177 matches
-
eu de câteva ori. — Era evreu? — Nu, era irlandez, dar avea Înfățișare de țigan. Tenul smead, păr negru și des, pe care Îl purta lung, favoriți negri. Mai chipeș decât Svengali, dar același gen. — Și Își hipnotiza elevii? Du Maurier râse. — Din câte știu eu, nu, dar metoda lui de predare părea să dea rezultate mai bune cu femeile... Era bun prieten cu mama lui George Bernard Shaw, care i-a fost protejată la Dublin și l-a urmat când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi-a luat ipso facto doi marafeți, dân care unu și patruzeci În peșin, și mi-a zis că ca să șteargă datoria să-i fac invitație la o matinée la Excelsior. Pă bune și fără Îndoială, Rosita Rosenberg ie Miss râs. Ăia din lojă crăpa dă râs ca gâdilații, da io n-am Înțelegut iotă, că stâlcea limba de-o au muscalii să nu-i halească din zbor nici Mucea Sinagoga, și io d-aia d-abia așteptam s-ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin intermediul curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești că e caraghios? Întrebă Ted ofensat. Norman Își Îndreptă privirea către silueta pe a cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip pe nume Exley, care măcar și-a riscat viața pentru țara lui. Recunosc, Jack arată ca lumea, dar chiar nu-ți dai seama ce fel de om e? Karen aruncă scrumiera, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el. Părinții mei vor trece cu vederea faptul că e evreu, pentru că e ambițios și e republican. El o să tolereze scenele făcute de Joanie În public și o s-o pocnească În particular. Iar copiii lor or să fie varză. Jack rîse. — Hai să dansăm. Dar să nu rămîi cu gura căscată la vedete, c-o să zică lumea că ești o țărancă. Intrară braț la braț. Karen pătrunse În sală cu ochii sclipitori. Jack evaluă din priviri cea mai tare petrecer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu ești ăla. Ce-ți aruncă Parker? Îmi aruncă? — Exact, Exley. Îți aruncă. Ce afacere, ce Înțelegere, ce plată? Crezi că eu o să depun mărturie pe gratis? Exley Își făcu de lucru cu ochelarii. — Nu-mi fac decît datoria. Jack rîse. — Urmărești tu ceva, pui de colegiu! Scoți tu un profit din chestia asta, ca să nu mai fii nevoit să stai printre polițaii de rînd, care or să te urască de moarte pentru că ești turnător. Iar dacă Parker ți-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu una prin locul acela minunat! „Fetiță“ nimeri la țanc. MÎinile lui Coates zvîcniră. Luă o țigară, o aprinse, tuși. Nu mă combin niciodată cu „fetițe“! Ed zîmbi. — Știu, fiule. Nu sînt fii-tu, față palidă! Tu ești „fetiță“! Ed rîse. — Cunoști care-i mersul pe-aici, trebuie să recunosc. Se vede treaba c-ai trecut pe la școala de corecție și știi că sînt polițistul drăguț, care Încearcă să te facă să vorbești. Nemernicul de Tyrone... cît pe ce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o luăm În direcția asta. De unde-și iau marfa? Coates Își propti privirea În podea. Ed spuse: — Procuratura nu-i vede deloc bine pe traficanții de droguri. Și ai făcut cunoștință cu Jack Vincennes, Marele V. — Al dracului nebun! Ed rîse. — Da, Jack are o fărîmă de nebunie. Personal, eu cred că oricine are dreptul să-și facă praf viața cu droguri, că doar trăim Într-o țară liberă. Dar Jack e prieten bun cu noul procuror districtual și amîndoi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și-atunci chiar că vor restrînge trebșoara, pentru că Dud este Domnul Brigadă Anti-Mafia și are de la Parker, cum mama dracului Îi zice?... mandat?... să nu lase să pătrundă În oraș haidamacii din afară. Puteți să credeți una ca asta? Tomberon rîse. — Excelent, flăcău, excelent! Toate loviturile Îi ușurează lui Dud distribuirea heroinei lui Patchett. Primește cpnducerea la cazul redeschis, așa că poate găsi alți țapi ispășitori și este hotărît să scoată prafurile pe piață. Are revistele porno În depozit, dar nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce găsim legat de Dudley. — Și să vezi dacă White Încearcă să te Înjunghie pe la spate. Putea să-i spună lui Gallaudet toată povestea, dar n-a făcut-o. — În chestia asta White e la fel de nebun ca noi toți. Tomberon rîse. — Da, ca tine. Șefule, dacă tu și Gallaudet vreți ca toată tărășenia să ajungă la proces, ar fi mai bine să-l Închideți undeva pe băiatul ăla. E decis să-i omoare și pe Dudley, și pe Dublu și, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pahar, în clipa în care Rodica Dumitrescu, ținută de mijloc de Iuliu Sofronie, trecea pe lângă mine în sens invers. „Mă, Vlad, mă“, s-a repezit spre el, „ce naiba faci?“. „Nimic altfel decât toată lumea“, i-a răspuns Vlad Dumitrescu. „Chiar așa“, râse Iuliu Sofronie. „Lasă-l, dom’le. Are și omu’ chef să bea un pahar și tu...“ Rodica Dumitrescu se întorcea spre el: „Și dacă îi face rău?“. „De unde știi că-i face rău? Și parcă nouă nu ne face rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A, nu! Adică tu ești un scriitor adevărat, ești celebru. Nici în cele mai îndrăznețe visuri n-aș spera să... Dar n-ai fi sperat nici în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obișnuiești cu ele. Expresia ei era acum lipsită de orice artificiu și atît de solemnă Încît Helen Întinse mîna și-i atinse brațul. — Viv, zise ea. Arăți Îngrozitor de tristă. Viv Își reveni. Culoarea Îi apăru din nou În obraji și rîse. — Vai, nu mă lua În seamă. În ultima vreme mi-am plîns de milă, asta-i tot. — Ce s-a Întîmplat? Nu ești fericită? — Fericită? Viv clipi. Nu știu. E cineva fericit? Cu adevărat fericit, vreau să zic. Oamenii pretind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
opriră la baza scărilor să-și ia la revedere. Treptele erau flancate de doi lei de piatră cu figuri neliniștite, acoperiți de un strat de cenușă, ca o blană. Julia Întinse mîna, Îl bătu ușor pe unul dintre ei și rîse. — SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui. Ce crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face infarct, zise Helen. La revedere, Julia. Întinse mîna. Să nu te mai cațeri pe luminatoare. — O să fac tot ce pot. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Simți din nou că i se face pielea de găină pe brațe. Simți cum inima Îi bate În gît, În piept, În vîrfurile degetelor... — Ar trebui, zise ea, fără să se Întoarcă, să mă duc Înapoi la lucru. Și Julia rîse. — Acum ești mai drăguță ca oricînd, spuse ea. Dar avea În continuare o voce tristă. Hai să coborîm. Ieșiră În coridor și o luară În jos pe scări. Mergeau atît de Încet că, În momentul În care o ușă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de timp să... ei bine, să stai pe picioarele tale. — Să stau pe picioarele mele? se Încruntă Duncan. Vreți să spuneți, așa, ca un marinar? Se imagină ca un marinar clătinîndu-se pe un trotuar Înclinat. — Ca un marinar! Domnul Mundy rîse, amuzat de idee. — Dar ce-o să fac, să zicem, unde-o să lucrez? — O să te descurci bine. Dar ce-o să fac? — Întotdeauna se găsesc slujbe pentru tineri isteți ca tine. Ține minte ce-ți spun. Așa Îi spunea și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît aici, În lumina asta blîndă, intimă, care o trăda. — De ce nu ieșim acum, Julia? Julia o privi. — Acum? La plimbare? Ți-ar plăcea? — Da, zise Helen. Brusc simți cum vinul lucrează În ea și izbucni În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Darea lui afară își are originea în prelegerea lui de deschidere a cursurilor, când vorbind în introducere la istoria filozofiei, pomenise pe cine vrei și pe cine nu vrei, în afară de Marx și marxism. Nici ăsta nu e zdravăn la cap!" râse Matilda sugerîndu-mi astfel că pentru ea sursele comediei erau diverse, nu râdea numai de indivizi ca de-alde Calcan. Mă retrasei în biroul meu și în timp ce îmi beam cafeaua și Matilda răsfoia ziarele (căci la serviciul ei unde era șefă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu e sîngeroasă." " Există valori absolute, strigai eu, de care nici o revoluție nu trebuie să se atingă. Filozofia e una din ele." " Nu ne atingem de filozofie, ci de unii filozofi", răspunse el și nu știu de ce, pronunțând cuvântul unii râse. "Dar cum am putea să le cerem să se dezică de ei înșiși, de gândirea lor liberă, de opera lor și să pună în locul a toate acestea două broșuri, ale unui oarecare Jdanov? Ție nu-ți pasă, predai liniștit limba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altfel te duceai la spital să-ți pună fălcile la loc. Și râse iar și se aplecă, spre mine: Dom' profesor, ia să văd și eu ce mâini aveți? Și îmi luă o palmă în mână, o pipăi și iar rîse: tîrnăcop?" Făcui un semn vag, atent la țigan, fiindcă știam că ei se prefac blânzi și supuși după ce îi lovești, până ce deodată pun mâna pe-o sticlă și te pocnesc în cap pe neașteptate. "Ce-ai havut cu mine, dom
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
socialism, pentru simplul fapt că activitatea oamenilor în producție ar deveni fără sens. De fapt pentru cine producem dacă nu pentru noi înșine? Atunci ce caută în acest proces cuvintele se dă?" Domnul Culala era vizibil indignat. Dar fiica lui rîse: "Tată, cuvintele acestea sânt o născocire a oamenilor, așa gândesc ei, dar nu reiese de-aici că tot așa gândesc și șefii comerțului". Tot ce gândesc oamenii reflectă o realitate", zise domnul Culala mai puțin indignat. "Da, admise Suzy, sigur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici nu putea fi vorba de întrebările la care se aștepta Ganea, mai exact de o singură întrebare, cea principală. Atunci și Ganea se decise să vorbească cu mai multă reținere. Turuind fără încetare, povesti timp de douăzeci de minute, râse, susținu cea mai simpatică și precipitată trăncăneală, dar problema cea mai importantă nu o atinse. Printre altele, Ganea spuse că Nastasia Filippovna nu se află aici, la Pavlovsk, decât de patru zile, dar că deja atrage asupra ei atenția generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate că nu. Laș e cel care se teme și fuge; dar cel care se teme și nu fuge încă nu e laș, spuse prințul zâmbind, după câteva clipe de gândire. — Și n-ai fugi? Poate că n-aș fugi, râse, în cele din urmă, prințul de întrebările Aglaiei. Chiar dacă-s femeie, nici eu n-aș fugi, observă ea aproape supărată. De altminteri, îți râzi de mine și te fandosești după cum îți e obiceiul, ca să pari mai interesant; spune-mi: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că, pur și simplu, am venit să vă trag pe sfoară și, totodată, să aflu ceva de la dumneavoastră? — Că ați venit să aflați ceva - nu există nici o îndoială, râse, în sfârșit, și prințul, și chiar se prea poate că v-ați pus în gând și să mă înșelați un pic. Știți însă că nu mi-e frică de dumneavoastră; pe deasupra, acum mi-e nu știu cum indiferent, mă credeți? Și... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toată ziua de ieri, apoi în timpul nopții și l-am terminat dimineață; astă-noapte, spre zori, am avut un vis... — N-ar fi mai bine s-o lăsăm pe mâine? îl întrerupse prințul cu sfială. — Mâine „timp nu va mai fi“! râse isteric Ippolit. De altminteri, nu vă faceți griji, îl citesc în patruzeci de minute, hai - într-o oră... Și vedeți ce interesați sunt toți; toți se uită la sigiliul meu și când te gândești că, dacă n-aș fi sigilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]