1,463 matches
-
desfăcură zăbrelele în câteva minute și reușiră să scoată din fundul peșterii pe cei doi căluți de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu trupurile însângerate și boticurile sfârtecate. - Cine a îndrăznit să facă asta, răcni Algus de îndată ce Marinică reuși să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși să-și vindece boticul și să vorbească, le povesti cum fuseseră atacați de un monstru uriaș, care-i aruncase în fundul peșterii
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
ucide cu sânge rece orice vietate, chiar și pe cei de-o seamă cu el. Semnele mele arată că a curmat două vieți deja, de aceea a fost pedepsit. - Vreau să știu unde e insula pe care a fost întemnițat, răcni Algus, am să vorbesc cu el! Dacă este singurul care poate să-l facă pe monstrul marin să dispară și să mi-o aducă pe Anemona înapoi, atunci nu îmi pasă nici cine e și nici ce a făcut înainte
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem neterminat te-ai îngropat în umbre Cuvintele răcnesc de doliu și durere Se-ascund nedumeriri în scâncetele sumbre Săracul Vers , o strofă își caută și cere Poetule mai stai că nu-s desăvârșit! M-ai scris doar jumătate...restul unde-l găsesc? Mă părăsești acuma când știu cât
POEM NETERMINAT- POETULUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poem_neterminat_poetului_adrian_paunescu.html [Corola-blog/BlogPost/359281_a_360610]
-
au petrecut noaptea cu mine, dar pe care nu le cunosc decât din vedere, sunt chemat la secție de polițiști care seamănă cu extratereștri. Sunteți un trio de neuitat, unul de care îmi voi aminti până la sfârșitul zilelor mele”, am răcnit, amenințând-o în continuare pe femeie cu cuțitul. Pentru câteva momente, mi s-a părut că doamna în portocaliu s-a transformat într-un pește-gigant, care a alunecat pe jos și a început să se zbată, umezind podeaua. Revenită apoi
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484158880.html [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
vânt, construiește-mi scara până la pământ”. Sub picioarele lor, blocurile de piatră prinseră a se clădi, bucată cu bucată, într-o scară lungă și solidă. Nu puseră bine piciorul jos, că o armată de soldați îi încercuiră. - Lasă prințesa jos, răcni cavalerul care îi conducea! Cu toate că Ionuț își luă mâinile de pe trupul prințesei, aceasta nu îi dădu drumul. Îl privea rugător, cu ochii mari și albaștri, ca și când i-ar fi cerut să n-o lase în grija oștenilor. Atunci, cavalerul cu
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1435288265.html [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
inspirației: „Împinsă de un/ suflu icaric/ m-am rostogolit/ într-o bibliotecă de scrum,/ pipăi cu gândul/ osuarul fierbinte/ și scutur cenușa/ dintr-un Luceafăr postum,/ miroase a Platon,/ a Kant și a Noica,/ calc pe jăratec/ de Proust și răcnesc,/ o pasăre Phoenix/ îmi sparge călcâiul,/ prin el - își divulgă esența/ un trainic travaliu ceresc”.Cel mai adesea sufletul poetei izbutește să se mențină, în albia sa subtilă, în pofida oricăror zvîrcoliri ale conștiinței. Matricea sufletească, în calitatea ei categorială, se
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Carmen_tania_grigore_pulsul_taranii_.html [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Căznite doruri azi ne leagă, din lunga depărtare-albastră, pe fruntea munților beteagă, cununi de cetini plâng în glastră. Coboară soarele-n chindie, uscând de lacrimi o păgână, nemuritoarea noastră glie, răcnește crunt pe sub țărână. Se scurg izvoarele de patimi, sărută ciob de pribegie, sub tricolor păzim azi datini, căci ce-i român,e pe vecie! Cutez să-ți scriu pe-o rană dacă, iubirea ce ți-o port din pântec, de
CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1457775412.html [Corola-blog/BlogPost/352660_a_353989]
-
ai pregătit fasole, așa cum ți-am cerut ieri, o iei iar pe cocoașă!, amenința el, fluturându-și degetele boante prinse mănunchi într-un pumn gata de atac, pe care-l rotea aproape de fața nevesti-sii. Iar voi, progeniturilor, pieriți din fața mea!!!, răcnea în continuare, privindu-și proprii copii ca pe niște străini. Marian o târa pe Liana de-o mână și o ascundea cu grijă sub masa din sufragerie, iar Matilda rămânea singură în cameră plângând și țipând cât o ținea gura
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 by http://confluente.ro/La_pescuit_cristea_aurora_1370689186.html [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
nu, nu! În mijlocul capitalei apăru un fel de linie Maginot autohtonă, adică un șanț cu niște metereze făcute din scânduri de pat. Bătălia era, în primul rând, una psihologică și ce era la gura combatanților, să te ferească Sfântul! Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Mesajul_mihai_batog_bujenita_1337100265.html [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
de obidă, răspunse: - Ai, bre, nașu’! Tot io, că și data trecută și acu’ două dăți și... Domnul ministru rămase o secundă perplex. Nu se aștepta la atâta ingratitudine. Dar, daaar, stările de perplexitate nu îi erau caracteristice. Prin urmare răcni: - Băi, câcat cu ochi! Păi, n-am fost io un bou cân’ mă luai dupe mă-ta și te scosei din învățământ ca să nu te omoare ăia dă le predai tu chimia!? Și te băgai în pâine și-acu’ muști
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403024099.html [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... Elevul creștin, de pildă, este misionar
DESPRE MISIUNEA TÂNĂRULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Despre_misiunea_tanarului_i_stelian_gombos_1371203009.html [Corola-blog/BlogPost/342175_a_343504]
-
și celelalte camere, dar nici urmă de căpitan sau motan. Ieși afară și se uită disperat în direcția farului. Observă ca ușa acestuia era deschisă. Se îndreptă cât putu de repede într-acolo și ajungând la baza scărilor strigă aproape răcnind numele capitanului. Presimți că se întâmplase ceva rău. Nu primi nici un răspuns, dar, ca un ecou de sus străbătu un mieunat... „Ispas, Ispaaas!”, strigă Panait și începu să urce cu greu scările în spirală ce duceau la turnul farului. Uitase
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
abatajul cu banc subminat o sută treisprezece. Am trei oameni lipsă acolo, doi în concediu de odihnă de azi și unul în medical, mama lui de putoare, așa că voi doi și cu Sporea îi veți înlocui. Ați înțeles ? - Înțeles șefu’ ! răcniră, mai mult în glumă, cei doi. Sporea rămase tăcut. Nu era un vorbăreț. Îi plăcea mai mult singur, pentru ortacii lui, marea majoritate extrem de limbuți, putea să pară un ciudat. Dar era un miner harnic, oricând și în orice situație
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436604497.html [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
de aspră suferință/ urcăm pe brânci Golgotele, cădem,/ ne ridicăm scrâșnind de neputință/ și iar ne prăvălim-dar nu tăcem.// Pe-a țării noastre darnică moșie/ târâm de-un car de ani același jug./ Cum oare să tăcem, când de sub glie/ răcnește osul dezgropat de plug?// De-a lungul zării noastre de cărbune/ paharul plin ne-am învățat să-l bem/ dar gura știe bine-o rugăciune/ și-o geme printre dinți-căci nu tăcem.// Cum să tăcem când fiecare ghindă/ căzută din
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
părăsiră sufletele din trupurile oștenilor, ridicându-se disperate la cer, implorând îndurare puterii Divine să-i salveze pe tinerii nevinovați. Alergau nebunește de ceva vreme dar nici urmă de castel. Parcă intrase în pământ! - Am rătăcit drumul! Unde-i călăuza? - răcni stăpânul furios. - Mă iertați, dar parcă mi-a înnodat dracul mințile. Pe cât îmi erau de cunoscute aceste locuri pe atât de străine îmi par acum. - Nenorocitule, te joci cu răbdarea mea? - Îndurare, Măria Ta! - Singura iertare ți-o mai poate
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
am făcut nici un legământ cu tine! Pieri din cale mea! - Între viață și aur ai ales aurul! Dacă te întorceai de unde ai venit, nu aveam nici o putere asupra ta! - Oricât de sinistru pare, aurul l-am găsit și-mi aparține! - răcni din nou principele înnebunit de strălucirea metalului prețios, încât nici de dracul nu se mai temea. - L-ai descoperit cu ajutorul meu. Deja jumătate îmi aparține prin jurământ! - Cu sau fără voia voastră voi lua comoara! - și plin de curaj dădu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite! Surprins de-a sa neghiobie, Răcni stăpânul de furie: - Martin Baston, vino în grabă, Căci ai de-ndeplinit o treabă! Îl vezi pe cel cu părul rar? S-a comportat ca un Măgar. Pentru insolenta-i comportare Scarpină-l nițel pe șale! Martin sosi în graba mare
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1496934623.html [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
în altă parte!... Eu nu v-am făcut niciun rău. Nu sug sângele poporului meu, ci din contră îl ocrotesc de vrăjmași! - Tu ești cel care ai tras pe mulți în țeapă! Acum ți-a venit rândul să dai socoteală! - răcni Arnăutu, făcând în același timp un semn subtil căpitanului Sasu. - Ai înțeles greșit istoria, căpitane! Eu am pedepsit aspru pe cei care au năvălit peste poporul meu și pe trădători ca tine! Ești un voinic viteaz, așa că întoarce-te la
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
nu a mai avut de-a face cu vreun bărbat, șoptindu-i vorbe drăgăstoase. Era seducătoare, periculos de seducătoare, doar că vobele îi miroseau groaznic a ceva proaspăt strivit. A simțit cum transpiră abundent, cuprins parcă de spaimă și a răcnit până ce unul dintre colegii de cameră l-a zgâlțâit puternic : - Ce ai de țipi atâta în somn ?!... Toți brigadierii, întorși cu o lună mai devreme datorită concursului de împrejurări, sunt în sala de amfiteatru laolaltă cu toți colegii de an
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1482210684.html [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
că nu se poate și una și alta concomitent. În consecință, amân spălatul dinților. Telefonul mobil începe să urle melodia rock pe care i-am setat-o săptămâna trecută, când m-am făcut praf cu Tanța în clubul Divino. - Da, răcnesc în telefon. - Hey, dar ce-ai, bre, ce țipi așa? Ori ai văzut vreo fantomă?, râde Tanța de se prăpădește. - Tanța, n-am timp de glume. Întârzii la serviciu. Te sun eu mai târziu. Și-i închid mintenaș. Pun bic
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristea_aurora_1404655201.html [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
cât mai aproape de vizor, un bărbat înalt de doi metri și lat în spate cam tot pe atât, căuta să-mi inspecteze, din exterior, intimitatea din sufragerie, prima cameră care se găsea în fața ușii de la intrare. - Te-am văzut, boule!, răcnește omul nervos. Ești acasă. Și nici una, nici două, aud un zgomot asurzitor făcut de un pumn bine plasat în noua mea ușă metalică. M-am speriat și m-am îndepărtat instinctiv. - Să vezi ce-ți fac când te prind! Nu
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristea_aurora_1404655201.html [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
pentru că Marea Britanie votase ieșirea din Uniune și nu vom mai putea afla ce au descoperit savanții britanici în fiecare săptămână, la una din crâșme, Costel Rudoi, un găman considerat tâmpit chiar și în acest areal deosebit de permisiv în privința acestui concept, răcni: - Bă da’ nouă când ne mai dă subvențiile alea de la Europa aia!? Un ger năprasnic se lăsă brusc în încăperea cu miros de motorină. Așa era! Abia acum își dădură seama toți că abia-abia mai puteau să bea seara o
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1467651449.html [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
una din ferestrele primăriei se făcu țăndări și o cărămidă ateriză în biroul primarului. Acestuia îi ieșiră și mai mult ochii din cap și se repezi afară să vadă cine-i criminalul. Jale! Aproape toată comuna era în stradă și răcnea ceva. Între timp dorințele oamenilor se mai focalizaseră, așa că unii cereau ieșirea din Uniunea Europeană, alții rămânerea dar în alte condiții contractuale, unii voiau apă minerală când afară sunt mai mult de douăzeci de grade, alții voiau parizer cu chifle sau
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1467651449.html [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
de fapt, ne secătuiesc și ne vlăguiesc, din punct de vedere duhovnicesc!... Pentru combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bine știind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Iisus Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... - Preacucernice Părinte Profesor, dacă ar fi
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_profer_ioan_ica_stelian_gombos_1330364671.html [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
întreprinderii, i-au „prezentat” lui Nicușor grava „problemă” care trebuia urgent „rezolvată”. Evident, spre binele întreprinderii. De data asta, „îngrijoratul” Nicușor a intrat în pielea secretarului de partid care era și a bătut cu pumnul său politic în sticla biroului, răcnind la „tovul degradat moral”: dacă nu rezolvați problema asta în cel mai scurt timp, mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485170947.html [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]