2,283 matches
-
Cenușă acestui văzduh invizibil, incolor și insipid. Tronc,tronc,tronc ! Așa se întîmplă cu oamenii visători, mereu dau cu capul de vreo piatră; pînă nu se trezesc la realitatea dura a cotidianului, preferă să viseze la o viață mai bună, rabdă,si tăiesc visând,crezând în mai bine. Nimeni nu poate stopa visul acestor creduli că și mine; Trezește-te,trezește-te,idealul ,nu există , îmi spune o voce străină: a murit,simultan cu utopia din tine, destrămând visele dintr-o
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Cenușa acestui văzduh invizibil,incolor și insipid.Tronc,tronc,tronc !Așa se întîmplă cu oamenii visători,mereu dau cu capul de vreo piatră;pînă nu se trezesc la realitatea dura a cotidianului,preferă să viseze la o viață mai bună,rabdă,si tăiesc visând,crezând în mai bine.Nimeni nu poate stopa visul acestor creduli că și mine;Trezește-te,trezește-te,idealul ,nu există ,îmi spune o voce străină:a murit,simultan cu utopia din tine,destrămând visele dintr-o
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Să cauți în neanturi puținii oameni buni Și nu c-aș reproșa, căci totuși te-am trăit Dar te întreb pe tine, "de ce-ai dezamăgit?" Unde pierdut-ai calea spre împlinirea ta, De ce în definitia-ti e verbul a rabdă, Cum poți să uiți în goană sublimele-ti virtuți, Interpretandu-ti aria, doar cu tenorii muți?" Poate că ar fi trebuit să te trezesc la ora fixă, Într-un apel al dimineților fără de lipsă Iar melodia din trompeta de înviorare
SANTAJ VITAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384184_a_385513]
-
un preș să n-o vadă mama. Ce zici, când se duce să mulgă vaca , o tulim la sanie? - Cum să mergem seara ? Tu nu ai văzut ce troiene sunt în ogradă. nici nu poți ieși pe poartă. M-ai răbdăm și noi, ce să facem ! Hai să jucăm moara, că te-am bătut ultima dată și te bat și acum. Doru pufni supărat pe soră-sa care mereu se dădea ,, mare,,. Lasă că o aranjez eu. O să-i arăt că
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
de la lucru și se duse să se înscrie la școala de șoferi conform recomandării soțului. Ceea ce-i plăcea lui Mihai era că nevastă-sa se mai calmase și aștepta un alt moment să se retragă de la atelierul unde lucra. - Mai rabdă, femeie, o să-ți prindă bine! Și dacă tot vrei să-ți deschizi atelierul tău, trage și tu cu urechea, cu ochiul, să prinzi și altfel de experiență, nu numai de croit și cusut. - Ia uite Mihai, ce înțelept te faci
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
2292 din 10 aprilie 2017. Doamne-așază-mi-te-alături...obosită sunt și cred, Că și Tu ai obosit...vino, Doamne, când Te chem! Nu mă plâng de suferință, nici de crucea mea cea grea, Dac-am să Te simt aproape, și Golgota-o voi răbda! Am nevoie de odihnă, să pot Crucea să mi-o duc, Prin credință și răbdare mântuirea s-o apuc... Căci am obosit să plâng răutatea lumii mele, Crucea umerii-mi-apasă , iar durerile-mi-sunt grele... Să ne odihnim Hristoase... Tu de multe ce-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
o bucurie, ... Citește mai mult Doamne-așază-mi-te-alături...obosită sunt și cred,Că și Tu ai obosit...vino, Doamne, când Te chem!Nu mă plâng de suferință, nici de crucea mea cea grea,Dac-am să Te simt aproape, și Golgota-o voi răbda!Am nevoie de odihnă, să pot Crucea să mi-o duc,Prin credință și răbdare mântuirea s-o apuc...Căci am obosit să plâng răutatea lumii mele,Crucea umerii-mi-apasă , iar durerile-mi-sunt grele...Să ne odihnim Hristoase... Tu de multe ce-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ceas voi căuta! Te-am rugat Iisuse, Doamne, bani să-mi dai să pot lua, Pentru mamele desculțe încălțări, pentru- a purta, Pentru pruncii bolnăviori, sănătate să plătesc, Pentru omul necăjit, fericire să găsesc! Pentru mama mea ce-ntruna a răbdat zâmbind spre noi, Aș fi vrut să-mi dai puterea să-i dau anii înapoi! Pentru tata ce-a muncit ca să mă ridice OM, Aș fi vrut să-mi dai puterea să sădesc câte un pom Pentru fiecare noapte-n
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ceas voi căuta!Te-am rugat Iisuse, Doamne, bani să-mi dai să pot lua,Pentru mamele desculțe încălțări, pentru- a purta,Pentru pruncii bolnăviori, sănătate să plătesc,Pentru omul necăjit, fericire să găsesc!Pentru mama mea ce-ntruna a răbdat zâmbind spre noi,Aș fi vrut să-mi dai puterea să-i dau anii înapoi! Pentru tata ce-a muncit ca să mă ridice OM,Aș fi vrut să-mi dai puterea să sădesc câte un pomPentru fiecare noapte-n care
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
și l-am scuipat în creștet. Apoi, i-am șoptit duios: -Faci pe șmecherul cu mine, mă? . Dar el, impertinentul, o ținea într-una: -Șa-se,șa-se! Sictir, sictir! Vă închipuiți că m-a scos din sărite. Nu mai puteam răbda aroganța lui. M-am stăpânit, totuși, spunându-i încet: -Băi, ăsta! Știi să miroși pumnul? Ia, miroase aici! Miroase, mă! Și i-am scăpat un upercut de stânga, lipindu-i două aripioare, care l-au fâlfâit pe fereastră, direct în
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
oroare. Un șir întreg de jucători de bile colorate, Biluțe mai rotunde și mai sparte, Tăcere, suntem în sanctuarul politeții, Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai, Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra? Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat? Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i. Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri ... Citește mai mult Ani romaniPlânge Leonard de atâtea blestemății,Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limbaînveninată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
oroare.Un șir întreg de jucători de bile colorate,Biluțe mai rotunde și mai sparte,Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,Pot să strănut? Junona spune - quo usque patientia nostra?Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat?Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri... XVII. ÎNSETAT, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016. Însetat Însetat m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Acasă > Poezie > Credință > FERICIRI Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Pe noua trepte am așezat Cuvinte sfinte, Spre fericire Și pasu-mi timid, sătul de răbdat, Urcă-n credință, spre Tine! Dezleagă-mi taine, căci sunt săracă, Cu duhul Și plâng dorind o mângâiere, Blândețea Ta o vreau, îmi va fi darul De-a moșteni pământul. Tu mă saturi de a mea foame Și de sete
FERICIRI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380174_a_381503]
-
-mi taine, căci sunt săracă, Cu duhul Și plâng dorind o mângâiere, Blândețea Ta o vreau, îmi va fi darul De-a moșteni pământul. Tu mă saturi de a mea foame Și de sete, esti adevărul, Cu tine voi putea rabdă orice nedreptate. M-ai miluit pentru milă De a-mi ierta vrăjmașul, Curăță sunt cu inima C-așa Ți-i Voia, Mi-ai luat orbirea Ca să te văd în împărăția iubirii din ea Și-mi dăruiești pacea Ei, a minții
FERICIRI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380174_a_381503]
-
ceas voi căuta! Te-am rugat Iisuse, Doamne, bani să-mi dai să pot lua, Pentru mamele desculțe încălțări, pentru- a purta, Pentru pruncii bolnăviori, sănătate să plătesc, Pentru omul necăjit, fericire să găsesc! Pentru mama mea ce-ntruna a răbdat zâmbind spre noi, Aș fi vrut să-mi dai puterea să-i dau anii înapoi! Pentru tata ce-a muncit ca să mă ridice OM, Aș fi vrut să-mi dai puterea să sădesc câte un pom Pentru fiecare noapte-n
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
a plății și răsplății, totodată față de cioareci, ii și țoluri, doină, baladă și rapsodie, Eminescu, Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
și răsplății, totodată față de cioareci, ii și țoluri, doină, baladă și rapsodie, Eminescu, Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
de plâns. Maria începu s-o mângâie: - Lasă...liniștește-te! Hai, liniștește-te! - I-am spus, tanti, că în toată adolescența, mi-am dorit să fac dragoste cu un bărbat, dar acel bărbat să merite dragostea mea. De aceea am răbdat până acum la douăzeci și opt de ani și mi-am păstrat virginitatea. Ca s-o dăruiesc unuia care merită. A-nceput să râdă: ha, ha, ha! Am crezut că dacă ai terminat o facultate ești și deșteaptă. Constat că nu ești
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
cu amândouă mâinile de mine, luîndu-mă aproape în brațe. Nu știam ce să mai fac, eram pus într-o situație umilitoare. De plăcut îmi plăcea, dar avansurile ei mi se păreau deplasate. Într-un moment de nebunie, neputând să mai rabd, am strâns-o puternic în brațe ca pe o povară ce mă chinuia demult și mi-am dat frâu liber simțurilor, i-am rupt violent bluza, am sărutat-o sălbatic, mi-a venit la un moment dat chiar să-i
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
ele dorul mi-l reglează Iar cealălaltă gânduri, năzuință. Nu poți să-mpaci pe una fără alta Dreptățile se colecteză-n suflet. Și uite-așa curând tu vei afla De răutăți ce-acuma sun-a muget. Când una se încumetă să rabde Iubirile acuma de prisos. Cealaltă disperată se va arde Cu sentimentul ăsta tare păcătos. E-atât de greu și dureros să stai Între o minte și o inimă luptând. Și să le vezi, cum pleacă, cu alai După acel ce
ÎNTRE MINTE ȘI INIMĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378321_a_379650]
-
ele dorul mi-l reglează Iar cealălaltă gânduri, năzuință. Nu poți să-mpaci pe una fără alta Dreptățile se colecteză-n suflet. Și uite-așa curând tu vei afla De răutăți ce-acuma sun-a muget. Când una se încumetă să rabde Iubirile acuma de prisos. Cealaltă disperată se va arde Cu sentimentul ăsta tare păcătos. E-atât de greu și dureros să stai Între o minte și o inimă luptând. Și să le vezi, cum pleacă, cu alai După acel ce
DRUM ÎNTRE MINTE ŞI INIMĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378314_a_379643]
-
ar fi lumea dintre noi, între Cristina Stamate și publicul ei acea mare n-ar fi decât până la glezne de adâncă, până sub sprâncene de departe, până azi, până mâine, până mereu de dragă, până la inimă de bună. Până la surâs răbdând, până la suspin sperând, până la voioșie hrănind viața, până la cântec ținând cumpăna ființei, aceasta-i actrița Cristina Stamate... numai și numai până la scenă și public pietruindu-și cărarea sa, cu pietre rare de iubire, de har, de trude, de jertfe...! Anume
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
-ncape stăruință. Mi-e dor de tine chip frumos Tu ești în al meu suflet Haide tăticule, te rog duios Dă-mi mâna ta pentru un umblet. Căci viața este nemiloasă Ne ia tot ce avem mai drag De nu răbdăm, primim o coasă Ce cu răceala sorții stă în prag. Referință Bibliografică: Stelian Stancu / Stelian Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stelian Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
STELIAN STANCU de STELIAN STANCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382247_a_383576]
-
Apostol Pavel a adăugat: "Pâinea pe care noi o frângem". Este ceea ce se poate vedea întâmplându-se în Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
moartea niciodată convertibilă în act, lucru știut de amîndouă părțile. Jocul, însă, face toți banii. Cîtuși de puțin solid, încă și mai puțin drept, neputincios să stea în picioare, decorul e-o figură din ape. Penitent, cum îl arată numele, rabdă lacrimi și ploi, și amintirea chinuitoare a călătoriilor pe toate mările veacurilor: "Trei vraci din Nord cu-ocheane și cărți cât nebunia/ îmi dezlegau istoria destinului acesta - / navigator pe-oceane din zori și până-n noapte/ înfrigurat la provă ceteam din
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]