453 matches
-
la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie de latrină publică pentru jidani”, „o mahala evreiască, cu crâșme eftene, cu prăvălii de nimica toată, cu sărăcie, murdărie și sălbăticie” <endnote id="(428, 429)"/>. Nicolae Iorga (România cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi Înfruntat cu un adevărat eroism această duhoare ciumată, fără ca totuși să se strâmbe câtuși de puțin” <endnote id="(439, p. 82)"/>. În 1910, Henri Stahl Îl invocă pe primarul ultraantisemit al Vienei, Karl Lueger (1897-1910), fiind, chipurile, excedat de putoarea și de murdăria din cartierul evreiesc al Bucureștiului <endnote id="(843, pp. 103 ș.u.)"/>. Un ton sarcastic adoptă și Willy Pragher, la Începutul anilor ’40 : el se Întreabă malițios dacă „Strada Parfumului” din București se numește astfel „numai pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
necurățenie”, „Se cuvine să Îmbăiezi copiii mici și apoi să-i ungi cu ulei”, „Este interzis să trăiești Într-un oraș În care nu există nici un medic”, „Curățenia fizică duce la curățenia spirituală” etc. <endnote id="(481, pp. 336- 342)"/>. Putoarea de usturoi și ceapă „Pute țara de jidani.” Tot În cadrul unei pretinse explicații „realiste”, s-a spus că mirosul urât pe care l-ar degaja evreul s-ar datora nu numai „proverbialei” sale murdării, ci și excesului de usturoi și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu funcție religioasă. „Un cultivator de flori din Iași” se plânge că nu i se cumpără marfa. Un prieten Îi atrage atenția că „localitatea este populată mai mult de jidani”, cărora nu le place mirosul florilor, ci sunetul banilor și putoarea usturoiului. „Apucă-te a cultiva usturoi - Îl sfătuiește amicul - ; la astă plantă vei avea cumpărători cât păr pe cap, fiindcă jidanii, mai ales habotnicii rusești, nemțești și leșești, de care vă e plin orașul [Iași] și Moldova, țin mult la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
folosi și el Într-un pamflet antisemit din revista România Mare (nr. 87, 6 martie 1992). „Nimeni n-o să te gazeze aici - scrie C.V. Tudor fostului prim-ministru Petre Roman -, doar că s-ar putea să mori sufocat de acea putoare de usturoi pe care ai moștenit-o de la strămoși” <endnote id="(cf. 214, p. 344)"/>. Sau iată ce scria În 1999 vicepreședintele Partidului România Mare, Ilie Neacșu : „Mirosul specific de usturoi alterat nu-i dispare [evreului] nici de pe țoale, nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmă - evreii sunt spurcați, suferă de tot felul de boli ciudate și particulare și au miros sau mirosuri urâte, Întocmai ca vrăjitorii” <endnote id="(3, p. 19)"/>. La acest ghem de clișee s-a mai adăugat unul : ca să scape de putoarea pe care, chipurile, o emană, nu ar fi suficient ca evreul să se spele pe corp cu apă, fie ea și baptismală („Firea evreului n-o schimbă botezul”, zice un proverb din lumea slavă) ; el ar trebui, zice-se, să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cel al nobililor. În 1689, de exemplu, Într-o scrisoare În care povestește Încercarea ratată a reginei Franței de a-i converti pe evreii din Avignon, Marchiza de Sévigné - după ce Își exprimă „ura extraordinară” față de evrei și se minunează de putoarea pe care aceștia o degajă (una „care anihilează toate parfumurile”) - notează următoarele : „Eu simt pentru ei milă și oroare și mă rog lui Dumnezeu Împreună cu Biserica să le ia de pe față vălul care-i Împiedică să vadă că Isus Cristos
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din noapte o scoală el pe mută de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce suntem. Da’ poate or fi prin oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ale lui cu toate-s la picioarele Ortansei și-i va scoate volume de versuri cu sutele, numai s-o știe o dată pentru totdeauna a lui și numai a lui, să-i dea odată papucii pârlitului ăla de bărbatu-său, putoarea aia și nulitatea aia lângă care și-a irosit cei mai frunmoși ani. Astfel reușeam să reînviem vremurile Începutului nostru, simțindu-ne din nou bine Împreună În timp ce rumegam toată povestea asta și proiectul ăsta de a mă extinde de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Marina Spalaș, prefață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers, 1991, p. 87. 5 Vezi intrarea Colombe, în Encyclopédie des symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm. 6"Polata lui Hristos s-au făcut tină și putoare porcilor, scaunul lui Dumnezeu ședére pierzării, sora îngerilor supt ascultarea dracilor și acesta ce zbura ca o porumbiță la ceriu să târăște ca șarpele pe pământ" Antim Ivireanul, Învățătură pentru taina pocăinții Didahii, în Opere, ediție de Gabriel Ștrempel, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iscoditoare, cu puțini participanți, organizat, la fel ca și hora românească, pe principiul economic: În fundul hambarului se dansa mereu, Clou umfla acompaniamentele trombonului, al cărui tunet acoperea cântecul pițigăiat al micii viori. Sudoarea curgea de pe trupuri, își adăuga acrimea la putoarea fumegătoare a lămpilor. Nu se mai vedea decât funda roșie a Fricoasei, care se învârtea în brațele lui Nenesse și ale lui Delphin, pe rând. Și Berthe era încă acolo, credincioasă curtezanului ei, dansând numai cu el. Într-un colț
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
sfîrșit de an bun! Și tot ce-ți dorești tu! Și poate ieși și tu cu carte, naibii! Te îmbrățișez! Aurel Dumitrașcu 1985 Borca, 6 ianuarie 1985 Dragul meu, Îți scriu de dincoace, din alt an. Sub ninsoare. Aștept o putoare să treacă pe la mine. Vreau să văd dacă are trei sîni. Bine c-ai primit cartea mea! Și mă bucur că ți-a și plăcut. De fapt, ca să nu fiu ipocrit, mi se spun numai lucruri bune. Colțoșenia mea n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și demn de laudă. La 1 nov. 1747 (7256) Grigorie Ghica voievod hotărăște: „Facem știre tuturor...că, făcând domnie me cercetare pentru aședzământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor, precum era obicinuiți mai înainte...am poroncit credincios boieriului nostru, dumnealui Panaiote vel agă, să scoată pe misărnicii, cu scaunele lor, de la locurile cele strâmte a ulițelor și să-i aședză unde le va găsi un loc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vodă, și, cum el n-are așa ceva, trebuie să se retragă rușinat. Tot Gavriluță a atacat o femeie pe când se întorcea călare sara, și, după ce s-a drăgostit cu dânsa, n-a mai văzut-o și a simțit în nări putoare de pucioasă. Au văzut oamenii dela Cahul, călătorind cătră bălțile dela Catlabuga, un cârd mare de mistreți negri care se duceau spre apă, după care mistreți s-au arătat cârduri de corbi; după asta călăreți fără cap; după care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vochița, care aflînd cele întîmplate, a făcut-o proastă pe vînzătoare și a recuperat ea însăși de la fiecare ceea ce adusese aceea. Scandalizat, așa din senin și fără legătură directă cu cauza, Sp. a sărit de la locul său: „Ian te uită, putoarea dracului!... Asta spăla eprubete la Onești și le spunea «Sărut mîna» inginerilor... Se vede neamul prost!” Consolat că, iată, s-a găsit unul care să-i înțeleagă oful, E.V. a schimbat din nou subiectul. În urmă cu o săptămînă a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voi începe cu o scurtă incursiune în domeniul genealogiei (care, se știe, e una din slăbiciunile mele). Deschid întâi faimoasa Arhondologia Moldovei a Paharnicului Constantin Sion, acel pamflet în care aproape toate familiile boierești moldovene de origine greacă sunt făcute "putoare și pacat grecesc pripășit în țara noastră spre paguba vistieriei...". La pagina 52 (ediția întâia, 1892) găsesc: "VIZANTI. Greci, mai multe neamuri (...) s-au poreclit așa, fiind veniți de la Vizantia din Constantinopol. Un neam din aceștia am avut nenorocire a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
flămânzia, atât a cailor, cât și a lor, dă vreme ce caii ajunsese dă-și mânca coadele și coamele și rodea polocoșurile după la cară, și într-o parte le murea caii, într-altă parte slujitorimea, unde să făcuse și putoare foarte groaznică și nesuferită de mortăciuni, care aceste nevoi toate moscalii văzând și pierzarea lor înaintea ochilor având-o, o minune! dân netemerea ceia ce mai înainte dă turci avea, la groaznică înfricoșare ticăloșii au venit.” G. nu pare înclinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
încep cu f.. și p... Însă câteodată este al dracului de greu”. Agresiunea verbală ca metodă de a întrerupe dialogul Multe cazuri de agresiune verbală nu au loc la începutul conversației („Bună dimineața, Susan. Apropo, cred că ești o mare putoare”), ci mai degrabă în mijlocul unei conversații care a devenit inconfortabilă pentru agresorul potențial. Să luăm, de exemplu, următorul dialog dintre Cal, un manager IT, și Phillip, unul dintre depanatorii săi. Cal: Credeam că ți-am spus să instalezi un cablu
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-auzi pe fereastra bisericei. Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe la fugă. Popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lase pe dracul să fugă... Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. Chiu! popa-n biserică 17. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să le bagi mâna pe sub fuste și să le inviți la o plimbare pe plajă, atunci când fierbe soarele înainte de a se duce la fund? Șampania în cadă îți mai trezește vreo amintire sau ai rămas cu mocirla vieții și cu putoarea ei? Aș fi tâmpit să spun că nu vreau. Vreau. Șort, șlapi, cămăși înflorate, bere la gheață, card în borsetă, ceas de aur. Dar nu vreau ca drumul spre Cuba să treacă prin pușcărie, cu o haltă de vreo zece-cinșpe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[? ] Deodată-ncepu mai tare: - Gaga gagaga! - Beh! s-auzi pe fereasta bisericei. - Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. - Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe de fugă. Popa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lese pe dracul să fugă... - Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. - D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc [la] biserică. - Necuratul! Putoarea iadului! - Chiu! popa-n biserică. - Țineți, mă, nu lăsați ușa. în fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
firul lămpii din bucătărie. Mda, dar ăla era destul de scurt, nu se compara cu excursia pe care ar fi presupus-o această teribilă întreprindere. Cu cât stăteam să analizez mai mult variantele de acțiune, cu atât mi se înmulțeau ezitările. Putoare cum sunt, am făcut cea mai nebunească alegere. Ca atare, am sărit în gol, deplin încrezător în armura mea chitinoasă. Ăsta da zbor! M-am pocnit de frunzele unui copac, nici nu mai știu de câte și, în cele din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]