270 matches
-
den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de bună pomenire luminaților: Mării sale Doamnei Mariei a Mării Sale răposatului Io[an] Șărban Băsarab Voevod [ce-au] fost Domn țării Românești, care au trăit ani 78 și [au răposat] la anul 1725, la noemvrie 16...”, dar ne spune și că, împreună cu mama lui, își doarme aici somnul de veci și Gheorghe (Iordache) beizadea, cel ce a fost o vreme stăpânitor al Olteniei ocupate de austrieci și căruia întoarecerea la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
această țara Rumânească, dincoace de Olt, au fost ban Administraționului împărătesc, și după aceia au fost gheniral până la răposarea Mării Sale, fiind miluit de la împărățiia a prea sfințitului împăratului Romei, Carol al șaselea; care au trăit ani 59 și au răposat într-acest an [1739], în 29 ale lunii lui mai”600. Le plângeau dispariția „Nu plângeți, că n-au murit, ci doarme.” Femeile avansează în atenția autorilor de propovedanii funebre Românii, cu deosebire în Veacul de Mijloc, au perceput moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luat lut din pământu de l-au zidit sângur cu mânele sale, dup-acéia au suflat într-îns suflet de viață [...]”) și sfârșitul ei („Pentru acéia și dumile-voastre, câți céreți și voi iertăciune de la Dumnedzău, să iertați și voi pre acest răposat de toate, că au greșit ca un om în ceastă lume ce au petrecut cu dumile-voastre depreună[...]” 619) sunt preluate - a arătat Vasile Pârvan 620 - direct din Cazanie (din care? - mă întreb). Pentru „unghiurile” ce încearcă să adune o „definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici la chezășii să nu-l pui pentru bani; și dacă mă va dărui Dumnezeu să merg în țară, nici la boierie să nu-l amestec și nici o bântuială să n-aibă de Domnia Mea, ci să aibă a se răposa la casa lui, ca o slugă bătrână a noastră și a țării, și nici la dări să n-aibă bântuială, că l-am aflat credincioasă slugă și părintelui mieu, și noauă, și țării și nu numai atâta, ci să am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca Irina, fiica fratelui său Miloș, să fie înmormântată alături de bărbatul ei, „marele viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod și soția marelui viteaz Albul marele clucer, cea împodobită cu toate lucrurile bune, creștinești, în zilele blagocestivului Ion Alexandru Voevod, în anul 708..., luna februarie 6 zile” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mormânt cuprinde pe Smaranda Mavrogheni, soția, Doamna lui Scarlat Callimachi, cel ce a stăpânit în Moldova, cu toată cuviința, șapte ani în capăt. Rugați-vă voi, toate rudele și toți prietenii, ca ea să afle milă la viitoarea judecată. A răposat în această țară la 1837, luna lui martie, Duminecă, în 27. Lângă ea zace și urmașul ei Scarlat, fiul lui Alecu Callimachi” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 164; Iorga trimite și la Blanchard, Les Mavroyéni, pentru a i se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de propria mizerie morală înainte de-a o descrie minuțios și de-a o judeca. Altminteri, vom retrăi la nesfârșit aceleași coșmare și vom recădea în aceleași hăuri. În fapt, n-am nici pe departe impresia că regimul Iliescu-Năstase a răposat întru tristă amintire. Oricât ți-ai roti privirea, numai de pesedei, mărturisiți ori ascunși, dai. De la televiziuni la radio, de la instituții publice la întreprinderi de stat, mafia pesedistă își vede liniștită de treburi. Așadar, Iliescu și Năstase rămân în continuare
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
a ocupat mult cu higiena și a devenit renumit prin un nou sistem de vindecare, al seu propriu, care aduce foarte mult cu sistemul de cură naturală al lui Kneipp“. (Drapelul din 14 aprilie 1905). „Moartea unui primaș. Ieri a răposat cel mai vestit primaș țigan din Timișoara, Iosef Müller. A avut 85 de ani“. (Temesvarer Zeitung din 15 aprilie 1905). 75 ani „Jubileu. Asociația femeilor sârbe din Timișoara își sărbătorește, în 21 aprilie, aniversarea a 30 de ani de la înființare
Agenda2005-15-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/283575_a_284904]
-
iesit din obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să fie acoperită de patina trecutului. Din acest motiv, sunt idei vetuste care nu au căzut defel în desuetudine, cum tot așa sunt idei recente care au răposat definitiv. Vetustețea e cronologică, desuetudinea e psihologică, prima cerînd vechime, iar cea de-a doua încetarea modei. Și cînd ceva vechi nu mai e la modă, însușirile lui devin clasice, adică încărcate cu latența revenirii în vogă. Și astfel, chiar
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
ele de alei pietruite, fiecare cerc fiind alcătuit din zeci de morminte înșirate cu strictețe geometrică. Fiecare mormînt avea o lespede comemorativă pe care erau încrustate numele animalului și durata vieții, pentru ca deasupra plăcii să troneze o fotografie înfăți-șîndu-l pe răposat. Singurul detaliu care lipsea era crucea și însemnele religiei creștine, semn că necropola în cauză, deși lipită de cimitirul propriu-zis (al oamenilor, se înțelege) din Littenweiler (o suburbie a Freiburgului), se afla oarecum în afara razei de acțiune a duhului hristic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
an sau doi. Pe Donici, un câine șchiop, privire de bătrân speriat, și o doamnă cu pași mici, sprijiniți în baston. Mai încoace, casa lui Paleologu. Șapte ani. Ezra Pound: „Vai, vai / Oamenii se nasc și mor / Și noi vom răposa tare curând / Hai deci să fim ca și cum / am fi morți.” Așa și suntem. Vorbim despre cât de mormoloci, de neluptători. Trebui să recunosc că am și defecte cu care sunt perfect de acord. Mihai Gălățanu: există de fiecare dată „o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
Dacă trage să moară, dacă agonia lui durează, se dau mai întâi comunicate medicale, se trag eventual clopotele, zvonul, pornit într-o zi, cuprinde întreg teritoriul țării... și se zice că șeful moare azi. Dar nu-i după el, după răposat. Decesul nu se anunță pe loc. Lupta pentru succesiune încă nu s-a terminat. Se mai fac aranjamente pro și contra, iar MORTUL trebuie să mai aștepte o zi și încă o zi, multe zile la rând, mai viu ca
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
în contact cu cealaltă ființă. Iar dacă, în primul caz, aveai de-a face cu o entropie interioară ce te surpa prin vibrație emotivă, în al doilea caz te izbești de o entropie exterioară provocată de răcirea sentimentului. Legătura va răposa și moartea se va așeza în suflete. De acum încolo, chiar să vrei, nu vei mai putea da nici o informație. De aceea, între dezordinea frămîntării și cea a placidității e de preferat prima, căci deși entropic și confuz, poți totuși
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
de ea? N. C.: Referitor la ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
C.: Referitor la ipocrizie, am avut parte de ea, la scară istorică sau personală. Am și scris despre ea, demult, în 1956 (ceea ce nu înseamnă că ea n-a continuat să se exercite): "Ipocrizia, floare carnivoră, / A răposat? N-a răposat ea oare? Miresmele-i adânc otrăvitoare, / Dacă te-apropii, încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
la tine, ești numai piele și os, iar ea, cucoana, e grasă și frumoasă. Ceva nu-i în regulă: are impresia că dacă trage câte-un bocet sănătos toată lumea o să fie de partea ei. Dar altfel, ține ditamai poza lu' răposatu' acolo, în camera în care se vede cu domnu' Mitani. Mă și mir că domnu' Mitani nu i-a spus nimic. Acea doamnă Ota venise la ceremonia ceaiului lui Chikako după moartea tatălui lui Kikuji, ba o adusese cu ea
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului i se întipărește impresia că asistă la o absurditate doctă. Atîta doar că absurdul nu vine din aberația unor minți medievale cărora bunulsimț le-a răposat sub extravaganța temelor discutate, ci din prăpastia dintre maniera scolastică de a pune problemele și obișnuința actuală de a le trata. Maladia e aceeași, terapia e alta. Timbrele din clasorul cu idei nu s-au schimbat, doar ochelarii cu care
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
limba română, ora 18 - limba română). Marți după-amiază, în cimitirele comunităților catolice începe oficierea de ceremonii și slujbe specifice de pomenire a celor răposați. Miercuri, 2 noiembrie, se celebrează Ziua Tuturor Morților (zi de reculegere și rugăciune dedicată tuturor celor răposați). Astfel, în Catedrala din Piața Unirii, la ora 8, Msgr. Böcskei László, vicar general al Episcopiei romano-catolice de Timișoara, va celebra un requiem la intenția celor decedați. Pentru a marca amintirea episcopilor decedați, Capitlul Catedral va oficia un astfel de
Agenda2005-44-05-general13 () [Corola-journal/Journalistic/284366_a_285695]
-
100 ani „În atențiunea părinților. Atragem atențiunea părinților asupra împrejurării, ca pentru anul școlar 1904/1905 sunt sistematisate 220 de locuri gratuite pe seama elevilor de la școalele reg. de cadeți“. (Controla din 10 iulie 1904). „Anton Sailer. În 10 l.c. a răposat în Timișoara unul dintre cei mai cunoscuți cetățeni ai acestui oraș. Anton Sailer a ajuns la vârsta de 84 de ani și a murit de moarte foarte liniștită... Sailer a dăruit mai întâi 51 000 cor. pentru sanatoriul copiilor săraci
Agenda2004-28-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282623_a_283952]
-
mi-a căzut valul de pe ochi și am văzut că mă găseam în nefericită noastră capitala, ce ieșea că de sub cenușă, răspîndind totuși un oarecare farmec. Asta îmi strîngea inima. Personajul rîzător păstrîndu-și întreaga voioșie, era vechiul meu prieten ce răposase nu demult, Valeriu Cristea, si care făcuse atîtea boroboațe în ultimii zece ani, încît îmi vine să cred că s-a prăpădit din cauza lor. Ce l-o fi apucat? Ce răsturnare groaznică s-a petrecut în sufletul asta ciudat, prins
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
și credit pe acțiuni din Timișoara, cartierul Fabric, își începe activitatea la 1 ianuarie 1904“. (Temesvarer Zeitung din 29 decembrie 1903). „Moartea unui filoromân. Luigi Cazavillan, directorul și proprietarul celui mai poporal și mai răspândit ziar din România, «Universul“, a răposat vinerea trecută în etate de numai 51 ani“. (Controla din 31 decembrie 1903). 75 ani „Societatea Filarmonică «C. D. Loga» din Timișoara a debutat cu primul ei concert simfonic, în sala Casinoului Militar, în fața unui public numeros“. (Temesvári Hírlap din
Agenda2003-52-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281868_a_283197]
-
detesta pe Partenie Cosma, directorul băncii Albina. În octombrie 1898 a murit mitropolitul Miron Romanul. Spera în succesiunea episcopului de Caransebeș Popea (unchiul lui T. Maiorescu). A venit pe scaunul mitropolitan Metianu. Omul nostru îi încondeia în jurnal și pe răposat și pe nou înscăunatul. Își păstrase convingerile activiste și, în septembrie 1899, condamnînd, în jurnal, îndîrjit, pasivismul de ieri și de astăzi ("maghiarii sprijinesc pasivitatea și a radicalilor și a moderaților"). Jurnalul e aglomerat de note de lectură pe marginea
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
cerînd o virtuozitate proprie, și va deveni mediu de existență: ambianța oamenilor și modul lor de viață. Și chiar dacă tema principală a cărții e raportul dintre televiziune și cinematografie - autorii încercînd să risipească temerea că, din cauza avalanșei televiziunilor, cinematografia a răposat -, o altă temă implicită e mult mai importantă: mutația mentală pe care televiziunea a adus-o în psihicul omenirii. Mutația aceasta poate fi definită prin patru trăsături: cultura de masă, frivolitatea, accelerarea și cinefilia. Să le luăm pe rînd. Cultura
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
treizeci. Ea era elevă la Școala de menaj Gheorghe și Maria Filipescu, avea 14 ani și venise mama să o ia în vacanță, - vine la București. Era în preajma Sfinților Petru și Pavel, când se termină școlile. Soră-mea mare, Tanța, răposată de mult, la 70 de ani, și care făcea la București Școala centrală, plecase mai devreme la Urziceni, și mama nu o însoțise - coana Ifighenia, cum i se zicea. Era o fată tare deșteaptă - "nu ca mine, zice Marica, d-
La Marica by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8119_a_9444]
-
noi, bătrînul soare,/ De cînd pe plaiurile noastre/ Nu pentru noi răsare.../ La noi de jale povestesc/ A codrilor desișuri,/ Și jale duce Murășul,/ Și duc tustrele Crișuri.(...) Avem un vis neîmplinit,/ Copil al suferinții,/ De jalea lui ne-au răposat/ Și moșii, și părinții.../ Din vremi uitate, de demult,/ Gemînd de grele patimi/ Deșertăciunea unui vis/ Noi o stropim cu lacrimi..." (Noi). Nimic n-ar putea tulbura absolutul negativ al acestei dureri arhaice care se autocontemplă, paradoxală împlinire a frustrării
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]