2,010 matches
-
toate baltă și te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de-ți permiți să drăcui cu atâta ușurință și lipsă de rușine, iar, pe deasupra, și de față cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cărăruia ce coboară spre peșteră, dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc siluete pe care nu le poate vedea, doar mâinile lor o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă să-i înlăture pe ceilalți, îi desfac picioarele și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
camera ei ca la el acasă, poetul nostru basarabean s-a uitat la președinte cu o urmă de admirație și cu una de scârbă și i-a spus: "eu am lucrat la preludiu și matale desăvârșești opera", președintele i-a rânjit și a spus tărăgănat, ardelenește: "nu-i niciun bai", nu se poate împiedica să se gândească la președintele Uniunii ca la un individ cu mega-creier fără să știe să și-l întrebuințeze, dacă acesta se vâră în patul unei invitate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar un băutor de ocazie). Ba daaaa, mi-am amintiiiit: o sticlă de vodkă (”vodkă bună, băiete!”), primită În toamnă, de ziua mea, de la unchiul Sion, fratele mamei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu aveau curajul să-l arate. Puteau să privească ceasul, dar ar fi fost ca și cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apă ca să verifice lucrarea. Și dacă tot te duci pe jos, mai ia și o bere de-aia de-am băut miercuri. Da' să fie rece!" Până atunci, sclivisește el două mâini de ciment cu care umple găuroiul ce-ți rânjește sfidător din pardoseală. Când te întorci, îți face socoteala și-ți mai adaugă o j'ma de milion, că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în fața bătăii pe care o vor mânca, fiindcă era evident că se află în fața unora care au puncte de expert și cunosc subtilități care unor naivi ca ei o să li se pară o adevărată magie. Moldoveanul se uita la mine rânjind și i-a zis lui Tom: "Ăsta umblă să ne enerveze, să ne facă din cuvinte. Da' vedem noi la urmă, că cifrele vorbesc și nu ne mințesc. He, he, he!". Colegul lui de echipă s-a mulțumit să zâmbească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cârsiumă, ca orisise om normal la cap? N-o avea si el vreo lucrare, vreo sustă?" "Nu să duce, mă, nu să duce, soto! Dacă-ți zic. Sunt a'solut precisă! Ce, naiba, bă, am io față de proastă?" Numitul Vijulie rânjește cu un farmec știrb în fața acestei dubitații a coanei Cateluța, dar are generozitatea neașteptată întrucâtva de a nu-i da un răspuns franc. Coana mare intră cu o mutră încruntată în dormitorul meu. Dă din cap meditativ, ca un detectiv
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai pă Silică cu acte? Asa mândrese dă bărbat, mai rar...", face tipul rânjind disprețuitor. "Mai dă-l dreacu' și pă Silică, cu neamu' lui dă 'andicapați cu tot! Un nenorocit! Bine ca s-a dus la muncă-n Spania. Să care pân' i-o cădea bibilurile, că tot n-are ce făcea cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută ăsta cu ditamai camionul pe aici. Văd sigla mare a ADP-ului și se resemnează. Virgil rânjește mulțumit: "Bă, baștanilor, aveți voi mașini bengaloase, da' io sunt tăticu' vostru acia!" Stăteam cu Dorinel și cu ceilalți cinci tupilați după o cercevea putrezită, lângă intrarea care ducea la subsol. Nea Vasile tocmai închidea poarta în urma amicului său. Privi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zece centimetri din comisura fesieră și șnururile chiloților, așa cum era trendi acum. Nea Petrică fumase de mult toate șmecheriile astea, fiind aproape imun la ele. Trebuia să fie un exemplar de excepție ca să lase el presa și să se holbeze rânjind, la adăpostul perdeluței jegoase din fereastră. Acum nu era cazul. Dimpotrivă. În acest moment se simțea transportat de un avânt deosebit al sentimentului național, citind la gazeta favorită că țara se afla la grea restriște, fiind în mare primejdie din cauza
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
șmecher, ce ești tu! Te dai deșteptu' deștepților dă parcă ai fi ministru' ploilor, ratatule! Doar gura-i dă tine. Da-n rest, nu ești bun dă nimic." "Să-ți moară ție un ochi, că nu-s bun dă nimic?", rânji cu un aer diabolic Vasile. "Mai întreabă și tu în stânga și-n dreapta, mai informează-te și tu dă la alte femei, d-alea normale, nu blabuste ca tine. Ei, ia-n să vezi ce zice alea!" Trânti ușa fără
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vă duceți la Gherasim să vedeți cum îl prelucrează pe tataie ăsta. Dacă sunteți programați la mine, veniți după aia, să vă semnez. Bine?" "Bine", confirmă cei doi, chiar în momentul în care pe ușă intră Fany. "Ce faci, dragă?", rânjește rău-prevestitor radiologul. Asistenta se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu. Te tot fâlfâi de colo până colo. Nu știu ce făceai tu pe la dermato, da' aici ai dat de dracu', scumpo. Aici e de muncă și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica, secretara-șefă, rânji ironic: "Vasile, Vasile, cine știe cin' te-o fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii de euro. Domnului ministru îi cam sărise muștarul când își văzuse consoarta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-nainte Iozefina a dat turul și acuma vrea să se ocupe de retur. Un singur lucru îți mai spun, tovarășe Valy : să te ferești de mine ca de Ucigă-l-Crucea. Gândește-te bine ce spui. Ce-am făcut, prietene? - răspunse Valy rânjind. M-ai făcut de rahat, asta ai făcut. Castelane, te-ai făcut singur de rahat, așa să știi... Făcut pe mama dracului! Eu în primul rând, nu sunt castelan. Eu sunt un om care întotdeauna te-a apreciat mai mult
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de postură. Știam - îi răspunse tânăra femeie. Și de ce nu mi-ai spus nimica? Crezând că își va reveni... A mai făcut așa ceva vreodată? Da, da. Încă și mai rău. Zii! Am găsit-o într-o zi, goală în fața oglinzii rânjind fără proteze și masându-și sânii... A văzut-o vreun doctor? Așa. Și ce-a zis? Că e sănătoasă. Că e sănătoasă? Nu v-a trimis la un specialist? Zicea că n-are rost...că la vârsta asta n-are
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În fața europenilor, se opriră și inițiară o liniște batjocoritoare, În timp ce grăsunul execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry, Napsie, rânji yankeul, ridicând un colț al gurii ca pe o jaluzea stricată, În timp ce un cor de chiuituri mai ceva ca la rodeo Îi saluta măiestria. Fiind luat prin surprindere - reflexele nu-i mai funcționau ca În 1796 -, Napoleon avu norocul să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care le supraviețuiseră În tratatele de specialitate: Adler o virase spre moda punk, fiind accesorizat ca un parc de distracții, iar Jung, crăcănat cum era, semăna cu un membru al găștii Hells Angels căruia cineva Îi subtilizase motocicleta din mers. Rânjind, Adler Îi făcu Împăratului semn cu bărbia din vârful căreia sclipea vesel un inel, invitându-l să ia loc În fața lui Freud, lângă Jung. Acesta-i trase un ghiont prietenesc, aranjându-i vertebrele Într-o ordine diferită. Freud continua să-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care chiar era Napoleon. — În plus, o să botezăm un complex cu numele tău, continuă Freud, trăgând În fața sa un bol plin cu ciorbă de urzici. — Există deja unul. Îl au americanii, nu se lăsă Napoleon. — Cu cine crezi că vorbești? rânji Adler. Noi am descoperit complexul supereroului și i-am convins pe americani că-l posedă! — Și tot noi am vrea să-l tratăm În continuare, dacă Maiestatea Voastră n-are nimic Împotrivă, plescăi ironic Jung. Ideea este, interveni Freud, că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta a trecut rapid În spatele scaunului pe care eram așezat. — Ajungi? l-am chestionat peste umăr, rânjind. — Ni mai vidiem noi, Kravșiuk, a șuierat el. — Până atunci, ferește-te de-aspiratoare. În timp ce clona și fiii reactorului părăseau Încăperea, Kuznețova s-a așezat În spatele biroului, de unde mi-a dăruit o privire azurie ca apele de cristal de la Waikoropupu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]