531 matches
-
în Academie cu un laudațio ținut de Duiliu Zamfirescu. Vasile Sfârlea a mai nuanțat expunerea sa cu fapte inedite, arătând că îm 20 august 1944 un grup de scriitori și intelectuali ardeleni, văzând că mormântul poetului este deteriorat și crucea putrezită, din Cimitirul Bellu, din București, a participat la refacerea mormântului și al crucii. Printre aceștia se aflau: Vasile Netea, Vasile Copilu Chiatră și clujeanul Teodor Tanco, care a ținut, atunci, o cuvântare. În continuare, profesoara Antonia Bodea a vorbit despre
LA CENACLU RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352109_a_353438]
-
se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească. Era chemată să îmbrățișeze o iubire curată cum și-ar fi dorit să vină și din partea fetei. De după copaci parcă auzea pașii lui Andrei și
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
munți văduviți de lumină din verde *O codobatura pe un cablu face semne din coadă *Copac despuiat - doi soldați într-o groapă împart țigară *Urmând cu strictețe poteca - în depărtare - împușcături *Așteptând sub o stâncă - soldatului îi mijește mustață *Ținut putrezit - soldații măsoară din pași munții stâncoși *Cu fiecare pas vieți valorând puțin devin prețioase *Copac schilodit stânci cu forme sinistre - vii - doar soldații *Nici strop de verde printre fiare vechi liniște aparentă *Într-un adăpost soldații tineri încropesc un prânz
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
Monte Carlo, par adevărate epave într-un deșert, nu pe un lac al unei capitale europene. Și ca să fie plimbarea „frumoasă” - dar din păcate... a devenit și mai tristă -, am pășit cu smerenie în „Rotonda scriitorilor”, unde băncile sunt rupte, putrezite, ierburi uscate, o adevărată bătaie de joc față de cei care ne-au dus numele în lume și l-au transformat în renume, de români care trăiesc în Micul Paris, pe când delăsarea, renunțarea, scârba, indolența, parșivitatea, camelonismul, lipsa de rușine, perversitatea
TRIST, FOARTE TRIST! INCREDIBILA NEPĂSARE A CELOR CARE NE REPREZINTĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354963_a_356292]
-
la răspântii să mă vândă muzelor confuze și nopților înspăimântate în care pier... ... azi... cuvintele mi-au cumpărat tăcerea c-un singur semn... + ... și-o toamnă grăbită desfrunzită de taine și culori l-a scrijelit... delicat pe brațu-i din lemn putrezit... 5 septembrie 2011 Referință Bibliografică: Toamne răstignite-n cer ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TOAMNE RĂSTIGNITE-N CER ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355448_a_356777]
-
ales trăitul fără chip fărâma umbrei scrijelită-n suprafața apei rătăcesc tot mai adânc greutatea verbului a fi ... Citește mai mult cât mi-aș dori să audrodul lumii spărgându-se țăndăride acolo de unde vin ard lumânăriispita spinilor în inima deșerta putrezit pământul de sfârșeala umblatuluifloarea suferinței își sacrifică minutulcăută o inimă orfană într-un rest de scarăîngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțuluiochi deschis de somngonește întrebări aplecate-n gleznede aș fi învățat să respir tăcereastăzi nu m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
noi, Ne spălăm de păcate cu prosoape, Un fel de giulgiuri pline de sânge și de noroi. Plouă câteodată pe noi cu erori, Suntem la cină Iuda Iscarioteanul, Aducem la masă un buchet de flori Și-l uităm în vază putrezit tot anul. Zilele trec ca tramvaiele rătăcite, Poetul aruncă la gunoi manuscrisul unui roman, Adio amante, adio iubite, A mai trecut din viață un an. luni, 2 iulie 2012 Referință Bibliografică: a mai trecut din viață un an / Ion Ionescu
A MAI TRECUT DIN VIAŢĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356751_a_358080]
-
stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea mea visează La seri lungi de primăvară ... Cu magnolii înflorite, La dulci clipe ... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai!... ce gelos eram pe
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
casa / abia te mai zăresc pe tine...” („Neliniște”). Autorul ne ia martori și ne împărtășește trăirile sale, ba adeseori, ne mai cere și părerea. Nu lipsesc tristețile de toamnă, tristeți „de copaci tăiați și mirese părăsite / de funii nefolosite și putrezite / undeva într-un colț / în toamna aceasta în care / cocorii-și scriu epistolele de adio!” De ce așteptarea este asociată adeseori cu venirea sau plecarea păsărilor și amintirea cu ploaia? A doua secvență lirică este intitulată: „Adio romantism” și cuprinde poezii
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
copii la cinșpe ani ai știut? Nebuno! - Am învățat, ce crezi!? O alungase pe femeie din curtea lor, dar de fiecare dată când o vedea, o apuca tremuratul. Nu uitase cuvintele pe care i le aruncase peste gardul pe jumătate putrezit: - Fiecare om își alege drumul în viață, iar tu ai ales un drum greșit, nebuno! Nu era mai bine să-ți vezi de școală și să ajungi, cine știe, într-un oraș mare, pe banii tăi și să nu stai
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
Omul fără nevastă este ca un om fără picioare. 7. Cine nu vrea să îmbătrânească, să uite de necaz. Necazul nu te ajută. 8. Cine gândește mult, nu face nimic în viață. Gândește puțin și fă mult! 9. În lemnul putrezit stă șarpele, dar în inima neagră stă prostia.. Ferește-te de amândouă! 10. Pălăria nu acoperă mintea, ea îți acoperă capul. Vezi cum faci! 11. Nu sufla în gura copilului tău ca să-i treacă foamea, dă-i pâine ca să trăiască
PHURE VORBI PURANE. PROVERBE VECHI DIN BĂTRÂNI de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353373_a_354702]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CALAMBUR (POEZIILOR CE SUNĂ DIN COADĂ ) Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Putrezitele pontoane Țin pe ele în paltoane Mulți poeți cu multe toane Care stau ca pe coloane Și par doar fragile cloane. Vi se pare de bonton Vers de ăsta monoton Fără rime, sens și ton Care geme-n unicorn Când
CALAMBUR (POEZIILOR CE SUNĂ DIN COADĂ ) de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354568_a_355897]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIZIUNE BOLNAVĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Bisturiul taie fără milă Rețeaua arterelor bolnave Țâșnește sânge putrezit, producând silă, Stropind pelicule de amintiri suave. Chisturile înnegrite de vreme Se lăfăie în splendoarea urâciunii Se-ntind, paralizând mintea, alene, Contorsionând viziunea despre realitate a lumii. -Doctore ai extirpat viciul,răutatea Ce-mi macină lobul conștiinței, Ce-mi hrănea
VIZIUNE BOLNAVĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359001_a_360330]
-
n-au lăsat oamenii în pace copacii, de ce i-au tăiat cu joagărele lor mari și negre, culcându-i la pământ. O mulțime de brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în pământ!... Nu știu de ce s-a dărâmat, putrezită, o șură veche, singuratică în mijlocul câmpului, care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
pământ. O mulțime de brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în pământ!... Nu știu de ce s-a dărâmat, putrezită, o șură veche, singuratică în mijlocul câmpului, care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și afară vitele peste cei câțiva răzlogi de lemn ce-au mai rămas din pereți, ispitite și ele de buruienile care
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească. Era chemată să îmbrățișeze o iubire curată cum și-ar fi dorit să vină și din partea fetei. De după copaci parcă auzea pașii lui Andrei și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
aștept, când trece-acasă, Și cu grație se-nclină... Mi-a trecut la altă masă. Gheorghe-nchină și se roagă: - Doame-ajută!... iar mi-e bine: Iar mă-mbăt și pierd o doagă, Cade cârciuma pe mine... S-a slăbit și-i putrezită... Hei, Mariță...umple cana! Setea-i tare-afurisită... S-a stricat la butoi vrana? Chirea lasă-ncet arcușul Pe o strună de vioară; Stan s-a-ncins jucând Călușul: Cum mai saltă..., parcă zboară. Nu mai știe de când este, Și-mi
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
ei plin de moliciuni și blestemîndu-se pentru încăpățînarea cu care refuzase să-i repare gardul, de parcă ar fi trebuit să-i dreagă onoarea pe care i-o terfelise porcul lui cînd își vîrîse rîtul de neam prost printre ulucile alea putrezite, bată-le să le bată! Dar în el fierbea sîngele gladiatorilor hrăniți cu ciorbe pregătite din sînge de taur și mirodenii orientale, ca să-și sfîșie partenerul de luptă în arena morții, fără teamă și fără milă, în ovațiile plebei, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
din perete făcea posibil accesul unui copil înăuntru. În mod evident, când am descoperit că, sărind gardul școlii și târându-mă prin gaura aceea, pot intra clandestin în ateneu, acesta a devenit locul cel mai interesant pentru mine. Exploram scena putrezită, bucățile prăfuite de role de film de pe jos, camerele înnegrite de fum, încercând să descopăr extraordinarul. După câteva vizite, mi-am adus acolo și cele mai bune prietene și speculam împreună în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în acea clădire și
Cum am descoperit bârlogul vampirului Racoviță sau Expunerea unui impostor cinic () [Corola-blog/BlogPost/338692_a_340021]
-
în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului trup împărțit în două ventricule partea stângă sărată partea dreaptă speranță la mijloc firul de argint își țipă echilibrul mă oglindesc în viață ca un copac în apă vârf putrezit în pământ din rădăcini îmi cresc în cer muguri Referință Bibliografică: Verde Crud / Oana Radu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 259, Anul I, 16 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Oana Radu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VERDE CRUD de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341827_a_343156]
-
apropie și observă la lumina lunii că se zbate ceva într-o traistă legată la gură, aruncată printre bălării. Își învinse frica doar atunci când își dădu seama că o vietate are nevoie de ajutorul său. Agăță traista cu o scândură putrezită și o trase afară din groapa cu gunoi. După ce, cu mare greutate și efort desfăcu nodul, îi sări în brațe un pui de mâță negru, slab și prăpădit. Femeia se sperie și vroi să-l arunce cât colo, dar i-
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ai trecut pe la ea, când o știai că e suferindă și putea să facă un atac de cord? Cred că ai fi putut să te duci cu bătrâna până în Domnești să vezi casa în care ai crescut, că-i aproape putrezită și nimeni nu se mai îngrijește de ea. - Mai acum câteva zile, când a venit părintele Mihai de m-am împărtășit, că nu se știe câte zile oi mai avea, m-a întrebat de Doru. Aflase de prin ziare că
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
ruginite De stejari fără frunziș Se ridică insolite Către cer, privind ponciș Cum vremea e capricioasă La început de april Un frig nemilos se lasă Din senin, venit tiptil. Deși are crengi ciuntite Pădurea-i plină de viață De sub straturi putrezite Răsar smocuri de verdeață Se simte pământul reavăn Freamăt surd mișcă crenguțe Cupidon trezit din leagăn A vânat trei vrăbiuțe. ZI DE CRĂCIUN Cer de plumb în ziua mare Chiar ziua lui Moș Crăciun Care stă în așteptare Să primească
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
atinge orbita în care ochiul abia se mai ține într-un nerv. Îți pipăi craniul care e la vedere, acoperit de fașe vechi de mii de ani. Îți bagi mâna în burtă și ea iese prin spate, trecând printre oase putrezite. Ridici pumnul în aer, încleștând falangele verzui de pe care carnea se scurge, urli din toate puterile tale de mumie proaspăt ieșită din sarcofag și accelerezi, cautând o victimă. Deschizi geamul și tragi în piept aerul poluat, țintind cu volanul o
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
copii la cinșpe ani ai știut? Nebuno! - Am învățat, ce crezi!? O alungase pe femeie din curtea lor, dar de fiecare dată când o vedea, o apuca tremuratul. Nu uitase cuvintele pe care i le aruncase peste gardul pe jumătate putrezit: - Fiecare om își alege drumul în viață, iar tu ai ales un drum greșit, nebuno! Nu era mai bine să-ți vezi de școală și să ajungi, cine știe, într-un oraș mare, pe banii tăi și să nu stai
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]