1,643 matches
-
cruci de atâta amar de vreme și plânge după bătrâna bolnavă de alzheimer care când a murit nu își mai cunoștea nici identitatea dar nu-i nimic copilul o să-i scrie din nou numele pe crucea maronie de lemn aproape putrezit copilul cu ochii plini de lacrimi care nu va uita niciodată privirea ei inexpresivă fără sentimente ochii reci și seci și goi ai unui om care a plecat din lumea aceasta într-o lume neștiută de cei care nu au
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
sunt în număr de douăsprezece, fiecare cu câte două etaje și două uși. Cea de-a șaptea ușă e a casei lui. Scările sunt de lemn, tocite, sub ele se deschide un soi de ascunzătoare plină de mocirlă, în care putrezește o jucărie. Un clovn din plastic. Toată iarna a văzut-o zăcând acolo, dar și-a spus mereu că o să vină un copil să și-o ia înapoi. Rabbit se oprește în vestibulul întunecos să-și tragă răsuflarea. În tavan
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Cîrciuma" reprezintă un topos al învolburării iluziilor, al sumețirii fie și himerice împotriva mediului dezamăgitor. Mărturisind că "trebuie să mă fac martorul unui plăcut infern", autorul ia cuvîntul în numele "alcoolicilor geloși", notificînd că "noi intrăm în ploaia de afară și putrezim încetul cu încetul", de asemenea evocă un local cu halucinante efecte euforice ale cinesteziei: "cînd beau vin, vocea lor avea timbrul saxofonului, / cînd treceau la vișinată aveau timbrul trompetei, / iar cînd o schimbau pe rachiu căpătau timbrul pistoanelor / de Pacifica
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
bine.) Rareș: - Puteam lăsa chestia asta pe mâine! când vine femeia. Ana: - Șterge-mă! Acu’... du-le în baie!... Femeia și-a luat concediu. Două săptămâni... (Rareș cade peste lighean.) Vezi dacă nu caști ochii?... Ai umplut de apă!... Îmi putrezește covoru’. Rareș: - (Se ridică, aiurit.) Cum adică și-a luat concediu?!... Ana: - Ca toată lumea... Orice om are drept la odihnă... Rareș: V-ați bătut joc de mine! Amândouă. (Merge în baie și revine.) E absolut... imoral! ce-ați făcut. Imoral
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
demnitate a escrocului patentat”, a spus Banciu. ”Giovani Becali nu va plânge niciodată ca Geoge Copos sau ca Dinu Patriciu în pușcărie, a spus-o de la început. El când a intrat, primul cuvânt pe care l-a spus: mai bine putrezesc. Deci e demnitatea prostului, sunt de acord. Dar măcar are acestă demnitate”, a completat realizatorul. ”El ține foarte mult la ideea că el este Giovani Becali. E mitocanul ăla căruia i s-a urcat la cap că el e cineva
Radu Banciu, despre Giovani Becali. E un troglodit, dar măcar are demnitate () [Corola-journal/Journalistic/42274_a_43599]
-
și mai pornită decît le pomenise cîndva pe maică-sa și pe soră-sa, rătăcite amîndouă acum printre umbrele mîloase ale unui trecut incert, mistuit de același foc - carnea care arde, sfîrîie și se face scrum înainte să apuce să putrezească și să rămînă sufletul și duhul tînjind în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise prima dată prin locurile astea, pe un traseu concentric
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Să nu i se întâmple ceva lui Tudor!" își spuse năpădită de groază și-o luă la fugă prin mulțimea răscolită, înfierbântată și străină. CAPITOLUL 17 După atâtea nopți de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se prelinse ca un stâlp putrezit în pământ și prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce era bun de lucru și ce nu era, și mare și mic. [...] dintr-un brad uriaș din care, [...] s-ar fi scos sute de lei, se luau câteva așchii, fruntea lemnului și lucru de nimic, iar restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
restul rămânea să putrezească acolo. Și ca să se scoată acele câteva așchii, trebuia făcut drum prin pădure până la un luminiș oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și de aici întrecerea. [...] nu se mai lăsa niciun colțișor de pădure tânără, ca să se mai regenereze. Sârbescu-Lopătari surprinde aici raționamentul în urma căruia se declanșează ceea ce numim azi tragedia bunurilor
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
i-a așteptat pe americani o viață, ce vor distruge ei? În clipa asta legată cu un fir de ață. După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tehnologii noi și, când încep sa-i explic, nimic nu înțelege, dar tot mă întreabă. Mă critică mereu că nu fac ce trebuie sau că nu am udat florile, în timp ce ele sunt prea udate, încât, am impresia că o să le putrezească rădăcina de atâta apă. Anul Nou îl întâmpinăm împreună, așa ca să nu zicem că nu l-am sărbătorit. Poate e cel mai plictisitor An Nou, dar, cu timpul, să sperăm că vor rămâne cele mai prețioase amintiri. Căci Anul Nou
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fii... așa... omulețul meu. Femeia Lego. Să joci cum îți cânt. Să te iubesc și să te fac bucăți, dacă-mi tună mie, și după aia să te legăn, să te alint, să te pocnesc, să te las naibii să putrezești și să te cobor din lift pe tocuri cui, vopsită cu Londa și cu oja sărită. Să te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa de piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
degete trece din Arenal în Santa Cruz, o ia apoi spre nord, spre Macarena, se sfărâmă în Guadalquivir ca un trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa încât așternuturile să-i păstreze parfumul mult după ce forma trupului ei a zvâcnit dintre cearșafuri, Isabel nu s-a căsătorit cu Abd al-Aziz. S-au reîntâlnit, da, nu la apus, ci într-o dimineață, în grădina de portocali sub care putrezea trupul lui Theodomer și nu, nu au plâns, ci s au iubit în bătaia soarelui, fără să știe ce li s-a năzărit și cum și de ce, s-au iubit de parcă nu s-ar fi putut altfel, de parcă așa ar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
casa omului prin efracție? — Care om, domnu’ polițist, se enervă inoportun Flo rica. Ce, Vetuța-i om? Adică, vreau să spun, e așa, oricine? Că doar o știm de patruj’ de ani... O viață de om! Era s-o lăsăm să putrezească-n casă, făr-o lumânare? Păi să putrezească, să neputrezească, trebuia să che mați organul! Numai organul are dreptu’... — Io-te că nu ne-a dus capul de babe proaste. Noi ne-am speriat și gata, se disculpă Caterina scăpând din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
polițist, se enervă inoportun Flo rica. Ce, Vetuța-i om? Adică, vreau să spun, e așa, oricine? Că doar o știm de patruj’ de ani... O viață de om! Era s-o lăsăm să putrezească-n casă, făr-o lumânare? Păi să putrezească, să neputrezească, trebuia să che mați organul! Numai organul are dreptu’... — Io-te că nu ne-a dus capul de babe proaste. Noi ne-am speriat și gata, se disculpă Caterina scăpând din mână andrelele, care rămăseseră țepene în aer
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pașii copiilor noștri, întrucât urmele lor sunt și urmele noastre... Iar pașii lor, în fond, sunt pașii noștri. Dacă, treaba ta, ai ajuns cum-necum bogat, putred de bogat, nu uita că la început ai fost om care, cândva, cum-necum, va putrezi... Un sfat puritatea nu-i de vânzare oricâte „beneficii” ar rezulta din „vânzarea” aceasta! O seamă dintre cei cocoțați pe un podium cred că sunt buricul pământului, socotind că podiumul este al lor și numai al lor, uitând de multe
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să cânt cu ei la Restaurantul Tineretului. Fără să cânt, nu pot. Dar ce, Ionela, i-a răspuns o voce bărbătească, nu există bursă socială? Și apoi, la București o să-ți faci relații. Dacă nu-ți faci relații, ești mort, putrezești În provincie. — Du-te tu la București, văd că te obsedează să ajungi cineva. Tronaru avea dreptate. O să ajungi mare... — Ei, stai puțin, nu-i chiar așa... — Mare nemernic, vreau să spun, slugă la nemernicii de sus. — Ce ai, bre
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sau Dumnezeu din cer și să-ți spună să alegi. Să zică OK. Dacă tu vrei să te joci de-a mama și de-a tata zilele viitoare, e OK. Dar o să te las în viață până când or să ți putrezească și implanturile din gură. O să ți acord privilegiul de a-ți admira pielea subțiată și îngălbenită și plină de pete și de negi. O să te las să te bucuri de momentul în care o să împingi un cadru de metal. Momentul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ajuta la ceva. — Ce fac? Dansează? întrebă Celebi. — Nuuu, răspunse preotul. Nu, că nu-s scheleți. Numai scheleții dansează. Dar în satul nostru nu-s. La noi ies afară numa’ ăia îngropați de până-n trei ani. Că după trei-patru ani putrezesc de tot și pe urmă stau liniștiți, se fac scheleți. Da’ atunci apar alții. Adică mor alții. „Da, e mai cumplit așa, cum spune el“, frisonă Celebi. „Scheletul inspiră o altfel de teamă, parcă mai pământească, mai bonomă. Pe când un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de el tiptil. L-am văzut atunci cum își înfoaie coada, după care a scos un muget înfiorător. Nu știam că păunii fac așa, dar mi-am dat seama că era în călduri, lucru ce mi-a repugnat imediat. Nuferii putreziți din havuz au jucat la rândul lor un rol în crunta alchimie a creierului meu înfierbântat, cert e că am simțit că mi se întărește varga ca unui Künstler care își vede apropiindu-se țelul. — Vino aici, puicuțo, i-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
prin crâșmă. Apoi ia toți banii procurați din vinderea lucrurilor noastre și pleacă la Tokyo. Nu asta mă supără, însă. Trăiesc de pe-o zi pe alta. Mi-e teamă că-mi irosesc viața aiurea... precum frunza de banan care putrezește fără să cadă. Asta nu pot suporta și de aceea vreau să-mi schimb modul de trai, chiar de-ar fi să încalc eticheta ce se cere respectată de o absolventă de Colegiu ca mine. De aceea vă cer sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era vană orice speranță de libertate. Unul dintre îndărătnici s-a năpustit cu pieptul gol spre scuturi și s-a străpuns într-o lance, rămînînd acolo înțepat - cadavru lăsat să putrezească drept exemplu." Curentul electric și sîrma ghimpată nu fuseseră încă inventate. Recenzenții volumului din 1967, ale căror texte sînt reproduse în secțiunea Note critice a noii ediții, i-au atribuit lui Romulus Vulpescu o marcată înclinare spre umorul negru, absurd
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
neliniște, o stranietate irațională. Spre deosebire de expresioniștii rurali ai generației șaizeciste, Petre Stoica transcrie însă o descompunere a lor lentă, cruțătoare, un apocalips blînd: "Plouă argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
cita in extrenso: Mi-ar trebui un spațiu filantropic, leneș, cuprins între garduri de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]