1,075 matches
-
mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd brusc spatele insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un viclean Încurcă-lume și un șmecher ce căuta zi și noapte o formulă de a scăpa din locul acela blestemat sau de a-i veni de hac tiranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
birjarilor, numele vecinilor pe care‑i condusese până la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta, așa cum așteptase în toți anii de școală, ca al ei coleg Crin Soveja să-și dea seama de existența ei. Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera, perechile de dansatori căpătau curaj. Băieți și fete se înlănțuiau în ritmul muzicii, roșind de emoție. Pe bănci, partenerii ei de joacă pândeau fetele să le invite la dans. Marius, cel mai bun atacant de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care, fiecare, a înscris un gând de rămas bun. Primul căruia Luana i-a dat caietul ei spre completare a fost Rosti. Băiatul i-a scris: "Sincer să fiu, nu prea știu ce să scriu într-un caiet de amintiri. N-am talent la compoziție și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altă zi, cei doi dădură nas în nas în magazia Nuții. El se fâstâci și fata se întrebă de ce tânărul Noia roșește ori de câte ori dă cu ochii de ea. La începutul primăverii, domnul Zereghia ieși la pensie și organiză masa de rămas bun la unul din restaurantele Iașului. Domnișoara Leon își cumpără o rochie nouă și intră în sală, frumușică foc, însoțită de Nuța Cordel, care aproape c-o ținea de mână. Printr-un concurs de împrejurări, locul lui Radu se nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Încasat-o pentru o grămadă de chestii. I-a dat bicicleta și s-a Îndepărtat de coastă, Îndreptându-se spre dealuri. Ploua cu găleata, un adevărat potop care n-avea cum să se potolească mai devreme de o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc. — Dacă te mai ții după mine, i-a spus, Îți ard și ție una tot acolo! A privit-o cum lipăia prin băltoace. Ploaia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine zis să te revăd. Pe când traversa curtea cu pantofii lui superbi, părea cum nu se poate mai elegant și mai mic de statură. Odată ajuns la jumătatea curții, s a Întors să-și fluture amândouă mâinile În chip de rămas bun, mâinile lui bine Îngrijite, o dată, de două ori, ca și cum n-ar fi fost sigur cum se salută, ca și cum de-abia În ziua aceea ar fi Învățat cum trebuie să-și ia cineva rămas bun. Arată ca un copil, Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fluture amândouă mâinile În chip de rămas bun, mâinile lui bine Îngrijite, o dată, de două ori, ca și cum n-ar fi fost sigur cum se salută, ca și cum de-abia În ziua aceea ar fi Învățat cum trebuie să-și ia cineva rămas bun. Arată ca un copil, Își spusese Margaret. Întocmai ca un copil. 9 — Te rog, spune da, Mick! De data asta chiar că am nevoie de tine! De la celălalt capăt al firului s-a auzit un oftat, urmat de o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știu de ce. Mi-e atât de cald, of, cred că vârsta e de vină. Fiul meu e un bărbat acum, la ce să mă mai aștept? Trebuie că sunt o femeie În vârstă! Doar cinci minute, apoi ne-ntoarcem acasă! Rămas singur, Johan a privit-o pe chinezoaică. Purta o bluză Înflorată strânsă pe corp, cu guler chinezesc tradițional, cu mânecuțe care lăsau libere brațele, unul era Încă Întins pe masă, de la cot până la degete. Se pregăteau să iasă În noapte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În pânza lui. Vorba aia, cum pictezi așa dormezi! Zis și făcut. Își trecură din mână În mână o sticlă cu vin, urându-și din nou La mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit ale tablourilor pe care zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui, care le va aduce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a spus: Mi i-am fixat în minte pe absolut toți cei din companie care cîștigau mai mult de un milion de dolari pe an. Am tăiat capul unuia dintre ei într-o fotografie și am lipit capul meu în locul rămas gol. În fiecare zi, priveam fotografia și apoi închideam ochii. Îmi imaginam cum ar fi să aparțin acestui grup de indivizi. Mă întrebam ce mi-ar spune, pe unde aș umbla, ce aș bea, ce aș mînca și, în general
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ta. Eu merg pe jos. Tinerii insistă și, în final, reușesc să-l convingă doar pe Ilie. Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet răutăcios deconspiră gîndurile singuraticului drumeț. O să ajungă cu o oră mai devreme, ei și? Îl găsesc deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o ține o lună, o ține două și bossul s-a săturat. Îl cheamă pe patronul ziarului și propune pace. Mi-l dați...? sare patronul. Cu o condiție. Dă-l afară pe gunoiul ăsta! S-a făcut. Mîine este șomer. Rămas singur, speriat și necăjit, Mircea deschide ușa bossului, ăla cu pămîntul. Vă rog, un minut. N-am știut că... vă rog să mă iertați... Era cu privirea în pămînt și plîngea. De unde să vă dau 100 de milioane? (atît socotise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Vine Manolo cu tirul să-i ridice, hai scoate-ți putorile la treabă! Mama lor de onaniști! Noaptea, livada mânăstirii grădina Ghetsimani, cine pe cine sărută? Trapeza amintea despre o mirungere austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme de dragoste. Îmi este scârbă de mine, mamă, la ce m-ai făcut?! Petru ridiculiza prezența difuză întocmai cum o făcea bunicu-său în tranșeele Odessei, acoperit până la brâu cu un val de pământ și schije
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci cu el românește, dar și să Înveți cu el limba maghiară, și cînd era de față, și cînd pleca acasă. Pentru că eu, rămas singur În curtea Sfatului Popular, mă jucam mai departe cu el În gînd. Nu Închideam ochii cum făcea Baum Erika atunci cînd povestea ce i s-a spus la biserică, Îi țineam deschiși, dar tot Îl vedeam pe Zoli. Erika
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încurajezi și tu pe tati? Vai, ce copil nerecunoscător! - a exclamat Nicu râzând. Atunci Despina s-a Întors și l-a Îmbrățișat, sărutându-l pe obraz. ― Succes, tati! ― Mulțumesc! Ei asta-i cu totul altceva. Îți voi ține pumnii, Despi... Rămas singur, profesorul a fost năpădit de gânduri: „Acești nemernici nu Încetează să mă urmărească. Au găsit și motive. Am fost pe front și la Întoarcere, Împreună cu profesorul Zenit - fie-i țărâna ușoară - i-am pus la punct pe comuniștii parveniți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de interes. În cuprinsul ei, pe patru pagini acoperite cu un scris mărunt, fratele său vitreg îi dădea de știre cu bucurie că fiul său, Valentin, fusese eliberat din pușcărie și îl ruga să-i facă o vizită de bun rămas, pentru că primiseră cu toții aprobare să emigreze în Israel. Peste câteva zile Stelian plecă la București. CAPITOLUL II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plecării definitive toate geamantanele se aflau frumos rânduite în antreu și totul părea pregătit pentru marea călătorie. Inainte de prânz sosiră și soții Gutman, încărcați cu alte geamantane, precum și o sumedenie de rude, prieteni și cunoștințe pentru a-și lua rămas bun. Unii sperau să ajungă la rândul lor în scurtă vreme în Israel. Seara, la cină, în jurul mesei mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei mai apropiați ai celor două familii. Zalman Aron păstorea demn și grav adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întrebat pe ăsta, tată?! îi reproșă Valentin nemulțumit. Parcă nu știi ce fac ei cu locuințele luate cu japca?... ...Palate pentru aleșii poporului!... răspunse medicul Gutman, cu o grimasă amară. Stelian și cu Mișu Leibovici își mai luară încă o dată rămas bun de la cei care plecau și care le promiseră să nu-i uite și să le scrie deîndată ce aveau să ajungă pe pământul făgăduinței. Apoi vechiul Ford condus de Valentin se puse duduind în mișcare. Cu acea mașină aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-l obțină mai înainte de sfârșitul anului și care se amâna dumnezeu știa când, fiindcă bătrânul plecase la băi, fără să fi rezolvat ceva în acest sens, așa cum promisese. Lazăr se opri și îi strânse mâna în chip de bun rămas, apoi îl bătu pe umăr consolator: Lasă, Virgile, îi zise el cu aceeași veselie, că și aici e bine! și-o porni singur mai departe pe șosea, clătinându-se pe picioare. 2 Ceea ce discutase Lazăr cu Virgil era adevărat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]