177 matches
-
nici o legătură cu noi. — Trebuie să ne ferim de orice nenorocire. Sarcina asta are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai bine decât dumneata, senior Velasco. De aici înainte, lasă totul în seama noastră! râse mândru Tanaka. Nishi, Hasekura, n-aveți nimic împotrivă, nu? Pe samurai îl neliniștea curajul copilăros al lui Tanaka. „Dacă-ar fi aici Matsuki Chūsaku...” se gândi el. — Nu am nimic împotrivă, dar nici nu cred că trebuie să pornim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cinci în clasa patra de gimnaziu . Iar Lina noastră era studentină . . . Halal, Lică . Dacă Mini căscase cu adevărat ochii, apoi gura i se încleștase. Vroia totuși să scoată exclamări, dar nu treceau prin gâtlej. 220 221 Amândoi, la un do râs, nici de zicea când - Da' nu ne dai afară. Ce-o să zică soră-mea, Dia! Iar viu ca o haimana după 9 la masă . . . Aide, Mini, că te dezmeticești tu pe drum . Nostimă afacere ... să te tăvălești! . . . Când să găsească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mult. îi place nasul meu grecesc, gura rea și subțire și părul tăiat mic la ceafă. Zice că semăn cu nu știu ce corifee după un bas-relief celebru. . . unii te plac la cap, alții la picioare. Ți-atn spus! Formula cea nouă! și râse, râsul ei sonor dar fără veselie. Mini fu jignită. - Nu s-a schimbat Mika-Le! zise apoi. - Nu! Drept concesie civilizației europene și-a mai domolit stuful cu un pieptene și dă cu pudră Rachel de proastă calitate. Mini își închipui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vă atrag atenția că boala lui Oliver e contagioasă... V-ați molipsit...” „Dacă e contagioasă, atunci vă sfătuiesc să păstrați distanța, altfel există riscul să vă molipsiți și dumneavoastră de boala lui și să vă transformați Într-un castan...” Satanovski râse. „Într-un castan”, zise el. „De ce nu Într-un brad sau Într-un mesteacăn?!” „Mesteacănul e prea alb pentru pielea dumneavoastră... Iar bradul e curat și el...” „Vreți să insinuați că eu n-aș fi curat?” „Cum să fiți curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Am visat-o toată noaptea pe femeia inteligentă și frumoasă care a acceptat să mă ia de bărbat. Făcu o pauză. Dacă voia să-l anunțe că s-a răzgândit, acum era momentul potrivit. Mma Ramotswe râse: — Eu nu-mi amintesc niciodată ce visez, spuse ea. Dar dacă mi-aș aminti, sunt sigură că visul ar fi despre mecanicul de primă mână care va fi într-o bună zi soțul meu. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi ușurat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putea veni să locuiască la tine. Nu-i neapărată nevoie să-ți bați capul cu procedurile de adopție și judecătorii, îl încurajă Mma Potokwane. Gândește-te ce minunat ar fi! — Poate... Nu știu. Copii sunt o mare responsabilitate. Mma Potokwane râse. — Tu, însă, ești un bărbat care-și asumă responsabilități cu ușurință. Garajul tău, de exemplu, asta da responsabilitate. Și ucenicii ăia ai tăi. Și ei reprezintă o responsabilitate, nu-i așa? Ești destul de obișnuit cu responsabilitățile. Gândul domnului J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șefa ei. Cum adică, simțise că știe ceva? Ori știi ceva, ori nu știi. Nu poți să te gândești că ai putea ști ceva dacă nu știi cu adevărat ceea ce trebuie să știi. Nu cred că... începu ea. Mma Ramotswe râse. — Asta se numește intuiție. Poți citi despre asta în cartea domnului Andersen. Discută despre intuiție. Intuiția ne spune lucruri pe care le știm în adâncul sufletului, dar pentru care nu putem găsi cuvinte. — Și ați simțit intuiția asta acolo, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i fac pielea zdrențe un pic, o să vedeți. Oasele le putem lăsa până altă dată, când veți da ordin. Chiar cred că-ți place asta, așa-i? Să-i faci pe oameni să se pișe pe ei de frică? Becker râse: — Dumneavoastră nu vă place? Casa era pe Lützowufer-Strasse și dădea spre Canalul Landwehr, la numai câteva aruncături de băț de Zoo, de unde unele dintre rudele lui Hitler puteau fi auzite plângându-se în legătură cu standardul de cazare. Era o elegantă clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Adriana știa deja răspunsul, dar se simți obligată să întrebe. Leigh avea o mulțime de calități, dar să știe să se distreze nu era una dintre ele. — Eu? Leigh se uită la pantalonii din flanel cu care era îmbrăcată și râse. — Am o întâlnire importantă cu televizorul și o cutie de înghețată Tasti D-Lite. Oribil, știu. Adriana clătină din cap. — Și unde e logodnicul tău? Nu, stai — lasă-mă să ghicesc. E în oraș, se distrează și socializează ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun”? Leigh râse. — Da. — Bănuiam eu. OK, atunci, gătită o să fie. Am să dau o fugă până la Schiavoni să cumpăr ce trebuie. Mai dorești altceva? — Cereale Lucky Charms? Sau Toast Crunch cu scorțișoară? Și lapte cu 2% grăsime, te rog. Jesse a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un ban? gata cu bèrbieritul! ar fi cazul sè mè îmbrac, mirosul de cafea din bucètèrie mè împacè pe moment cu realitatea înconjurètoare și mè ajutè sè-mi accelerez toate mișcèrile, îmi clètesc față cu apè rece, apoi, putin balsam dupè râs și apè de toaletè, privirea îmi alunecè grèbitè pe suprafața apoasè a oglinzii, mè grèbesc! cum sè înțeleg aceastè derogare de câteva minute de la ritualul meu de dimineațè și, oare, de ce s-a oprit Matei meditativ în fața dulapului de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Va trebui să oprim curentul. — Așa se va deschide? — Nu, dar odată ce oprim curentul, putem forța ușa. Cât va dura? — Cam zece, cincisprezece minute. Nu contează, tipul n-are unde să plece. — Ba da, are, spuse Vasco. Tipul de la securitate râse. Unde naiba să se ducă? Liftul cobora din nou. Tolman era în genunchi, ținând ușa de sticlă închisă. — Ridică-te, zise Vasco. Ridică-te. Haide, fiule, nu merită, stai în picioare! Brusc, ochii lui Tolman se rotiră în cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
VIAȚA CA O...PRĂJITURĂ Fac din viață-o... prăjitură; Pun iubire, vise, dor, Fraze pun spre-a nu fi...dură, Presărate cu...umor! PASTILUȚE CU UMOR Ofer --cum bogat nu îs- Pastiluțe! Tuturor! Poate măcar zece...mor Prăpădindu-se! De... râs! TRUFANDALE... Mănânc prima mea căpșună! Trece-alene, o...zeiță, Tânără, cu ochi de prună! -Doamne! Mi-am pus o...dorință! DREPTUL DE AUTOR Cartea-i scrisă la... beție Și te scoate din Umor! Ba, mai mult, vița de vie Cere ,,drept
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
noapte grea! Să beau și să-mi cânți aș vrea! Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a zice... pâs! Umoriștii? Mor!--se știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta mic, Care nu tace nici pic?! Scrie: ,,Câine rău...de gură!’’ VINE, VINE...PRIMĂVARA! Toată presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Plecăm fără ele? ― Sânt în cabină! i-am explicat cu superioritatea celui care n-a scăpat din vedere nici cel mai neînsemnat amănunt. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu ciudă mare. Ce vrei să faci cu mine? ― Nebun ― zici? Mi-ar trebui prea multă înțelepciune pentru asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în când, și bătu din palme la sfârșitul reprezentației. Profitând de această ocazie, vasalii îl traseră pe Ieyasu de mânecă, dându-i discret de înțeles că era ora de culcare, dar, în aceeași clipă, apăru un actor, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în ceața mării. — O să-l vezi, îi făgădui căpitanul. Se spune că Augustus s-a înfășurat într-o mantie albă de lână și a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
E grav, doctore? - Cred că am dat de bucluc. Ea Îi zîmbi cu toată fața, el se prefăcu imediat că-i primește zîmbetul ca pe o Împușcătură trasă de aproape direct În inimă, răsturnîndu-se complet pe spătarul scaunului. - Aaaah! Marie rîse și Închise apoi ușa În urma ei. Dormea liniștită, În pielea goală, cu o mînă așezată pe perna de alături. Clanța ușii de la intrare Începu să se răsucească Încet, fără pic de zgomot. În așteptarea lui Lucas, Marie nu Închisese ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie că ar fi fost vorba de cerbi, mistreți, căprioare, vulpi animale de care nu avea a se teme, fie că întîlnea urși sau rîși redutabili adversari, Lupino trebuia să le facă față. Nu căuta să provoace necazuri nimănui; nu urmărea să înfrunte pe nimeni; și de cîtă diplomație era nevoie pentru a-și atinge scopul! Adulmecă cu insistență. Dinspre stînga venea miros familiar. "Trebuie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?” „Da”, râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. „Luchi e corespunzătoare?” am întrebat eu la masă. „Daniel, se poate?” m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
condamn. Adevărul e că romanele mele nu se vând. Dar editorul trebuie să Își asume o parte din vină. Le-au făcut reclamă? — Nu prea. — Poftim! Uită-te la Rider Haggard, de exemplu... — Prefer să nu, spuse Henry. Du Maurier râse. — Te Înțeleg foarte bine! Dar cum se face că are așa un succes? Are un editor inteligent - Cassell, nu-i așa? Îți amintești când au scos Minele regelui Solomon? — Din fericire, În momentul acela eram În străinătate. — Era prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se stingeau, Înlocuite de murmurul conversației. Ți-a plăcut, draga mea? Foarte mult. Ce decor frumos! Crezi că florile sunt adevărate? — Nici nu le-am observat, Pem. Mă uitam la piesă. — Da, și piesa a fost foarte plăcută. Du Maurier râse. Sper că n-ai să-l feliciți pe James pentru flori când o să ne vedem cu el. — Nu fi caraghios, Kiki, bineînțeles că nu. — Ne dezmorțim puțin În antract? Avansând pe interval, odată cu șirul care se mișca Încet, se Întâlniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eu de câteva ori. — Era evreu? — Nu, era irlandez, dar avea Înfățișare de țigan. Tenul smead, păr negru și des, pe care Îl purta lung, favoriți negri. Mai chipeș decât Svengali, dar același gen. — Și Își hipnotiza elevii? Du Maurier râse. — Din câte știu eu, nu, dar metoda lui de predare părea să dea rezultate mai bune cu femeile... Era bun prieten cu mama lui George Bernard Shaw, care i-a fost protejată la Dublin și l-a urmat când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și limbile ce li se împleteau în entuziasmul redescoperirii. — Nu-i rău pentru o pereche de tinerei, spuse Virgil Jones, iar Dolores O’Toole râse. Trecuse atâta timp de când n-o mai auzise râzând. Pentru el era un lucru încântător, așa că râse și el. Râsul a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca un taur înspre al doilea matador. — N-ai de gând să-ți ajuți prietenul, măi, ăsta, cum-te-cheamă? zise el, vorbind în continuare la volum maxim. Vultur-în-Zbor își simți capul clătinându-se dintr-o parte în alta: — Nu. O’Toole râse. — Virgil nu și-a făcut niciodată prieteni apropiați, zise el. Ești înțelept că stai deoparte. Vultur-în-Zbor simți un fel de rău la stomac. — Aruncați-l afară, urlă o voce din spatele încăperii. Aruncați-l afară ca pe bețivani! O’Toole rânji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]