253 matches
-
să sară la bătaie. Era o perspectivă interesantă, oricum nu mi se întâmplase nimic de foarte multă vreme. Am ieșit din cantină și m-am îndreptat spre bloc. Nu digerasem prea bine și aveam stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai scriu poezie. Vreau să trăiesc pe piele. — Pare ceva serios, spuse Catinca uitându-se lung la mine. Și totuși, ce naiba te-a apucat ? — Nimic special. A început să-mi fie lehamite de scris. Într-un fel, e ca și cum ai râgâi. Aici, în București, toată lumea se exprimă. Uită-te la oameni când mergi pe stradă : oricine, de la puștiul de paișpe ani până la femeile cu fițe îți aruncă mesajul lor, ca pe o vomă, în față : sunt dur, sunt sexi, am bani
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi Încet și șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora s-a terminat, dusă a fost. Cine era? De unde apăruse? Cum de nu o observasem până atunci prin școală? În mod evident, nu era nouă la Baker & Inglis. Pantofii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi ieșit din propriul ei trup: singura femeie care nu arăta perfect dintre toți cei de-acolo, oprindu-se la prima masă de cocteil și gustând din bunătățile servite. La naiba, avea să mănânce, să devoreze, să soarbă, să râgâie, să bea, să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat, cu ochi albaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acolo mult timp. Dar asta a fost la început. În anii care au urmat, Iag s-a stricat cu totul, adică a căzut în patima beției. Dimineața, când intra în clasă, trecea intenționat prin fața băncii lui Stein în nasul căruia râgâia, trimițându-i damful de băutură, ca pe un fum de țigară scumpă. - Trebuie să fim europeni! își explica el gestul celor din jur. Deși Iag locuia la Moscova absolut singur, închiriase câteva camere scumpe într-o vilă; se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
restul anului... Sau mă înșel? Ajunseră împreună la elicopter și Nené Dupré scoase din cabină două beri reci, îi întinse una tovarășului său și încuviință: — Nu! Nu te înșeli, pentru că aproape toți suntem în aceeași situație - luă o înghițitură zdravănă, râgâi zgomotos și adăugă: Dar știi ceva? Uneori, când zbor deasupra deșertului în căutarea celor rătăciți, nu mă simt ca un înger salvator care vine în ajutorul unui biet nenorocit, ci ca o scârbă de vultur ce mănâncă stârvuri. Dacă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că răul nostru cel mai adânc și pieirea noastră istorică trebuie puse în corelație cu pierderea de ultimă oră (ceea ce înseamnă de câteva decenii) a ființei noastre lingvistice? Noi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este râgâită limba română pe stradă și vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populația României prin ecranele televizoarelor nu sânt simple accidente de parcurs ale unei societăți în derută, ci simptomele unei maladii mortale. Vulgaritatea este doar fenomenul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezlega până la jumătate. Sunt vizați mari proprietari. Reduși la cel mult o cin cime. Iar bătrânul, deși sărac la început, se pusese pe câștig. A jupuit, în buna tradiție a aristocrației romane, provin ciile pe care le-a guvernat. Libo râgâie: — Nu l-a menționat însă îndeajuns de explicit în testament. Avocatul dă din cap. Așa e. Libertatea nu poate fi acordată unei persoane anonime. Legiuitorul a prevăzut ca sclavii să fie eliberați nominal. Țistuie totuși din buze. — Câți ai eliberat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
străduit să-i explic că vreau ca el să facă asta. CÎnd Îi dau lui Tom biberonul, iar Linda se năpustește și Încearcă să mi-l ia din brațe, ce face Dan? Ce spune? Absolut nimic. — Îl fac eu să rîgÎie, dacă vrei, Îmi spune ea, Întinzîndu-se să mi-l ia pe Tom de pe umăr. SÎnt nevoită să-i Întorc spatele la modul propriu, zicînd: — Nu, mulțumesc, mă ocup eu. Și Dan iarăși tace. Acum, că Tom a Împlinit trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coincidență. Oricum, incidentul probabil că Îi stăruia În minte tipului pe când urca treptele spre North Bridge. Și mai surprinzător În cazul ăsta că n-a fost deloc prudent. Toal se uită la noi așteptând o reacție, dar nimenea nici măcar nu râgâie. Apoi se răsucește și-și ațintește privirea asupra mea. — Bruce, aș putea să te văd În biroul meu peste o oră? Simt un fior. Nu vreau să am nimic de-a face cu cazul ăsta. — Peste două ore șefu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
completate de o cafea tare Într-o cană de plastic. Mă scapă de gustul de șampanie ieftină a lui Clell, care s-a contopit cu bi-carbohidratul pastilelor lui Lennox formând o apă de wc corozivă și Înțepătoare În mațele mele. Râgâi. — Se pare că i-am adus cu picioarele pe pământ pe vagabonzii din gruparea aia new age Robbo. Rahatul ăla de Comunitate Sunrise sau cum și-or spune, Îmi zice Ray. — Mă fut, era și timpu Ray. Chestiile astea răsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca ea nu pot accepta adevărul, așa Încât deseori devin lesbi. Însă curva asta roșcată pare o pramatie futabilă. Deci cum te cheamă? — Michelle, zice ea. — De unde te tragi Michelle? — Din Kirkcaldy. — Așa ca Michelle Flautista? Întreb eu. Vaca cretină chicotește, râgâie apoi Își duce mâna la gură. Scroafa Împuțită e beată muci. Amica ei Încă mai are o expresie acră. Nu-i place cine știe ce de Bladesey. Deci tu ești Michelle Flautista? Cum e cu prietena ta? E cumva Demi Moore? — Noo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Vinci“. Măcar ca exprimare publică, Ionuț Popa este ceea ce ne lipsește cel mai mult și care se cheamă, simplu, „un meseriaș“. Unul cu umor! Unul care ne furnizează cele mai suculente știri din Liga I Nume-De-Bere-La-Pet, ligă în care majoritatea râgâie cacofonic și știrb. DAMELE GAZETIERE Presa pentru ambele sexe Emilia CHISCOP Ca două specii diferite ce sunt, bărbații și femeile (a se citi și de la dreapta la stânga, pentru a nu le discrimina pe cele din urmăă își au revistele lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă, Petite-Ma a ridicat capul și s-a uitat la rândul ei curioasă la familia sa, În timp ce continua să mestece zgomotos o bucată de sucuk. A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scrobească și să-și calce cămășile. să plece la birou în fiecare dimineață cu o altă cămașă. să nu poarte același costum și aceeași cravată două zile la rînd. să mănînce sănătos. să nu pună coatele pe masă. să nu rîgîie. să-și curețe zilnic pantofii de praf sau de noroi. să nu iasă nepieptănat din bloc. să nu trîntească ușa cînd iese. să nu trîntească ușa cînd intră. să încuie ușa după el. să și spele din cînd în cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcîndu-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata își omorâse tatăl pentru că nu mai putuse îndura bătăile. Judecătorii au achitat-o, "dar viața, a chicotit vecinul meu de masă, e mai necruțătoare ca justiția; ea nu iartă". Nu mai suportam frigul, femeile mutilate, nebunii, pe vecinul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pachetul de Savo iardi și mușc o jumătate de pișcot. Îl țin pe limbă Și mai trag un gât de spumant. Le las să inte rac ționeze. Le aud cum alu necă cu zgo mot pe gâtlejul meu pof ticios, râgâi discret și duc iar sticla la gură. Îmi clătesc limba și dinții cu lichidul par fu mat. Iar pișcot, iar o dușcă, mixez și înghit. E ca un ritual. Scot pachetul de țigări, bricheta și portcardul, pe post de scru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o blondă prost dispusă care părea să aibă o anumită legătură cu barul și un tânăr elegant care fuma Salem, aprinzând țigară de la țigară și sorbea lacom daiquiri cu gheață. — Ignatius, hai mai bine să plecăm, îl îndemnă doamna Reilly, râgâind. — Cum? urlă Ignatius. Trebuie să rămânem ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde ca sticla. — Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Boetius fusese totuși torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din nou și el se întoarse pe partea stângă ca s-o deschidă prin presiune. — O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi sub spițele ei. Înalță-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi să mă-ntrebe de accident. Mai bine te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ta după gratii? — Vrei, te rog, să nu-mi mai vorbești de închisoare? Pari să fii obsedată de acest gând. Parcă ți-ar face chiar plăcere să te lași în voia lui. Martiriul nu are nici un rost în epoca noastră. Râgâi încet. Aș sugera să facem anumite economii în casă. Vei constata apoi curând că ai suma necesară. — Cheltuiesc toți banii pe tine, pe mâncare și câte altele. — Am găsit în ultima vreme mai multe sticle goale de vin al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îndoieli. I-am spus, la vremea aceea, niște lucruri foarte usturătoare femeii care conducea departamentul respectiv. Mi-au retras chiar și legitimația de împrumut. Trebuie să-ți dai seama câtă teamă și ură stârnește în oameni weltanschauung-ul* meu. Ignatius râgâi. Nu voi mai aminti de acea prost inspirată călătorie la Baton Rouge. Este, cred, incidentul care mi-a iscat un blocaj mintal împotriva ideii de a merge la muncă. — Au fost foarte drăguți cu tine la colegiu, Ignatius. Să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am o anumită perspicacitate de care să se folosească cel care mă angajează. Poate experiența va da scrisului meu o nouă dimensiune. A fi implicat activ într-un sistem pe care îl critic va constitui o ironie în sine. Ignatius râgâi sonor. Dacă ar putea vedea Myrna Mincoff cât de jos am căzut! — Ce mai învârte fata aia? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Am cheltuit o grămadă de bani cu tine la universitate și a trebuit să te-ncurci cu una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deschid pur și simplu o cutie a Pandorei. Nu ți-a spus doamna Battaglia să-l aștepți pe nepotul ei detracat și pe dânsa la marginea trotuarului, ca să nu pierdeți nici un moment din timpul prețios în care jucați popice? Ignatius râgâi, eliminând gazele a douăsprezece mascote care fuseseră prinse în capcană de valva lui. Îngăduie-mi să am puțină pace. E destul că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
n-ai reușit s-o păstrezi. Cu toată educația pe care o ai. — Eram detestat și prezența mea îi deranja, spuse Ignatius, aruncând o privire rănită spre pereții maronii ai bucătăriei. Scoase cu un pocnet limba din gâtul sticlei și râgâi gazele berii. În ultimă analiză, totul a fost din vina Myrnei Minkoff. Știi bine cum reușește ea să provoace necazuri. — Myrna Minkoff? Nu vorbi prostii, Ignatius. Fata aia-i la New York. Te cunosc eu, băiete! Trebe să fi făcut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fân“ drept unul dintre stâlpii culturii ei? Cine crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i spuse bătrânului: — Nici nu mai știu de când nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]