362 matches
-
mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau pe o rînă unul spre altul: dacă e așa la ce să mai trăiești? Cîrciumarii te otrăvesc pe banii tăi buni. Și scuipînd cu ciudă așteptau toți amănunte." O lume în părăsire găsește cu orice prilej justificare scepticismului vital de care este pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Andalouses", copiii se bălăceau în mare, soțiile se consultau despre cîte în lună și stele, iar noi stăteam în picioare și priveam spre insula Monte Cristo. În calea vederii noastre era un vas de război german care stătea într-o rînă, martor mut la măcelul din Africa. Acolo s-au confruntat Aliații cu mașina de război a Germaniei și a fost ultima bătălie navală echilibrată. Apoi Aliații au copleșit Germania muribundă prin superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mânie și căutau să le prindă. Femininul, extrem de sugestiv, mathetria, nu apare decât În acest text. Apocrifa e tradusă În C. Bădiliță, Evanghelii apocrife, Polirom, Iași, 2007, ed. a IV-a. Obiceiul grecesc de a mânca pe pat, Într-o rână. Luca scrie pentru păgâni, obișnuiți cu acest fel de a sta la masă. Dar obiceiul pătrunsese și la evreii elenizați din vremea lui Isus. Poziția lui Isus la masă anticipează Întinderea cadavrului pe piatra din mormânt. O veche tradiție, reluată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
importanți, președintele Iliescu și prim-ministrul Năstase, flancați de bodyguarzi, în fluierăturile a ceea ce TVR numea „peremiști”. Ironic, camera se mută pe dealul în care avea loc petrecerea populară, clasic asezonată cu tiribombe și grătare. În mulțime, așezat într-o rână lângă nevasta lui, Băsescu, departe de ideea lui și a noastră de a fi prezidențiabil, bea o bere, mânca mici și râdea tonic. Atunci am simțit că acesta este tipul de președinte pe care nu l-am avut niciodată în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană încă ne răsfăța și m-am cutremurat la gândul incongruenței acestei vremi incontestabil nonautumnale în timp ce Kentucky Pete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întors privirea spre casă, am știut că nu putea să mă protejeze de ce mă păștea. Orice ar fi fost, putea să vină după mine. Iar atunci am observat piatra de mormânt. Ușor lateral spre gardul grădinii, puțin într-o rână, răsărind dintre buruienile care împânzeau grădina, iar scurtul meu moment de iritare față de decoratorii care uitaseră parte din recuzită se transformă în spaimă când m-am pomenit îndreptându-mă spre ea. Solul de sub piatră părea să fi explodat - ca și cum cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ăla care vă face atâtea necazuri. Dădu din umeri, neputincios. - Nu m-ar mira, am zis eu. E capabil de orice. Plus că are probleme de atitudine. Ne-am întors amândoi privirile spre Victor care, foarte inocent, zăcea într-o rână, absent. Și-a ridicat încet capul, apoi a căscat în direcția noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde mirosul de mortăciune, rânced dulceag, era instantaneu ușor de detectat. Mai jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții ei mici și galbeni încleștați într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lângă mine și să vadă dacă nu cumva sunt mort. Când a auzit că nu sunt mort, i-a ordonat să dea cu piciorul în mine pentru ca să mă trezesc. În urma mai multor lovituri de picior m-am ridicat într-o rână, am fluierat o melodie și am recăzut în letargie. Căpitanul a înțeles ce-i cu mine, mă cunoștea bine . A poruncit elevului să stea lângă mine, pentru ca dacă mă voi trezi, să-mi spună să merg la comandamentul companiei. La
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țin respirația și beau cu ochii închiși ca să-mi păcălesc măcar două din simțuri. Mă uit în jur și pozez o scenă ca de popice doborâte, o văd pe Mari, care nu a băut ayahuasca, cum stă aplecată într-o rână și am un gând subit și fără legătură: „săraca, este complet scursă de energie”. Mă uit în jur la copacii cu forme ciudate, aud un nechezat de cal și aștept să văd o scenă de bătălie cu călăreți, praf și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
găuri într un pământ complet pietrificat, convenim din priviri să renunțăm la conceptul de cort ideal și amarăm pilonii de bine, de rău mai mult cu pietre peste ei, într-un echilibru precar. Producem un cort firav sprijinit într-o rână, îi explicăm lui Alfonso că nu e perfect, dar pentru o noapte e satisfăcător, mai ales dacă nu va ploua și nu va bate vântul și ne întoarcem cu toții la plasticul comunal întâmpinați de privirile întrebătoare de „oare ce o să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să plouă cu moarte peste sutele de civili germani și americani de sub ei, toată lumea din Italia știa că cea mai mare bază militară aeriană americană din Germania se afla la Ramstein. Lovi punga cu piciorul. Aceasta se prăvăli pe-o rână și, după formele care se reliefau prin plastic, părea plină de cutii de tinichea. Brunetti Își scoase cheile din buzunar și le Înfipse În pungă, rupând-o pe-o parte de sus până jos. Cutii de tinichea și de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cont de nici o regulă. De la poartă, Dan și Luana nu știau spre care dintre "minuni" să se mai îndrepte. Spre nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cam peste tot; ziua erau luate în stăpânire de ciori, și, la căderea întunericului, păpăludele încercau să dibuie cele câteva turme de capre rămase la balta din câmpie. Casele și clădirile își pierduseră frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate de colibele sclavilor eliberați de pe pământurile romane, ridicate din te miri ce materiale. Străzile erau murdare și împuțite. Dincolo de asta, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am făcut iute ceea ce mă sfătuise medicul, fără să mai țin seama că era goală: i-am pus brațele sub cap și am întors-o pe-o rână, ridicându-i fața astfel încât traheea să-i stea cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai vechi, și tot ar trebui să fie pusă, la nevoie, sub un clopot de sticlă. Micul lăcaș ortodox de la Putna, situat în preajma vestitei ctitorii ștefaniene ("Ierusalimul nea-mului românesc", definea Mihai Emi-nes-cu complexul mănăstiresc de la Put-na), stă aproape într-o rână. Prin acoperișul de draniță, prin bârnele și stâlpii pereților ploile piezișe, viscolele pătrund lesne înlăuntrul bisericuței, grăbind stricăciunile timpului. Iar la poalele obcinelor bucovinene, ploile reci, zburlite rău, viscolele, adesea, siberiene, își fac de cap cam jumătate de an. După
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
ca un monoclu. Iată nepotrivitele cuvinte la care mă opream, schimbate-n îmbinări mai naturale: "Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale/ Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,/ Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,/ Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în stăpînirea unui nostalgic niciodată
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul viu și statuia lui”. Cavalerul, geamănul din realitatea înfrățită, face ca lumea lui Petrache să capete sens mistic, prin „orânduire și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii lumii scindate în
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul/ Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul." Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): "Înpăimântat de propria-i lumină/ se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână./ Disprețuise, până ieri, șederea,/ odihna bună, chiar și mierea." Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): "Doamne cu piciorul ridicat,/ Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple/ Fluturând, vă întreb unde este oare/ Floarea dumneavoastrelor, doamne
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
presărate, construite fără nici un plan de sistematizare prealabil, ci așa cum a dat Dumnezeu și cum a permis albia șerpuitoare a pârâului, case răzlețe. Părăsite. Cu tencuiala căzută. Cu țigle lipsă și pereți gata să se prăbușească. Cu garduri într-o rână. La un moment dat, cineva ne face disperat semne cu mâna. Un timișorean bucuros că vede o mașină cu număr de Timiș. Crede că vrem să cumpărăm o casă. Ne-o oferă chiar pe-a lui. Ne pare rău, nu
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
care marchează revenirea lui Ioan Flora la tehnica enumerării. Iapa Dunărea, titlul antologiei de față, e titlul poeziei ce încheie Medeea..., poezie dedicată lui Gellu Naum. Tonul e unul profetic "Epimenide, iată am sosit!/ Pielea iepei Danube atîrnă într-o rînă pe noptieră,/ poetul refuză cu îndîrjire litera; Medeea și fiertura ei de ierburi, Medeea și mașinile ei de război,/ patriarhul suprarealist își scrie gesticulînd în aer/ catrenul de semne imemoriale,/ în lut, în smalț."
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
pot scoate la capăt cu el. Te iubesc atât de mult, atât de plenar, încât, în acest sentiment, mă transform într-un obiect parcă scăldat în furtună, și simt nevoia ca ea să mă ridice, să mă culce pe o rână, să mă atârne de picioare cu capul în jos - sunt înfășat în ea și devin un prunc, primul și singurul din lume, apărut prin tine și prin mine. (Din cauza asta mă și bâlbâi, și scriu. Ești atât de minunată, atât
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
este și fumat, și pătat pe Sivțevo-Vrajek, și turtit ca o lipie, prin gimnazii. S-ar putea ca, numai din această cauză, caracterul paradoxal al obiectivității să se fi întors, în zilele noastre (ale mele și ale tale) pe cealaltă rână. El e mai puțin paradoxal. Pentru ca să exprime acel sentiment despre care vorbesc eu, Pușkin ar fi trebuit să vorbească nu despre Tatiana, ci despre poem: știți, eu l-am citit pe Oneghin, așa cum l-am citit odată pe Byron. Eu
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
dispărute e reintrodus, cu un teribil efort de recuperare și re-îndreptare cultural-istorică, în schema inițială, nefisurată. Totul se vrea ordonat "în imagini și serii", autorul (identic, în cazul de față, cu subiectul cunoscător) încercând, dramatic, marea reconstituire. Castele "pe-o rână" sunt contemplate cu tristețe, într-un bun poem reprezentativ pentru viziunea și simbolistica lui Liviu Georgescu: "Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii,/ siluetele lor subțiate prin care poți înfige o lamă/ fără să curgă sânge,/ castelele pe-o rână prinse
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
o rână" sunt contemplate cu tristețe, într-un bun poem reprezentativ pentru viziunea și simbolistica lui Liviu Georgescu: "Colind străzile înguste, privesc îndelung oamenii,/ siluetele lor subțiate prin care poți înfige o lamă/ fără să curgă sânge,/ castelele pe-o rână prinse în plase de păianjen celeste/ și muzeele adăpostite în castele dezlipite din poveste/ și lipite ca niște abțibilduri pe zâmbete,/ pe flash-urile turiștilor, pe zarva pașilor pierduți pe dalele roase,/ miros de petrosin și analcid, de amoniac din
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]