747 matches
-
în seara asta, cînd stăteam în fața ferestrei deschise și am auzit pe cineva fluierînd în depărtare. Am simțit toate soiurile de stări de spirit pe străzi noaptea, cea a mersului alături de femeile iubite, cea a vinețiului și-a alburiului, precum și pustietatea stranie și vrăjită a străzilor în noapte. Le-am simțit pe toate exact într-o clipă - un potop de senzații ce abia dacă pot fi înțelese. Algernon Blackwood 2: „Să simți ca un poet nu înseamnă să fii poet”. E
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
dorința de a învăța a unor copii prigoniți de soartă care îi împinge la gesturi, îmi măsor cuvintele, eroice. Am văzut cu toții la televizor copii din sate fără școală care parcurg kilometri pe jos, zi de zi, vară, iarnă, prin pustietăți, mai des pe întuneric decât pe lumină, ca să fie prezenți la ora opt dimineața în bancă. Că asemenea lucruri erau obișnuite odinioară nu ne consolează de repetarea lor în prezent. Tatăl meu, ca și Marin Preda, o generație mai târziu
Drumul către școală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3001_a_4326]
-
de la Teatrul German, puși să joace, în port bănățean, ceva gen Heildelbergul de-altădată. Se descurcă, așa nepurtați prin spectacole cum sînt, pe deasupra și cu o ,coadă" de studenți la Belle Arte, veniți, taman atunci, cu Profu' să picteze ceva pustietate. Un amănunt pare, totuși, să-i dea de gol, deși nu știm cu siguranță că-i așa. Zice-s-ar că, dintre simțurile noastre, mirosul e cel mai atavic. Poate că de-asta, stocate de-un creier mai vechi, amintirile
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
își întinsese aripile și venea de undeva de la răsărit. Păcat! Tradiția ar fi trebuit păstrată, ea făcea parte din ființa neamului nostru românesc.” „Dincolo de această limită a durerii” Ar mai trebui spus că în roman este remarcabil redată ideea de pustietate, pe care Laura o trăiește la aflarea vești morții mamei. Cu toate că dorește să o întâlnească, încercările ei de a-i face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuiește, se izbesc de refuzul autorităților comuniste. Tristețea, suferința eroinei în momentul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și muți. La urmă, după ce am păstrat un moment de vreo oră pentru reculegere, Haralampy a șoptit: - Așa să-l ajute Dumnezeu! Durerea noastră sufletească începuse cu scăderea treptată a poftei de mâncare, mai ales după ce vizitasem în repetate rânduri pustietatea din cămară cu urme discrete de produse alimentare... Așa că degeaba ne îndemnam unii pe alții (adesea cu gâdilituri în talpă) ,să râdem cu lacrimi" (cf.reclamei) la emisiunea ,Revanșa starurilor" de la Antena 1; degeaba toate întrebările lui Răzvan Dumitrescu de la
Țara lu' piepți de pui și a pensiilor de lux... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10856_a_12181]
-
se răspunde la comentarii? cât tupeu trebuie să ai ca să vii pe blogul meu și să te smiorcăi că nu te bag în seamă? și că întrețin conversații frivole cu cine am eu chef? pentru că apoi să te plângi de pustietatea și de incultura care te sufocă aici pe blog. aloooooooooo!!!! va ține cineva cu forța? v-a dat cineva afară de pe presa-alternativa.ro și n-aveți unde s-o ardeți câteva ore? ce-i cu voi? e blogul meu și
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
gâtului/ țintite înspre luceafăr”. Mai atras este poetul de lumea auzului, după cum și marile religii monoteiste acordă prioritate verbului a auzi în detrimentul lui a vedea... La pagina 165, se vorbește despre un imens orologiu: Un mecanism uriaș de ceasornic, în pustietatea de piatră, asemenea unei imense bazilici-moschei. Nimeni din voi, călătorilor, n-a trecut prin ținutul acela, numit „Orologiul de Piatră”. Sunetul lui melancolic se-aude, zic unii, pe absolut tot pământul, dar mai curând nu se-aude nicicând nicăieri (sau
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
este țara mea Și neamul meu cel românesc. Iubito, poate vine mama, Să lași un loc și pentru ea. De n-ar încape ea la masă De ce-ar fi mare patria? ................................ În omăt ca într-un vis Dorm adânci pustietăți. Dar năvalnic vuiet vine De pe drum: Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler, Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler: O, ce veste minunată, Din Viflaem ni s-arată! Potop e
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
nimica toată, împăratul acela îi dărui flăcăului cel mai bun câine de vânătoare care se găsea în împărăția lui și îl lăsă să plece, însoțit de binecuvântările tuturor. Merse ce mai merse flăcăul și nimeri într-un târziu într-o pustietate mare, numai nisip cât vedeai cu ochii. Văzând cât de obosiți erau măgarul și câinele, prințul se rugă să găsească cât mai repede un adăpost. Și ce mai adăpost îi fu dat să vadă printre valurile de nisip uscat! Un
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
Acasa > Poezie > Cantec > RAPSODIA POEZIEI ROMÂNE - PARTEA A II-A Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un picior de plai, Pustietatea goală sub arșița de soare... Seceta a ucis orice boare de vânt. Sara pe deal buciumul sună cu jale Și carnea goală-a verii deodată se-nfioară. A plecat dorul de-acasă... Voiam să pleci, voiam să și rămâi. Rămâi pe
PARTEA A II-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385085_a_386414]
-
indivizi, dar și pentru a încheia un contract, o înțelegere între aceștia. Omul în stare naturală are mai multe drepturi decât cel social? Ce drepturi are Robinson în insula lui? Ce drepturi ar avea un individ singur, izolat într-o pustietate completă? DREPTUL EXISTĂ DOAR ÎN SOCIETATE, ARE CARACTER SOCIAL ȘI NU NATURAL. ,,Omul s-a născut liber, dar trăiește în lanțuri pretutindeni”, ideea de libertate derivă din cea de contract social. Ideile-forță acționează asupra indivizilor cu mintea liberă de orice
PRECURSOR AL SOCIOLOGIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384409_a_385738]
-
pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu un gând: dacă i-ar veni avionului să se prăbușească în acele
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
liniște.) Babele! Scena a II-a (Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsuflețit.) Fiul: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Niște cetăți / Plutind pe mările / Și mișcătoarele / Pustietăți. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Și necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Și-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel viețile / Și tinerețile / Trec și se sting. Orice noroc / Și-ntinde-aripile, / Gonit de clipele / Stării
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt plăcute zvonurile dulci ale unor cuvinte de viță nobilă, altele decât cele barbare. Cum, se miră Metodiu, matale știi italiana? — Precum vezi, răspunse tătarul. Tatăl meu, Hantătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate ce caut pe-aici. Ducatele italiene trec printr-o grozavă criză economică, o ciumă, și cu toate că aveam pe diplomă „magna cum laudae”, nu m-am putut angaja la nici un duce. Așa că m-am întors acasă la vechile obiceiuri: prădez pustietățile și mă hrănesc cu visuri. Dacă drumul domniei-tale nu o ia prea pieziș față de al meu și dacă inima nu ți-e prea înfricoșată de arătările oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
domn la voi? - întrebă creștinul. — Păi, dumnealui e - răspunse spătarul, arătând spre Barzovie. — Da? - făcu creștinul. Bag samă că matali îți place să umbli, dacă ai ajuns până aici. — Necazurile, frate creștin - răspunse Barzovie-Vodă. Dar dumneata ai ieșit vreodată din pustietatea asta? — Am fost o dată, acum doi ani, până la Cetatea Albă - răspunse Covaliov, luând alt pește la curățat. — De ce, dacă nu ți-e cu supărare? - întrebă Cosette. — Ca să-mi cumpăr câinili ista - zise creștinul - că alălalt murise și pe nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boierul, jumătate eu. La zece palme câștig cinci galbâni. Nu e rău. Mi-am făcut și casă. — Și cât câștigi pe zi? — în zilele de târg scot până la cinșpe galbâni, dar sunt zile când nu trece nimeni. Câteodată, când e pustietate mare, trece boierul, i se face milă de mine și-mi trage el vreo două, să nu plec cu mâna goală. — Vodă s-a oprit? Da - răspunse Tănase - s-a oprit și-a dat de patru galbâni. Om de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
închidea ochii pentru ca mintea lui să zboare din nou spre vârful acelui munte pe a cărui culme, așezat alături de R’Orab, cămila sa credincioasă, tatăl său se bucura de prezența celui ce fusese în stare să creeze în același timp pustietatea deșertului și splendoarea raiului. Născut în sânul unui popor de eroi, tatăl său devenise vestit datorită faptelor sale eroice, și de aceea cel prin ale cărui vene curgea sângele lui trebuia să demonstreze că acest sânge își păstra în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
te urmărește cineva... — N-ai nici o grijă! Du-te să faci un duș... Hans Scholt nu trebui să se târască pe sub camioane, deoarece nimeni nu se arătă interesat de prezența lui, astfel că jumătate de oră mai târziu zbura peste pustietatea nisipurilor; atunci îl strânse cu putere pe pilot de braț și-i spuse: — Mulțumesc că m-ai ajutat. — Sper să nu-mi pară rău. — Nici mie... Fă-mi, te rog, faci o ultimă favoare... — Despre ce-i vorba? — Du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Au fost trei zile stranii, care i-au pus la încercare tăria de caracter, fără altă companie decât duhoarea hoiturilor, ce dispăru doar când șacalii înfometați sfârșiră până și ultimul os; și atunci vulturii se pierdură în depărtare și o pustietate absolută puse stăpânire încă o dată pe masivul stâncos. În sfârșit, când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem, metulem... - îl salută. Cum te simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum gri cu cravată, campionul anecdotelor, aducătorul de ploaie În marile pustietăți diurne, el șeful sectorului suflete, șeful BOB-ului, milostivul Mecena al celor lipsiți de har pe care Îi lansa pe piață În schimbul unor ofrande convenabile și Înger exterminator cînd dania nu corespundea convenției - privirea lui Încurcată cînd i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
auzea sunetul pașilor de mai devreme, se părea că e singur. Costi se mai liniști, totul părea a fi în ordine dacă n-ar fi fost senzația că era privit. Prostii, cine dracu' să se uite la mine aici, în pustietatea asta? încercă el să se îmbărbăteze singur. Și apoi, ce ar putea să vadă prin ceața asta atât de groasă? Plecă mai departe, atent la toate zgomotele din jur. Un gând îi trecu prin minte, își aminti din nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cazul în care se mai întâmpla ceva și trebuia cineva să preia situația. Și oprește sirena aceea, că mă smintești! spuse Pop. No, la ce-ți trebuie aici sirenă și girofaruri, nu pricep. Cine ți-ar putea încurca drumul în pustietatea asta? Pohoață dădu din nou din cap și opri ascultător sirena. O liniște plăcută se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Gândul la cele petrecute cu o noapte în urmă îi reveni din nou. Toate spaimele de atunci se întorceau. Dintr-o dată, explicațiile pe care i le dăduse Ilenei nu mai păreau atât de plauzibile. Se simțea singur și neajutorat în mijlocul pustietății. Își strânse capul între umeri și grăbi pașii. Acum aproape că alerga la vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se întâmplase nimic în toți anii aceștia, nu-i pândea vreo primejdie nici acum. De când se știa el nu fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]