453 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CONJUNCTIV Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aș alerga la ușa ta și te-aș chema pe câmpul cuprins de dalbă nea. Și-n câmp pustiit, de fulgi doar vrăjit, tu mâna-mi s-apuci să zburăm printre rugi, dorul din mine să fugă la tine pe fluturii albi. Noapte divină, flori de velină fie-mi cunună. Ah, mândră regină a-ntinsului alb! Sărutul cu foc
CONJUNCTIV de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351067_a_352396]
-
fățuială perversă „relieful” interlocutorului”, ar fi nimerit a-l duce-n armonie și bună învoială. Dup-o-njurătură de-a lor de-ntâmpinare, un consemn din tinerețe, își deschise tolba nădufului ținut în gușă ca pe cine știe ce nestemată. - Înăsprit și pustiit din câte lua în piept, începu el plasând altuia „norocul” ce dădu buzna din senin în viața lui ștearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niță, Nae al Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
unități de producție și, în consecință, locuri de muncă. El este dr. ing. Mihail Lupu, un tânăr de 38 de ani, care a pornit o investiție cu paisprezece angajați, pentru ca în prezent să asigure pâinea din ce în ce mai greu de câștigat în pustiitul oraș Buhuși, pentru mai mult de cinzeci de oameni. Absolvent al Universității de științe agricole și medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, domeniul Științe agricole și silvice-zootehnice, doctor în zootehnie, cu pregătire de cadru didactic, Mihail Lupu a repornit
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]
-
cu toții o căutăm de multe ori bâjbâind printre resturi de suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin bolovănișuri, / plângând în arșiță / ori pe colțuri de stânci pustiite. Ajuns undeva, / fără să știu unde sunt, / cu trup vlăguit, / cu suflet adânc sfârtecat, / mi-am ridicat privirea spre ceruri. [...]Am privit îndelung, / de jur împrejur, / să înțeleg / și m-am văzut singur. / - Unde mă aflu, Doamne? / Care izvor îmi
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
provocare. Nu era prima de acest fel. Au tăcut amândoi. Priveau unul spre celălalt fără să se vadă. Aceeași liniște de înmormântare de mai devreme a pus din nou stăpânire pe întreaga încăpere. Priveau în gol. Încruntați și cu sufletele pustiite. Vuia îngrijorarea în fiecare. Speranțele de mai bine se năruiau în sufletele lor. Viitorul instituției în care lucrau era viitorul lor. Al familiilor lor. Și al copiilor. Zgomotele ce pătrundeau de pe coridor și risipeau liniștea apăsătoare din birou i-a
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
murit crezând, NOI ne-am trezit din somnul cel de moarte ; De ne-am purtat speranțele în gând, Urmașii mai departe să le poarte. Nu se putea așa, la infinit, Să înecăm în suferință dorul Și să privim, cu suflet pustiit, În transă, parcă admirând decorul . Se retrezește timpul amorțit, Priviri avide străbătând prin ceață ; Frumosul vis ce-n taină am nutrit - Lumină de senină dimineață. S-au spus mereu atâtea vorbe mari, Dar noi să nu ne temem de cuvinte
SE RETREZEŞTE SENINĂ DIMINEAŢA, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355645_a_356974]
-
Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. Ioan, 8:12 Orbecăind, am rătăcit neștiutor pe cărările pline de neprevăzut, rănindu-mi picioarele prin rugi și bolovănișuri, plângând în arșiță ori în colțuri de stânci pustiite. Mi-am spălat durerea în tulburea apă de lac ori de râu, în stropii de ploaie, pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
descuiere primitoare a porților și certitudinea faptului că niciun oaspete nu trece prin ele, zădărnicește speranțele ospitaliere. Vîntul este autorul ambelor fapte, el zgîlțîie și face porțile să se zbată în balamale, el a gonit toți oaspeții potențiali din peisajul pustiit. Toamnă se concentrează în ființă lui și iradiază tristețe peste întreaga lume. Un kigo perfect realizat prin punerea în valoare a stihiei care este vîntul. Aniversare - în fereastră-mi bat numai frunzele toamnei Cristina Ailoaei Și poemul de mai sus
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
lege numai omul cel firesc... În căutarea ta pășit-am într-o lume de plăceri Poleită-n strălucire, fără lacrimi și dureri Însă vai, când am crezut în sfârșit că te-am găsit Mi-am simțit sufletul gol, obosit și pustiit! Cu povara de regrete am pornit din nou la drum Răscolind cu-nverșunare prin al vieții mele scrum Și-am găsit ascuns acolo un tăciune fumegând Dintr-o vreme când în rugă vorbeam cerului, plângând... Și-atunci te-am zărit
FERICIRE...FERICIRE CÂT DE MULT TE-AM CĂUTAT... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369348_a_370677]
-
adevărat, cu ochii pe geam, într-o zare întunecată, așteptând nici el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai păsa de ceea ce avea să se întâmple. Oricum se simțea pustiit, oricum Philbert Schirach își dăduse ultima suflare pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
e-nstrăinat. Prin miză parlamentară și sentimentul național, Se transformă dintr-un foc sacru,într-un joc electoral. La români faima avută ,de oameni cinstiți, gospodari, A dispărut, când apărură guvernanții cei avari. Cu foc Dunărea străbate un drum de ură pustiit. Și ne duce-n țări departe, doar faima de neam sărăcit. Salvându-ne averea țării libertatea ne apărăm apărăm. Nu ne vor blestema urmașii,că nu vrem să le-o lăsăm. Prinși în gheara sărăciei și uniți prin disperare, Simbol
NU VOR BLESTEMA URMAȘII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370187_a_371516]
-
Soartă crudă, blestemată!... inima ta nu suspină, Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă? Pentru ce m-ai pedepsit și-ai fost tare nemiloasă! Vina mea care să fie? Rău la nimeni n-am făcut; Pustiit să fiu întruna!... iar copilul în mormânt?... Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun, te rog, primeșește lângă Tine fiul meu. Din durerea mea amară, dă otravă și s-o beie... Soartei care m-au lovit, în
DUREREA UNUI PĂRINTE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353284_a_354613]
-
frica bântuie în perfuzii. Văzduhul înghite suflarea. se așterne tăcerea în copaci. Ninge peste apa interzisă Umbra vieții miroase a duhoare, fuga continuă din timpul suferind spre colindul de iarnă. Vânătorul sună din goarnă, căprioare traversează orașul, într-un decor pustiit rujul iubirii își tulbură culoarea. Se aud primele sirene, iarba va răsări prin ciment. 4-Aripipile noastre Sânul tău gust al piersicii plânge în epava unui vis răstignit expus zborului neterminat nu-ți fie frică, norii poartă chipul nostru vom avea
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
dragostea nesățioasă, dragostea de bogăție, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumusețe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn și creație. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrănește pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial. Dragostea este cheia și a veșniciei. Dragostea împrăștie urâtul, urâtul singurătății, topește răul, răul întunericului, alungă tiparele și hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni ființă nouă și roditoare. Dragostea naște și pârguiește rodul
EUGEN BACIU de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352612_a_353941]
-
primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de mistere un ochi în care s-au îngropat atâta dor și-atâtea visuri și lasă anii la o parte cu nuferii decapitați pe lacul gol de-atâtea secete secat printre castele pustiite ce zac la margine de lume uitate în povești bătrâne și-n cronici arse de cenușă o babilon pe-aici mi-am pierdut tinerețea visând la pofte de serai la fructul cel oprit din biblii și la coșmaruri ne-mplinite atâtea
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
loc în toc și i-am spus lui Helmut: - Termină tu treaba, Helmut! Și am plecat cu pas hotărât. În urma mea, am auzit cum plutonul de execuție a tras câteva rafale și cei zece evrei s-au prăbușit. Mă simțeam pustiit, devastat, fără rost, viu, dar mort, singur, abandonat. Uram ceea ce făceam, uram statutul meu de ofițer superior în armata nazistă, uram uniforma, crezul meu politic, evreii, dar și nemții deopotrivă. Uram războiul, uram lagărul, mirosul acela greoi de putreziciune, uram
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
și pe care dorește s-o ofere celui care o ascultă, celui ce o citește. Atunci când ești puțin pierdut în tumultul vieții, ori ești doar „trist în parcul părăsit” și ai senzația că ești doar „un copac stingher de frunze pustiit” e bine să ai în mână volumul Verei Crăciun și să-l răsfoiești până te regăsești. Vei zâmbi și vei merge mai departe. Așadar, vă recomand cu multă căldură volumul de versuri „Doruri albe”. Vor fi trăiri de fiecare zi
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
argintiu al pârâului Văleni, nu departe de apa Topologului. „Prima biserică, aceea ce poartă hramul Sfânta Treime a fost construită din lemn, în înainte de 1665 de către Zosim schimonahul (Zaharia Grădișteanul). Până la războiul ruso-turc (1787-1792) a fost mănăstire de călugări. Fiind pustiită, Iosif I, episcopul cărturar al Argeșului mută după acest război pe cei câțiva călugări care mai rămăseseră la Mănăstirea Robaia, iar aici aduce călugărițe de la diferite schituri desființate: Prosia, Slătioara, Bocănita. În 1810, Dorotei, arhimandritul Mănăstirii Argeș, al cărui metoc
FEREASTRĂ CATRE SUFLETELE NOASTRE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357838_a_359167]
-
Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Orbecăind, am rătăcit neștiutor pe cărările pline de neprevăzut, rănindu-mi picioarele prin rugi și prin bolovănișuri, plângând în arșiță ori în colțuri de stânci pustiite. Mi-am spălat durerea în tulbure apă de lac ori de râu, în stropii de ploaie pe care-i priveam îndelung cum lunecă-n tremurul firavelor frunze sau fire de iarbă, fără să-mi fi văzut vreodată chipul ori culoarea
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358469_a_359798]
-
acelor vremuri. Să nu uităm că domnea în mod obsedant o teamă reciprocă între cei câțiva oameni mai instruiți din satele noastre și care majoritatea erau navetiști. Singur preotul petrecea 365 de zile și tot atâtea nopți acolo în satul pustiit, golit de tot ce însemna oarecând viața la țară. Peste toate acestea, în ochii autorităților, preotul trecea, fie și normal, drept un reacționar, un dușman al poporului, un tolerat și un ingrat al cărui rost se va stinge odată cu generația
PĂRINTELE IOAN MORAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358006_a_359335]
-
nici nu existăm cu adevărat,/ suntem doar plăsmuiri,/ imagini în oglindă/ ale sufletelor exilate,/ ca penitență,/ pe-acest pământ arid:/ fără sentimente,/fără împliniri,/fără dorințe.” Plină de lirism, poezia Ileanei ne lasă un gust amar de regrete. În “Suflet pustiit” din fotografia bunicii deșiră doruri până când numai rama o mai privește cu sufletul rămas gol, pustiit. În “Un decembrie al amintirii” ar vrea să-și întrebe tatăl dacă-și mai amitește cum împodobiau bradul cu steluțe decupate din bucurii... 13
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
pe-acest pământ arid:/ fără sentimente,/fără împliniri,/fără dorințe.” Plină de lirism, poezia Ileanei ne lasă un gust amar de regrete. În “Suflet pustiit” din fotografia bunicii deșiră doruri până când numai rama o mai privește cu sufletul rămas gol, pustiit. În “Un decembrie al amintirii” ar vrea să-și întrebe tatăl dacă-și mai amitește cum împodobiau bradul cu steluțe decupate din bucurii... 13. Vasile Sevastre Ghican, gălățean din comuna Corod, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a publicat
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
acelor vremuri. Să nu uităm că domnea în mod obsedant o teamă reciprocă între cei câțiva oameni mai instruiți din satele noastre și care majoritatea erau navetiști. Singur preotul petrecea 365 de zile și tot atâtea nopți acolo în satul pustiit, golit de tot ce însemna oarecând viața la țară. Peste toate acestea, în ochii autorităților, preotul trecea atunci, fie și normal, drept un reacționar, un dușman al poporului, un tolerat și un ingrat al cărui rost se va stinge odată cu
PREOT IOAN MORGOVAN „CUVINTE PENTRU ÎNTĂRIREA ÎN DREAPTA CREDINŢĂ”, EDITURA BUNA VESTIRE, BEIUŞ, 2014, 475 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357697_a_359026]
-
eternitate, două eternități? A mea, a ta, a noastră? Auzisem că-n localitatea uitată de lume casele se dărăpănează și oamenii se prăpădesc, așa că m-am așteptat să nu mai întâlnesc decât o mână de bătrâni însingurați și câteva gospodării pustiite. Nu numai că nu mi s-au adeverit temerile, ba dimpotrivă, am fost chiar surpinsă de puținul cu care s-a schimbat între timp peisajul pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Chiar dacă n-am conștientizat până acum, mi-
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
dragostea nesățioasă, dragostea de bogăție, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumusețe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn și creație. nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrănește pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial” (Ernest Bernea, Preludii, p. 47). În stihiile întunericului omul autonom instaurează trufia și ura cu toate „binefacerile” lor. În iluzia autonomiei sale, omul „pare că se face pe sine în timp, în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]