169 matches
-
gură. Familia era sub semnul planetei Marte și sub blestemul zodiei Fecioarei. Pe o panglică heraldică de piatră scria: AUDACES FORTUNA IUVAT. Bătrânul învârti o manivelă ce străbătea ușa grea din lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian Porumbescu: "Pe-al nostru steag e scris unire!" până la hotel. Dar aci, nenorocire! Scara principală era de lemn și scârțâia îngrozitor. Oricât de încet și de atent
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bikinski, care se ferise să se atingă de frigăruile lui Satanovski, se molipsi și el de ciudatul sindrom de care fusese cuprinsă În Întregime Corso, numai că, În loc să cânte cocoșește, scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele. Scutură puternic valiza și spune: Un stoc pe trei luni... De-aia era regula despre bagaje. Ca să încăpem toți. Singura regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noapte. „Vreau să omor un bărbat.“ Cu câtă dezinvoltură pronunțase Endō aceste cuvinte înfiorătoare. Gaston nu și le putea scoate din minte. A închis ochii și încerca să doarmă, dar nu putea. Îi rămăsese in urechi sunetul ploii mohorâte care răpăia pe acoperiș. I se plimba ceva pe picioare... purice? păduche? Nu se poate. „Visez probabil, am un coșmar îngrozitor“, își spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl atingea privirea ei intensă, dură ca diamantul și strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a se simți străin pe lumea asta. Tu ai puterea să-i arăți drumul cel mai potrivit. REGIZORUL: Și-l găsește singur, fii fără grijă. BUFONUL: Se poate. Tu ești regizorul, știi că se poate orice. (Rumoare care se apropie, răpăit de tobă. Intră toată lumea.) TOBOȘARUL (continuă să bată toba câteva clipe): Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat! S-ascultați, că-i de-ascultare! / Împăratul Prea-Nălțatul / M-a trimis s-adun tot satul, / Să dau știre tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o săptămâna pentru o întreagă țărișoară africană. — Ai dreptate ! Trish plescăie din limbă. Văd că-ți merge mintea ! — Am să vă pun din fiecare pe o farfurie, îi sugerez. Și am să v-o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem să aruncăm toată mâncarea asta. Își arcuiește sprâncenele spre mine. Dacă aș avea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iau ziarul. Doamnă Geiger, aș dori să-mi văd de ale mele. Încă sunt menajera dumneavoastră... — Ești unul dintre cele mai mari talente avocățești din țară ! Trish îmi arată cu degetul isterică în ziar. Scrie aici ! — Samantha ? Se aude un răpăit în ușă și Nathaniel intră în bucătărie, cu brațele pline de cartofi abia culeși. Crezi că îți ajung pentru prânz ? Mă uit la el tâmp, cu inima strânsă. Nu are nici cea mai mică idee. Nu știe nimic. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
OK. Charlie se ridică de la masă și se îndreptă spre scări. Când ajunse în camera de zi, sună telefonul. Erau de la laborator. În laboratoarele lui Radial Genomics Inc., în păduricile de eucalipt ale Universității California din San Diego, Henry Kendall răpăia cu degetele în masă, așteptând ca Charlie să răspundă. Telefonul sună de trei ori. Unde naiba era? În fine, vocea lui Charlie. — Alo? — Charlie, spuse Henry. Ai auzit știrile? — Care știri? — Maimuța din Sumatra, pentru Dumnezeu. — Trebuie să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
viața mea e... complicată. Iar unele lucruri legate de ea sunt foarte delicate. Înțelegi ? Nu, Îmi vine să-i spun. Nu, nu Înțeleg. Eu ți-am spus absolut totul despre mine. Cred că da, spun, ridicând vag din umeri. Ploaia răpăie din ce În ce mai tare pe acoperiș și-mi intră În sandalele argintii ale Jemimei. Dumnezeule, sper să nu i se păteze. — Îmi pare rău că seara asta te-a dezamăgit atât de tare, spune Jack, ridicând glasul pentru a acoperi zgomotul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
poți avea succes dacă deschizi cu adevărat ochii. nouă în al cincilea loc: vei avea noroc dacă acționezi acum, imediat, în secunda asta. aruncă-ți sufletul fără grijă în valurile înalte ale mării. șase deasupra: gândește-te la o ploaie răpăind care ar putea dizolva anxietățile tale. departe de tine mă înfofolesc în pilota de fulgi, îmi imaginez că mă strângi în brațele tale de pinguin-împărat, te teleportez de la miile de kilometri în pilota mea călduroasă, închid ochii și îți simt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să pornească, înnebunite de sărutul muzicii. Părea că întreaga Lume de Deasupra va parcurge universul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lumina care veghease cu admirabilă statornicie la viața mea din chiar clipa în care mă născusem îmi salvase încă o dată bietul cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării mele și a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă dați seama că, orice-ați face în viață, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Am construit-o singură Și an de an am înălțat-o pe un munte. Iubitul meu, am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
precipitată a spiritelor vitale? Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
când pe celălalt, întețind ritmulpână într-atâta, încât te așteptai în fiecare clipă să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând către cei de față o privire mândră și fioroasă, în timp ce tobele răpăiau de se cutremura coliba. Un dansator țâșni atunci dintr-un colț întunecat, îngenunche, și-i întinse posedatului o sabie scurtă. Negrul cel înalt luă sabia, privind întruna în jurul lui, și începu s-o răsucească deasupra capului. În aceeași clipă, d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu-l zări nicăieri. D'Arrast se lăsă atunci să alunece de-a lungul peretelui, ghemuindu-se pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu mișcări lente, mereu gata parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fapte comise afară, prin care nu dovediseră c-ar fi dat chiar în brânci, de entuziasm, față de politica Partidului de făurire a socialismului în patria noastră. Erau ghinioniștii despre 275 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În rufăria Ierbii Fiarelor răpăia muniția, precum grindina pe tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele de porumb din tigaie. Când s-a mai împrăștiat lăstărișul de fum din curtea interioară și-au priceput că nu muriseră, și-au înțeles că turbații ăștia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca să-i arunce o căutătură maternă și Își țuguie buzele, murmurînd niște dulcegării În taină. Reverendul Davis Își termină discursul formal, fără a se uita nici o clipă În ochii participanților și vădit nerăbdător să se Întoarcă la parohia lui. Bulgării răpăiră pe capacul coșciugului cînd groparii, Îndoiți de șale sub soarele arzător, Începură să arunce În mormînt cu lopețile pămîntul greu. Incapabil să se controleze, Andersson smulse cazmaua de la cel mai vîrstnic dintre ei și se apucă să izbească În marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]