451 matches
-
XVIII-lea în Crăciunelu de Sus). Mama poetului era nepoata preotului Ion Bratu, la care trăsese adolescentul Eminescu în periplul său ardelean. Ambii părinți aveau unele înzestrări literare, mama semnând chiar versuri în revista „Familia”. G. urmează școala primară la Rășinari și liceul unguresc la Sibiu (1890-1899), ultima clasă făcând-o la liceul românesc din Brașov, unde a fost nevoit să se mute din cauza unui conflict pe care îl avusese cu profesorul de istorie. După ce-și trece, în 1900, examenul
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
, Bucur (7.IX.1910, Rășinari, j. Sibiu - 15.IX.1987, București), eseist și istoric literar. Este fiul Anei (n. Barbăalbă) și al lui Bucur Țincu, agricultor, ținând și o cârciumă. Casa natală era vecină cu cea a familiei lui Emil Cioran. Acesta, cum va mărturisi
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
dorea să o recitească). Casa lor se numără printre foarte puținele locuri și lucruri evocate nostalgic de „scepticul de serviciu”, iar celor doi frați li se recunoaște neted aportul formativ: „Îmi pare rău că Bucur și-a lichidat casa de la Rășinari - îi scrie Cioran în 1976 fratelui său Aurel, rămas în țară -. În preajma ei s-a petrecut toată copilăria mea. El și Petru au avut un rol mare în «formarea» mea”. După școala primară, urmată la Rășinari, Ț. intră la Liceul
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
a lichidat casa de la Rășinari - îi scrie Cioran în 1976 fratelui său Aurel, rămas în țară -. În preajma ei s-a petrecut toată copilăria mea. El și Petru au avut un rol mare în «formarea» mea”. După școala primară, urmată la Rășinari, Ț. intră la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1921-1928), unde e coleg cu Emil Cioran. Apoi drumurile lor se despart, pentru studiile universitare Ț. alegând Clujul, unde frecventează secția de filosofie de la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care o
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
fiul Vioricăi Muneanu (n. Popa), funcționară, și al lui Teofil Munteanu, profesor. Urmează Liceul „Octavian Goga” din Sibiu (1966-1970) și Facultatea de Matematică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1970-1974). Va fi profesor de matematică în localitățile Alțina, Turnu Roșu și Rășinari, județul Sibiu. Debutează cu proză în „Vatra” (1981) și editorial, în volumul colectiv Doisprezece prozatori (1988). Este unul din fondatorii revistei sibiene „Euphorion”, unde a lucrat ca redactor (1990-1992) și ca redactor-șef (1992-1993). A colaborat la „Transilvania”, „Vatra”, „Viața
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
Haret 17. 162. Augustiade Tache Stologan Ivone, 7 apartamente, București, str. Biserică Ene 8. 163. Axenia Giovani, 33 apartamente, București, str. Popa Tatu 80, B-dul A. I. Cuza 99, str. Petru Rareș 32. 164. Albu Bucur, 7 apartamente, București, Calea Griviței 181, Rășinari, str. Sibiu 502. 165. Academia R. P. R. Uzufructara Elvira Vlădescu, 23 apartamente, București, Calea Dudești 71, 63, 61, str. Cpt. Petre Carp 3 166. Asoc. proprietarii blocului Coltei, 14 apartamente, București, str. Ion Ghika 3, B-dul 1848 6. 167
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
BRATU, Traian (25.X.1875, Rășinari, j. Sibiu - 21.VII.1940, București), critic și istoric literar. Este fiul Stancăi și al lui Ion Bratu, țărani. Urmează la Sibiu Liceul Maghiar de Stat și va absolvi la București Facultatea de Litere și Filosofie. Până în 1902, a fost
BRATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285869_a_287198]
-
ochi despre iubirea sa față de Transilvania, apoteozând pe Gh. Coșbuc. Poate acum i-a încolțit pentru prima dată regretul că a fost plecat la Berlin și n-a rămas aici, în inima românimii. Tot acum Caragiale merge la Goga, la Rășinari, și dorește ca vara viitoare să vină aici cu toată familia, dar să fie și Vlahuță. Veștile de la vechii lui prieteni îl reconfortează. Spre finele anului 1911 simte că nu poate finaliza noua comedie „Titircă Sotirescu”, anunțată mai de mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor. Răceala em fatică, geometric-agasantă, a Vienei față de liniștea feciorelnică a Hurezilor și clopotele copleșitoare ale Putnei. Urâciunea ploioasă din Bruxelles, magia carnavalescă a Veneției, orgo liul pieptos dar steril
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca „benghi boghet“ arhitectural pe lângă Chambordul dumnealor. Ei bine, clanul Noirot din Lille a revenit pentru zece zile în România, după zece ani, în vara lui 2009, pe tra seul: Bellu (pardon, vizavi, adică, unde habităm noi) - Mogoșoaia - Brașov - Sibiu, Rășinari, Cisnădioara, Păltiniș - Otopeni, zdrobindu-ne, cum vă spuneam, euro scepticismul și, în genere, pesimismul planetar, în ideea că, „voilà, mon cher Dan, soyez d’accord“ că, de-a lungul deceniului cu pricina, România a trecut de la aproape nimic la foarte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de-a dreptul umilitoare pentru bietul nostru fatalism dâmbovițean. Voi reveni, căci subiectul doare. 12 august 2010 Pentru un album cu Sinaia culturală Dacă anul trecut îmi începeam cartea despre Cioran în vila Noica de la Păltiniș, la doi pași de Rășinari, unde altundeva era mai firesc să croiesc un eseu despre corespondența lui I.L. Caragiale, de nu la Sinaia? Mă rog, se putea și-n republica Ploieștilor, ori, și mai aprig, la Berlin, acolo unde ni s-a dăruit cea mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Încă o performanță inegalabilă: debutul editorial la venerabila etate de 93 de ani. Tot Sfinția Sa e pe cale să atingă al treilea record, devenind cel mai longeviv dintre supraviețuitorii gulagului românesc.” Părintele Nicolae Grebenea a văzut lumina zilei În comuna sibiană Rășinari, la 25 octombrie 1905. Strămoșii săi paterni se trag din orașul Grebena din Macedonia, iar patronimul Grebenea derivă din toponimul Grebena. Se afirmă ca elev eminent la Școala Primară din satul natal, iar, apoi, la Școala Normală din Sibiu. Tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Emil CIORAN, AMURGUL GÎNDURILOR, Humanitas, 1994. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran - preot în Rășinari - și al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventează, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, oraș în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 și 1932
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Emil CIORAN, AMURGUL GÎNDURILOR, Humanitas, 1994. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran - preot în Rășinari - și al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventează, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, oraș în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 și 1932 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București. În ultimul an
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare, dureros și irezistibil. Darul mâhnirii... Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII, Humanitas, 1993. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran - preot în Rășinari - și al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventează începînd din 1921 Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, oraș în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 și 1932
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII, Humanitas, 1993. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran - preot în Rășinari - și al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventează începînd din 1921 Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, oraș în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 și 1932 urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București. În ultimul an
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți așteptările. Nu prea mănânc jăratic, cum ar voi-o. Am să-l dezamăgesc oare? De câte lucruri din mine sau din afara mea atârnă acest lucru? Marți, 22 martie 1977 Ieri, trecând prin Rășinari, satul Cioranilor, Noica îmi arată, spre ieșirea din sat, biserica în preajma căreia se află mormântul cu cruce albă al preotului Cioran și altul, cu anul nașterii gravat pe cruce, al lui Relu Cioran. "Relu vine aici în fiecare duminică, din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Duminică, 2 octombrie 1977 Sânt din nou la Păltiniș, cu Noica și, de astă dată, și cu Andrei. Același tren de 945, același Relu Cioran aducîndu-i lui Noica în gară la Sibiu bunda și căciula, apoi trecerea cu autobuzul prin Rășinari către Păltiniș, cu aceleași lămuriri și ghidaje, adresate de astă dată lui Andrei - îmi amintesc că pe același drum, acum câteva luni, l-am invocat, întrebîndu-ne cum va arăta după Germania -, totul s-a repetat pentru a pregăti din timp
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
născut"? Și este chiar un neajuns când depinde numai de tine să porți în tine un zeu?" 7 mai - 11 mai 1981 Joi, 7 mai 1981 Am sosit, împreună cu Sorel, aseară la 10, în Păltiniș. A plouat tot drumul. După Rășinari, când începuserăm urcușul, am găsit șoseaua blocată de stânci și de bolovani desprinși de atâta ploaie. Erau urâți, în întunericul nopții, ca o colecție de semne ale imprevizibilului, și ne-am strecurat printre ei cu inima strânsă. Astăzi de dimineață
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este de neînțeles cum o comunitate atât de prosperă, deschisă către restul Europei, nu a obținut, vreme de opt secole, nici o formă de cultură mare." Închidem bucla excursiei noastre, ieșind din Cisnădioara pe șoseaua care taie pădurea și dă spre Rășinari; un drum de vreo 5 km, pe care, înainte de război, îl făceau și sibienii pe timp de vară, întorcîndu-se acasă cu caleștile, după o zi petrecută la faimosul ștrand din Cisnădioara. Intrăm pe șoseaua spre Rășinari, și drumul acesta îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pădurea și dă spre Rășinari; un drum de vreo 5 km, pe care, înainte de război, îl făceau și sibienii pe timp de vară, întorcîndu-se acasă cu caleștile, după o zi petrecută la faimosul ștrand din Cisnădioara. Intrăm pe șoseaua spre Rășinari, și drumul acesta îmi pare, de fiecare dată când îl străbat, calea de acces către o realitate altfel așezată, o realitate din care se întîmplă uneori să fac parte, dar pe care cel mai adesea simt că o dețin magic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fac parte, dar pe care cel mai adesea simt că o dețin magic, de la distanță, prin puterea bietelor mele pagini care încearcă s-o povestească. Această lentă migrație către altceva începe din clipa în care trec prin dreptul cimitirului din Rășinari și apuc să zăresc, din goana mașinii, leii de piatră care străjuiesc cavoul mitropolitului Șaguna și, cu litere mari, încrustat pe frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără sens cartea despre Mitropolit, îmi pregăteam o treaptă esențială, pe care urma să pășesc în întîmpinarea propriului meu viitor. Toate aceste senzații, pe care încerc să le deslușesc acum, se stârnesc cu fiecare trecere a mea prin fața cimitirului din Rășinari și țin loc, în nevăzutul lor, de hotarul care trebuie oricum să despartă "tărîmul Păltiniș" de restul lumii. Când trec de locul acesta pesemne că pulsul ființei mele este altul și că totul, absolut totul rămâne în urmă, eu nemaifiind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu-i mai rămînea nimic... În Sibiu a stat la mine în casă vreo trei zile și, spunîndu-mi că nu are pașaport, mă rugă ca să-i fac tot posibilul ca el să poată trece peste frontieră. Pe timpul acela, trăia în Rășinari un amic bun al iuriștilor de la Sibiu, popa Bratu (...) I-am dat lui Eminescu o scrisoare de recomandare către părintele Bratu, rugîndu-l să-i deie pe cineva din poporenii săi care să-l treacă, pe potecile Rășinarilor, în Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acela, trăia în Rășinari un amic bun al iuriștilor de la Sibiu, popa Bratu (...) I-am dat lui Eminescu o scrisoare de recomandare către părintele Bratu, rugîndu-l să-i deie pe cineva din poporenii săi care să-l treacă, pe potecile Rășinarilor, în Țara Românească. Și așa a plecat Eminescu de la mine"107. După trecerea munților, i s-a pierdut urma. Încă nu se știe cum de a ajuns el tocmai la Giurgiu, ca să fie acolo hamal în port, iar după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]