1,426 matches
-
întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calcar se înalță spre cer, ca niște turnuri de catedrală și își aduc aminte de trecutul viforos al neamului nostru. În aceste ținuturi păduroase, oamenii au stat adăpostiți, când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaie de barbari, care jefuiau orașele și pustiiau pământurile în calea lor. În munții aceștia s-a închegat tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în freamătul oceanului verde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu mine însumi și scrierile mele. Înseamnă că nu Ești singur: Ești cu ele. În ele. Printre cuvinte și pagini, care se adună în fața ochilor Tăi mereu mai multe, veșnic cu ceva de umplut. Doamne cât Ești de ocupat și pustiit de Tine Însuți! Dar plin de Tine o, m-ai scris cu literă mare! -, de Viața Ta. Doamne, îmi vine să fug, iar m-ai însăilat măreț, pe aceste pagini pe care mă scurg, așa cum încearcă Mama, dragul meu Iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jumătatea condiției de bipezi, acuma eram acolo înăuntru, de gît cu securiștii, strîngîndu-l de boașe pe Pitic, dar nu s-a putut, așa că ne-am zis nu-i nimic, o să ne întoarcem, și mîine e o zi, străzile erau deja pustii, poate o să vină și Roja dacă o să reușească să scape din cazarmă, și Curistul, și Părințelul, și o să facem echipă, trebuia doar să mai rezistăm o noapte. M-a dat de gol, spune Tîrnăcop, puteai să taci Gulie, nu trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu desăvârșire, copilul Înțelese câte ceva: Bine că s-o dus, neisprăvitul! Să se ducă unde-o dus surdu’ iapa și mutu’ roata, pi pustii să se ducă, să se ia de mână cu cel cu coarne, cu care bine mai seamănă la fapte! Numai tu ești de vină, Ileană! Ămâia mătii! Da’ tu ce-ai păzit, deșteptu’ pământului, tu care numa’ la muieri ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca un copil care răstoarnă un scaun sau toarnă apă în pantofi ca să se facă remarcat de maturi: „Curg spre rădăcini de orizont.“ (Cerul altei zodii) „Îmi trec mâna prin / umbra-mi legată de trup.“ (Dincolo) „Mă-nvârt în jurul camerei / pustii ca într-un gol adânc.“ (Casa părăsită) etc. Cea mai năștrușnică acțiune întreprinsă de poetă poate fi considerată vopsirea plopilor de pe marginea drumurilor: „Am vopsit în alb plopii / din drumurile mele / ca să nască mesteceni.“ (Metamorfoze) Din punct de vedere poetic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în care eu în adevărul clipei / - fără de nume - sfânt mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-au adormit sunt rugați să ia în considerare faptul că această versificare mecanic-sacerdotală îi provoacă admirație lui Liviu Dorin Clement, semnatarul prefeței. Prefațatorul are însă și el o boîte à musique, a criticii literare apologetice, astfel încât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
locul în care îți imaginezi că cineva a fost trimis să te aștepte. Drumul între două singurătăți era precum un lanț lung. Petru împletea zale. În zori, ca un șarpe, depărtarea se făcea ghem în jurul inimii, apoi, odată cu răsăritul soarelui, pustia își înghițea coada de reptilă flămândă. Singurătatea înghesuia nemărginirea într-o fotografie. Din Bistrița până pe valea Bârgăului, 60 de kilometri, a mers pe jos. Procurorul Ieremia i-a dat 50 de mii bani cât să-i ajungă de bilet -, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cer. Rugăciunea, nici pe departe o expresie a sinelui, rezuma frânturi de viață într-un set de formule prestabilite dogmatic. "Păcatele mele sunt fără de închipuire, cu ce fel de rugăciune, Doamne, să mă fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul păcatului, piatră peste piatră, până la brâu, până la inimă, până la tâmplă; până la Dumnezeu mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor de pâine! Tristețea, deznădejdea, disperarea nu pot să aprindă focul. Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar demne de laudă nu sînt decît în măsura în care întreprinderea cuceritorului este dreaptă. "Tu, care te lauzi că ai stîrpit hoții, spuneau ambasadorii sciți lui Alexandru, ești tu însuți cel mai mare hoț de pe pămînt, căci tu ai prădat și ai pustiit toate națiunile pe care le-ai cucerit; dacă ești un zeu, trebuie să faci bine muritorilor, iar nu să le iei ceea ce au; dacă ești un om, gîndește-te mereu la ceea ce ești." Ferdinand de Aragon nu se mulțumea întotdeauna să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost dosite în gropane de negăsit, animalele și-au pierdut urma prin păduri, fântânile sunt pline de mătrăgună pisată și măsălariță... Satele s-au pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de ani 75, de loc de prin părțile Hindăului, frate mai mare pârcălabului de la Cetatea Neamțului, s-a prezentat în fața Măriei Sale regele de Polonia, duce de Lituania și suveran de Letonia. Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă ești cu mult peste nivelul lui de pregătire. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și se ruga, și blestema că poate-poate îi va îmbuna, că poate-poate vor înțelege situația! Fapta-i faptă! I-au spus polițaii. Toate circumstanțele le va stabili instanța! au pus capăt discuției oamenii legii și l-au încătușat. Bat-o pustia de lăcomie, a spus unul dintre colegii de echipă de la brigada de constructori care se afla deja în stadiul finalizării lucrărilor contractate, la aflarea daraverii în care a fost implicat colegul lor. Banii! Banii și lăcomia mânca-i-ar pustia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pustia de lăcomie, a spus unul dintre colegii de echipă de la brigada de constructori care se afla deja în stadiul finalizării lucrărilor contractate, la aflarea daraverii în care a fost implicat colegul lor. Banii! Banii și lăcomia mânca-i-ar pustia! A mai adăugat altul. Ca la final, cu toții să cadă la pace că averea-i bună numai când îi adunată cu frica lui Dumnezeu, fără păcat! Că, până la urmă, tot vine judecata cea dreaptă, dacă averea-i dobândită fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca părtaș la vicleșugul străinului. Că străinul te bagă una-două și-n păcat, și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții sau la fereastră nu știe ce anume și nici pe cine, că au plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a nenorocit feciorul! Clevetea Ilaria în neștire... În timp ce la casa Dobarilor, un băiețel de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și Calvin, care secte, nu au o orientare dogmatică și nici scopuri definite, ci sunt, mai degrabă, nuclee de-nvrăjbiri confesionale și naționale între popoare. Biserica creștină respectiv reprezentanții ei uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se dezbină între sine, se pustiește", a-ncercat o tristă și dureroasă experiență, căreia i-a urmat o luna perioadă de frământări și convulsiuni interne, până aproape de secolul al XIX-lea, secol ce a schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Quevedo, și toți cei de la Curte capabili să Înmoaie o pană În cerneală au chemat muzele În ajutor ca să imortalizeze aventura și să-l lingușească pe monarh, comparându-l când cu Jupiter aruncând fulgerul, când cu Tezeu omorând taurul care pustia câmpia de la Maraton. Îmi amintesc că foarte cunoscutul sonet al lui don Francisco Începea așa: Omorându-l pe răpitorul Europei, pe care o stăpânești, monarh iber... Ba până și marele Lope a scris, adresându-i-se cornutei Împușcate de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceasta le tâmpește mintea, căci începe să se poată face pe la 14 ani, iar dacă nu i se dă de leac, nu lasă pe om să ajungă nicidecum la 70 de ani. Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind și trup și suflet și pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna. Cei ce pătimesc de aceasta, întâi să se tămăduiască, apoi să se căsătorească. Text extras din "Pravila albă", Părintele Arsenie Boca
ARSENIE BOCA, despre relaţiile sexuale în timpul sarcinii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78093_a_79418]
-
din localitate. Țara trece printr-o profundă criză financiară. Recent, un oraș din sud, Velez Malaga, a renunțat la serviciul de transport cu tramvaiul, la doar câțiva ani de la inaugurare. Orașe întregi sau zone rezidențiale, construite de la zero au rămas pustii din cauza „crizei cărămizilor” cum a fost denumită. Au avut loc numeroase sinucideri cauzate de evacuările forțate din propriile apartamente. Dar cazul de față este și mai tragic. Doi părinți, dispuși să renunțe la cei doi copii din cauza lipsei banilor.
Și-au abandonat copiii la primărie pentru că nu-i mai pot îngriji by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78280_a_79605]
-
Poetul e expresiv și profetic atunci când pesimismul îi devine dens-întunecat: "Dinspre astre se-aude/ Cum roade omida;/ Ascultă cum timpul/ Se stinge.../ Aici în Orient.// 3. Aici e vremea nevreme/ Și multă uitare (...) Va fi doar cenușa/ Și-n urmă pustia și vântul,/ Peste-o câmpie arsă de sexe.../ Tăcere iubito,/ Tăcere și multă uitare" (Orient). Un poet precum Ștefan Radof face dovada că poezia adevărată nu are a fi discutată obsesiv în legătură cu vârsta biologică, fiind relevantă dintr-o cu totul
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
un aer impasibil. Propunîndu-și a nu scrie nimic autocompătimitor, urmărește la un moment dat, cuprins de uimire, mișcările unei, altminteri repulsive, alcătuiri lucrate din șpan, baligă și rumeguș, încredințat că geniul și forța ei sînt retragerea, replierea. Ea "incendiază otrăvește pustiește totul în urma ta / apoi - deodată - scăldată în ape cleioase / pămînt vîscos și mucilagii / o vezi mișunînd prin cele hrube și unghere / iar atunci strig / ieși / și promit că nu voi mai folosi decît cuvinte ridicate la / putere dacă tot ne-
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
un trotuar mergeai spre Palatul Telefoanelor și pe celălalt spre Capșa. Pomenea primise și el instrucțiuni asupra ținutei civililor și despre păstrarea unei atmosfere de seriozitate în oraș. Dar de cînd plecase regimentul la război, în Rusia, Medgidia parcă se pustiise. Nu le mai vedeai după amiază pe fetele în casă la plimbare, în ora lor liberă: dispăruseră soldații cu care se întîlneau pe strada principală. În cîrciumi se strîngea lumea, dar toți stăteau cu ochii după comunicatele de pe front și
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]