1,897 matches
-
texte dintre cele mai variate. Chiar acel "post", care ar putea fi interpretat ca o ulterioritate și ne-ar putea duce cu gândul la un sfârșit, la o închidere, la o cronologie apropiată de moarte, nu face altceva decât să rânduiască literaturile postcoloniale la o promițătoare deschidere de drum. Mai este ceva important de menționat: limba. Fostele colonii au luat de la colonizatori ceea ce le era cel mai util: limbile de circulație internațională. Mă refer cu precădere la engleză, care a devenit
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care vorbea moș Dumitru Carpen. Crâșma era așezată la loc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru a înghițit cam în sec, dar a schimbat vorba. Pâcule! Cheamă oamenii, să le spun ce au de făcut. Pe urmă mai vedem noi. Când toți au fost de față, moș Dumitru a poruncit scurt, aproape militărește: Adăpați boii, rânduiți-i sub șopron și puneți-le mâncare dinainte. Pâcule, ia comanda! Când sunteți gata, veniți înăuntru. Până atunci, eu aranjez totul... Ca de obicei, moș Dumitru s-a oprit în pragul crâșmei, purtându-și privirea cercetătoare dintr-o parte în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de foame! Nu avea grijă, Dumitre. Dacă-i ordin...nu se discută. Numai să aveți puțintică răbdare, ca să iasă tochitura cum trebuie. Dacă n-om avea răbdare, o cumpărăm și gata. Până una alta, eu am să văd cum au rânduit treburile flăcăii mei. Moș Dumitru a ieșit în prag și, cu aceeași privire de vultur, a cercetat de la distanță treaba făcută de ai lui. Toate erau la locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
locul lor. Ei, Pâcule! Adunați-vă și hai la fântână, să ne clătim de colbul adunat pe drum. Apoi, să ne așezăm la masă! Când s-au văzut cu ochii limpeziți de colb, au intrat în crâșmă și s-au rânduit în jurul mesei, fiecare la locul știut. Care se duce la Costache să-i spună să umple câte un țoi de rachiu? a întrebat moș Dumitru. Eu! a sărit Mitruță Ogaș, cel mai tânăr dintre cărăuși. Poate și mai mult - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule, vezi că cocoșul meu îi năzdrăvan? Si tu îi doreai sfârșitul. Frumos din partea ta! Frumos-nefrumos, eu atâta știu: borșul făcut din cocoș îi o bunătate... In poarta Crâșmei din drum, moș Dumitru i-a adunat pe cărăuși în jurul lui... Rânduiți cum trebuie totul pentru noapte. Trageți carele sub șoproane și pregătiți țolurile, pentru că mâine dimineață, când plecăm, s-ar putea să plouă. După ce a fi gata totul, veniți la masă. Pâcule! Hai să vedem ce mai face Costache crâșmarul... S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de astă dată, trebuie să schimbi adăugitura... Las’ pe Costache, că știe ce are de făcut. Abia s-au așezat cărăușii la masă cu cel ce urma să fie botezat, că Măriuța a și adus de mâcare. Costache crâșmarul a rânduit ca de obicei țoiurile cu rachiu în fața fiecăruia. Pâcule! Ridică tu țoiul și fă urarea ce se cuvine noului venit în rândul cărăușilor - l-a îndemnat moș Dumitru. Pâcu părea chiar emoționat când a încheiat urarea cu vorbele: „Si acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din palme - a propus Costache. Ti-a ieșit un sfânt din gură. Ceva mai nimerit nici că se putea. Dă-i cărbuni, Costache! a apreciat Pâcu propunerea crâșmarului. După puțină vreme, toate bunătățile erau rânduite pe masă, urmând doar ca gospodarii să se înfrupte din ele pe săturate...Sfârșitul mesei a adus și voia bună...Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut întuneric de tot. Norocul nostru o fost că o răsărit o lună plină, care întărea și mai mult albul omătului, de mai vedeam cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns în mijlocul pădurii, într-o văgăună. Eu mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu el lângă mine, trăgându-mă de mânecă. „Ce-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald. Te furnică ici la lingurică - a intrat în vorbă și Pâcu. In acest timp, sub dădăceala lui Hliboceanu, ceilalți au rânduit totul pentru noapte. Când au fost gata, au intrat și ei în crâșmă. Dacă lucrurile sunt la locul lor, atunci haideți la masă, copii! a propus moș Dumitru. De când așteptăm vorba asta, moș Dumitre, ni s-o cam lungit urechile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plăcut lui moș Dumitru, care s-a mulțumit să adauge. Dacă totu-i cum trebuie, atunci hai să vedem și de noi! In crâșmă mirosea plăcut a cârnați fripți amestecat cu aroma vinului fiert. Crâșmărița tocmai punea mâncarea în străchinile rânduite pe masă. Costache și-a făcut o intrare triummfală cu ceaunul cel mare, în care se răsfăța o mămăligă aurie. Cu un icnet de mare efort, a răsturnat-o pe fundul de lemn din mijlocul mesei. Poftim la masă, gospodari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite în luminile rampei, de a cunoaște mirajul mizanscenei. Urez mănunchiului de "versiuni scenice" ce se rânduiesc în această carte, intitulată după un vers eminescian Toate-s vechi și nouă toate..., să se bucure de această șansă. Sunt oricum mărturia înzestrării nedezmințite a unui om de teatru care, cu o fericită inspirație, oferă cititorului, virtual spectator, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prin lume, numai ce-am trecut hotarul la Uituc-Împărat, și iaca... PRICINĂ: Lasă , mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai cât să aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă. Aduce cutia cu păpuși, le pregătește.) Gata. Ziceți, bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trecut în jâlțul cel albastru. Ba am să mă așez de-acu' până la sfârșitul zilelor doar în cel negru, pentru că mezina mea, cea mai ocrotită și cea mai răsfățată dintre fetele mele, mi-a nesocotit grija părintească și m-a rânduit în dragostea ei acolo unde stau cele de prea puțin preț. Ia treci, sfetnice de-al doilea... (Sfetnicul se repede și-l sprijină. Pricină se mută, bombănind, în jâlțul negru) Nu mai voiesc să-ți știu de nume. Să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții care sosesc din când în când? Zic aceștia că-n vremea din urmă noroadele se întrec în a-și rândui la călindar câte-o sărbătoare nou-nouță, care n-a mai fost de când lumea. PAFNUTIE: Aceea-i altă căciulă, prooroace! HABACUC: Da' de unde? Tot aceea-i. Ascultați-mă pe mine: creștinilor nu le mai place să muncească. Așa că s-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sugerat învățătorul. Pe inginer l-au așezat în capul mesei „Că așa se cuvine musafirilor” - după cum avea obiceiul să spună învățătoarea. Tu, Costăchele, stai colea, lângă domnul inginer, și fă-o pe paharnicul, că eu ud mai mult pământul - a rânduit învățătorul lucrurile. Nu i nimic, nașule, că și morții sunt ai noștri - a răspuns Costăchel. Inginerul s-a așezat și asculta cu zâmbetul pe buze dialogul celor doi - naș și fin. Petrache mustăcea și el la locul lui, dar nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iadul... Petrache, care asista la discuție, a încercat să alunge tristețea momentului. Măi Costache! Invită omul în casă, ce îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru satul și chiar pentru casa lui... Fă-o așa cum știi mai bine. Îți urez noroc!”... Cântecul cocoșilor de la miezul nopții a găsit cele două formații - a mea și a caporalului Tânjală - la locul ordonat. Adică în cimitir. După ce am rânduit ostașii cum trebuia, lam văzut pe caporal că se apropie de mine. Era bun de glume mehenghiul. „Domn’ plutonier, să vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine? Am trecut prin atâtea și nu m am pierdut cu firea. Acum însă simt un tremur la lingurică. M-o pălit așa din senin... Mai rău decât atâta ce mi se poate întâmpla?” Stăpânit de această stare și-a rânduit oamenii formației sale - fiecare la locul lui - așteptând stingerea. Se pregătea să se dezbrace și el pentru culcare. Ceva i-a atras însă atenția. În capătul dinspre intrarea în barăcă, în lumina slabă a becului, se profila o umbră... „Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au fost „mama” și „tata”, acei doi îngeri păzitori pe pământ, pe care fiecăruia din noi ni-i rânduiește Dumnezeu, alături de care tot copilul se simte ocrotit, iubit și fericit.”. Și, mai adaugă, cu privire la acești adevărați „îngeri păzitori”: „Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au fost „mama” și „tata”, acei doi îngeri păzitori pe pământ, pe care fiecăruia din noi ni-i rânduiește Dumnezeu, alături de care tot copilul se simte ocrotit, iubit și fericit. Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rugat și au așteptat cu credință ridicarea mea, crezând mai mult decât mine în puterile mele. Ei au fost primii mei învățători. Au fost „mama” și „tata”, acei doi îngeri păzitori pe pământ, pe care fiecăruia din noi ni-i rânduiește Dumnezeu, alături de care tot copilul se simte ocrotit, iubit și fericit. Mereu m-am întrebat, de unde, oare, atâta dragoste în tot ce făceau pentru noi? Cu dragoste ne învățau, cu dragoste ne certau, cu dragoste ne primeau și tot cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
concertele lui Zinzin că vindecă infecțiile, cancerul și chiar bolile de plămâni, tuberculoza făcea din nou ravagii de când se mânca pe cartelă și doar înlocuitori, de aceea la concertele lui Zinzin de după-masă se înșira toată suflarea orașului, oamenii se rânduiau molcomi pe lângă gard, erau zile de vară târzie, se urcau în copacii din parc, au năvălit chiar pe stadion, fără să poată fi opriți de paznici, se așezau și ascultau în transă concertul lui Zinzin, unii voiau să se vindece
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spuneam, pe o costișă din ponoare, stă și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două șchioape. Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum se întâmplă de obicei - nu prea aveau chef de vorbă. În fața fiecăruia - de parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un colț de țară și ea în celălalt...Unde mai pui că pe ofițeri îi cam rânduiește și cine știe pe unde îi mai strălucesc ochii căpitanului sau maiurului, dacă n-o fi oale și ulcele, fiindcă era cam bătrâior... Ea a fi o babă în toată regula acuma. Atunci însă...” Cu aceste vorbe, Pâcu s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]