_377647]
-
agăța de picioare. Nemții își aruncaseră în joc ultimele resurse, instalaseră puncte de observare peste tot: în copaci, în case răzlețe, în turnurile și clopotnițele bisericilor, în poduri și în căpițele de fân. Botezul focului l-am primit în satul Pusta Told unde s-a încins o luptă violentă. Rușii au pătruns ca din senin în sat și, cu toate punctele de observare ale nemților, i-au luat prin surprindere, ca din oală. Pe noi ne-au pus să cărăm muniții
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
și cîntă, cosașul, Musca și Furnică; Acolo Molia de aur zidește-o casă și patul de matase și-l întinde. 135 Pîntecele-i, cu focuri de mătase-ntrețesute, sînt că un fioros cuptor înalt: Aidoma cu Taurul puternic vară cînd cîntă-albine-n jurul pustei Unde mugesc cirezile după umbrar, după izvorul apei, Multele turme acoperă munții și strălucesc de-a lungul văii. Genunchii săi sînt stînci de diamant 141 și de rubin și de smarald: 140 Se veselesc spirite ale puterii în Palate în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic. Așezările nomazilor (alogenilor) evitau regiunile muntoase și pădurile, dar preferau stepele pentru a putea desfășura uriașele herghelii de cai. Între 375, înfrângerea goților pe Siret (Întorsura Buzăului) și 527, revenirea Imperiului la Dunărea de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub stăpânirea lor directă, printre care și teritoriile Daciei, distrugerile și pustiirile au fost simțitor mai reduse, hunii nu s-au așezat statornic, ca popor de păstori nomazi, decât în regiunile de stepă, mai ales în cele nord-pontice și în pusta panonică. Structura social-economică a societății hunice presupunea existența unei populații agricole supuse, care să asigure întreținerea dominatorilor turanici în tratativele cu Imperiul, Attila insista ca locuitorii refugiați în teritoriile romane să-i fie restituiți. Populațiile supuse de huni, alani, ostrogoți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au adus în Europa scările din fier pentru șa.30 Avarii, ca popor de stepă nomad, erau mari crescători de animale, mai ales cai, aveau nevoie de pășuni întinse și spații pentru iernatul animalelor, precum stepele nord-pontice (de la Marea Neagră) și pusta panonică dintre Tisa și Dunăre. Principalul tip de locuință la avari era iurta (cortul), fiind preferate zonele joase de câmpie, bogate în surse de apă. Treptat, în cursul secolului al VII-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8 Dominația bulgară în nordul Dunării Avarii erau așezați în pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul, centrul puterii avarilor, care sunt supuși definitiv, iar rămășițele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o mare parte din turme capturate, ungurii au hotărât, încă o dată, să-și caute o nouă patrie. Confruntați cu primejdia atacurilor pecenegilor și bulgarilor, ungurii împreună cu aliații lor, cabarii, au hotărât să părăsească Atelkuzu și să se stabilească în câmpia (pusta) Panoniei, regiune prielnică pentru păstoritul animalelor. Unii autori (Notarul anonim) susțin plauzibil că ungurii au pornit spre nord, de-a lungul Carpaților Moldovei și Galiției, până la Munkacs, apoi au înaintat spre apus cu grosul efectivelor lor prin pasul nordic Verecke-cale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al IX-lea, prin 884, o parte din unguri ocupaseră estul Transilvaniei și se așezaseră acolo-din acești unguri ar proveni secuii. Apoi, după atacul pecenegilor, au venit și ceilalți pe urmele lor, și au ajuns în acest fel în pustă. Profitând de neînțelegerile dintre suveranii germani și cnejii moravi, ungurii au ocupat treptat întreaga câmpie panonică, practic, în câțiva ani. După ce și-au consolidat stăpânirea în Panonia, ei au organizat expediții (atacuri) de pradă în Europa centrală, apuseană și sud-estică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împărțirea lor, în intenția de a rămâne acolo statornic, precum anterior hunii și avarii. Într-adevăr, odată armata regească distrusă și Ungaria cucerită, a urmat instalarea temeinică a stăpânitorilor mongoli, care s-au pregătit pentru o ocupație de durată în pusta panonică. Astfel, Ungaria urma să fie condusă direct, teritoriul regatului fiind supus ocupației sistematice și administrării nemiloase. Un mare număr de locuitori își părăsiseră așezările și s-au adăpostit în păduri, iar mongolii au înștiințat că vor fi clemenți cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o eliberare morală. Naratorul ei, exclus din UTM (ceea ce echivala cu o condamnare la marginalizarea socială, la eliminarea din sfera culturii și accesul, sigur, la condiția de oaie neagră a tuturor serviciilor de cadre), ajunge profesor într-un sat de pustă, apoi reușește să fie acceptat profesor la o școală profesională din oraș. Este un om citit, un eminent profesor (nu o spune el, o spun alții), iubește muzica și teatrul, nu trage chiulul și încearcă să iasă din combinație. Adică
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
de disputare a unor zone întinse între populații aflate la momente anume în spații considerate libere, dar revendicate de alții care reveneau după o vreme pe acele locuri. În Moldova după descălecare sau în Transilvania după infiltrarea celor veniți din pustă, au apărut tot felul de tensiuni, unele nestinse până astăzi, toate cu influențe semnificative asupra configurării comunitare. Chiar dacă nu datorită transhumanței, ci datorită faptului că fugiseră la munte de teama năvălitorilor, și în Moldova au coborât anumite populații de la munte
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
București, 1974, Oameni și idei, pref. edit., Cluj-Napoca, 1983 (în colaborare cu Valentin Chifor). Traduceri: N. Ostrovski, Așa s-a calit oțelul, București, 1945 (în colaborare cu Dan Faur și Andrei Ivanovski); A. Serafimovici, Torentul, București, 1946; Sarkadi Imre, În pusta, București, 1955; Abdulla Kahhar, Șaida, București, 1963; Jean Giono, Husarul pe acoperiș, pref. Const. Ciopraga, București, 1966; Sân Lazzaro, Modigliani. Portrete, București, 1966; R.-J. Moulin, Cézanne. Naturi moarte, București, 1966; Velásquez, Antologie de texte, îngr. V. Florea, București, 1966
ADERCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285183_a_286512]
-
integrează, prin atitudine tradiționalistă, univers tematic și stil impregnat de regionalisme, unei tendințe interbelice de afirmare a localismului, F. găsește ca prim cadru de expresie registrul poetic. Volumele Din țara cu bobi de aur, Drumuri cu lună (1936), Carte din pustă (1942) grupează versuri ce acoperă o arie simbolică largă (noaptea, câmpia, luna, grâul, iubita, revolta față de asupritori, singurătatea), integrate în contexte artistice eterogene, variind de la idilism pastoral și romantism până la simbolism, poezie socială și religioasă. În tot acest amalgam se
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
cu o structură apropiată de cea proprie romanelor lui Liviu Rebreanu, dar utilizarea în exces a regionalismelor dăunează lizibilității, cartea având doar valoare documentară. SCRIERI: Din țara cu bobi de aur, Lugoj, 1933; Drumuri cu lună, Timișoara, 1936; Carte din pustă, Timișoara, 1942; Eu și ai mei, București, 1973; Cei care au plecat, București, 1975; Răsucirea, îngr. Lucian Alexiu, pref. Sorin Titel, Timișoara, 1980. Repere bibliografice: P. Barbu, „Din țara cu bobi de aur”, „Hotarul” (Arad), 1934, 3; A. Cantrea, „Drumuri
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
1980. Repere bibliografice: P. Barbu, „Din țara cu bobi de aur”, „Hotarul” (Arad), 1934, 3; A. Cantrea, „Drumuri cu lună”, „Luceafărul” (Timișoara), 1937, 3-4; Gherghinescu-Vania, Însemnări, TIA, 1942, 399; Petru Comarnescu, Cei unsprezece..., TM, 1942, 2018; Teodor Balaș, „Carte din pustă”, VS, 1942, 2779; Matei Alexandrescu, Aspecte din lirica bănățeană, CAP, 1943, 2121; Perpessicius, Opere, IX, 464-465; Cornel Ungureanu, „Eu și ai mei”, O, 1973, 29; Lucian Alexiu, Detașare de pitoresc, O, 1975, 30; Titel, Pasiunea, 37-42; Țirioi, Premise, 33, 38
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
Jolan, La periferia orașului, București, 1952; Örkeny István, Soții, București, 1953; Mikszáth Kálmán, Schițe, București, 1954; Móricz Zsigmond, Cel din urmă haiduc, București, 1955, Fii bun până la moarte, pref. Fodor Sándor, București, 1956, Chef boieresc, București, 1961; Illyés Gyula, Poporul pustelor, București, 1956; Gárdonyi Géza, Stelele din Eger, pref. Szász János, București, 1957; Szabó Béla Gy, Schițe de călătorie din China, București, 1959; Méliusz József, Cât cuprind cu ochii. Poeme (1931-1960), pref. Mihai Gafița, București, 1962 (în colaborare cu Radu Boureanu
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
versurile se remarcă prin discreție și naturalețe, prin tonalitatea frecvent depresivă și prin sobrietatea mijloacelor figurative. Cu vagi irizări din G. Bacovia și Lucian Blaga, dar și din Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba sau Eugenio Montale, se propune o lirică a pustei și a așteptării. În 30 de poeme (1973) accentul se mută pe caracterul imnic, juxtapus unei presiuni conceptuale impresionante. Lirica transfigurează spectacular convulsiile imanenței și le transferă în autocrația cerebralului. În versul eliptic, concentrând cuvinte menținute într-o subtilă stare
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]