157 matches
-
de remontă a lui Cavallar să fie de folos în toate ale provinciei și să-i dea sprijin. Amintire. Privitor la temeiurile de mărire a salariului episcopului Bucovinei la 1.000 florini, care au fost încuviințate chiar și de Preaînalta Răposată Majestate Imperială. Impozitul pe picior. Cum ar fi să se procedeze cu acesta ca urmare a Preaînaltului patent cu chibzuirea împrejurărilor locale va fi instituită o comisie în această privință. Amintire și sfat privitoare la trimiterea tabelelor cu cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la un preț foarte avantajos: 450 galbeni. Stolnicul Iurașcu face toate aceste aranjamente și cu scopul de a asigura o parte din banii de zestre pentru care căminarul nu avea să dea nici un amanet 8. Epitropul Sultanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai mult [...]. Câștigul ce trebuia să-l plătească Gh. Eminovici pentru partea din Ipotești a schitului Gorovei era de 2.200 lei pe an13; Al treilea stăpânitor al ultimei pătrimi din această moșie era pitarul Nicolae Albotă, părintele și epitropul răposatei clironomilor Zmarandei Romanesei 14. Individualizate după cum am arătat, aceste părți din Ipotești au avut, în genere, o evoluție funciară separată. Cele două pătrimi din Ipotești ale Eufrosinei Petrino fuseseră vândute, în vara anului 1847 deja, contra sumei de 4.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
A fost, și de această dată, prea târziu. * S -ar cuveni să ne intereseze în mai mare măsură formidabila experiență de viață pe care au traversat-o românii bucovineni ajunși în pustietățile canadiene la începutul celuilalt veac. Au emigrat din răposata Austro-Ungarie (Bucovina se afla sub sceptrul kesaro-crăiesc), cutezând o aventură de care, probabil, astăzi nimeni n-ar mai fi capabil. Din puținele date ce le dețin privindu-l pe bunicul meu, plecat din Comănești-Suceava în 1912, știu că a pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Iași, înființarea Editurii "Junimea". Una dintre primele griji ale fostului său student a fost tipărirea monumentalului "Dicționar al înțelepciunii", la care Simenschy trudise 56 de ani, adunând și ordonând tematic 6000 de cugetări, din 14 limbi, unele de mult răposate. Întreprindere dificilă, fiindcă era vorba de caiete scrise cu creionul, multe pagini urmând a fi reconstituite după ciorne greu de descifrat. (A fost necesară și comandarea unor matrițe de linotip speciale, pentru literele bizarelor limbi.) Datorită cercetătorului Cicerone Poghirc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
personaj cultural aparținând istoriei locului, care a scris și poezie. Măruntă și epigonică, cum se poate vedea și din strofa publicată (de această dată, de "Evenimentul Zilei", fiindcă mai toată presa română a reverberat la unison). Un alt "merit" al răposatei, sugerat de gazete, ar fi acela că "i-a fost devastat sălbatic cavoul de comuniști". N-aș crede că secretarul comunal PCR a dispus sustragerile și distrugerea, ci mai degrabă m-aș gândi la ravagiile războiului, ori la Gagarin Stănescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
membru În vreo comisie sau societate ori comitet. Coana Efimița e o femeie obișnuită 31, e Mițul lui Leonida („Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică...”) ce a Înlocuit-o pe răposata, prima soție, răsfățată și ea conjugal prin hipocoristicul Mițule: „Când aude de libertate, sare și dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: «Gătește-te degrab’, Mițule, și... hai și noi pe la revuluție.» Ne Îmbrăcăm, domnule, frumos...”. Efimița nu e
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui Leonida („Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică...”) ce a Înlocuit-o pe răposata, prima soție, răsfățată și ea conjugal prin hipocoristicul Mițule: „Când aude de libertate, sare și dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: «Gătește-te degrab’, Mițule, și... hai și noi pe la revuluție.» Ne Îmbrăcăm, domnule, frumos...”. Efimița nu e nici rușinoasă și nici măcar simțitoare: e doar nevricoasă. Astfel o consideră soțul. Nu contează că e sau
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dar și a lui Manolache Guvidi), făcându-și din aceasta un nume de glorie ori simulând ignoranța (ca nenea Stasache, din schița Cadou). A doua soție a amicului Guvidi este „tot așa de tânără și de frumoasă cum era odinioară răposata”, și tot atât de diplomată: schimbă o moșie pe o pereche de cai roibi, prețul real fiind - după cum ușor se poate presupune - amorul adulterin. Mița lui Mandache salvează pielea bărbatului („Aleargă nevasta degrabă, cere audiență la directorul, la secretarul general, la ministru
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
un loc, un pom, parcă, Închinat celui drept care a făcut această faptă bună pentru a salva oamenii. Și am reușit să avem și noi o astfel de autorizație semnată de acest Popovici pentru familia noastră, adică tata, mama, eu și răposata soră-mea. La un moment dat s-a aflat că Popovici a dat prea multe autorizații de felul acesta și guvernatorul Calotescu a ordonat anularea tuturor acestor autorizații și pe chestia asta a trebuit să mergem În Transnistria. Popovici are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
est a comunei Provița de Jos, fiind locuri mai dosnice, în satul Piatra. Potrivit unui document din „Arhivele Statului București” se dă o sentință judecătorească în 1852, prin care se stabileau hotarele moșiei Provița astfel: - spre sud - moșia Drăgăneasa, propietatea răposatei monahii Ansieta Negreasca și cu moșia Piatra, aflată în proprietatea clucerului Costache Ștefănescu. Locul de întâlnire dintre aceste moșii era la confluența vâlcelei Piatra cu pârâul Provița (punct numit astăzi „Piatra Neagului”). - spre est - moșia Poiana și moșia Breaza, aceasta
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
zicem Lolone..." În ascensor, Maryse se întâlnise cu o vecină: "I-am spus, știți, a murit doamna F., facem o colectă pentru flori. Câți ani avea? Ca mine, i-am spus, 87. A ridicat din umeri: ehh..." Discută mult despre răposata și despre gentilețea ei. Și cât mai stă cu ea, Maryse îi mărturisește că murise și biata doamnă S., acum câteva luni: Am făcut o colectă și pentru înmormântarea ei, dar n-am vrut să vin la dumneavoastră... Doamna S.
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Că duh a trecut printr-însul și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său. (Psalm 102) Așa cum cere tradiția ortodoxă, toți participanții au fost invitați la pomană, adică la o primă pomenire a sufletelor răposatelor. S-au așezat mese și scaune în cele două camere. Părintele și dascălul au mai cântat o dată "Veșnica lor pomenire", au binecuvântat bucatele și toată lumea s-a înfruptat din bunătățile puse pe masă. Apoi lumea a plecat, iar în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
colindele de fată mare, aflate în discuție, și cele „de moartă” există o similitudine a scenariului: „pe marea revărsată înoată un cerb sau un bour între ale cărui coarne, într-un leagăn de mătase, șade moarta și coase: «Sta Mița, răposata,/ Și cosea și se bocea»”. Explicația pe care o găsește reputatul etnolog este bazată pe transferul ulterior de semnificație de la apele începutului la apele ce despart lumea viilor de cea a morților. Funcția psihopompă a bourului este analizată și de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se va arunca țărâna pe dânsa. Din pământ ai ieșit și în pământ te vei întoarce. După șapte ani se dezgroapă, se spală oasele (căci firimițirea trupului se face repede), se pun într-o cutie cu data și cu numele răposatei și se așază în biserica zisă bolniță, iar locul groapei se trece la altă moartă. De aceea, unde au fost puse un grilaj și o cruce, adeseori [acestea] se vând. Pentru mănăstire a fost o pierdere ireparabilă, toate maicile fiind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Arhivele Statului din Iași aflăm (Tr. 1884 Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin Departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni neputincioși; s-au dat sub administrația acestei generale Epitropii a Casei ospitalului din mănăstirea Sf. Spiridon". Locul pitoresc în care se află construcția ospiciului, de unde se vedea întreaga panoramă a orașului, a constituit, după cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acest eveniment, numai că eu am fost identificat greșit (În grupul Mesure, stând relaxat În jurul unei mese de grădină din piatră) drept „Audiberti“. În America, unde am emigrat pe data de 28 mai 1940, „Mademoiselle O“ a fost tradusă de răposata Hilda Ward În engleză, revăzută de mine și publicată de Edward Weeks În numărul din ianuarie 1943 al Mensualului Atlantic (care a fost și prima revistă care mi-a publicat povestirile scrise În America). Colaborarea mea cu The New Yorker
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Floreasca, dar parcă nu în sicriu și sigur într-o altă casă, străină și mai mare. În mijlocul unei încăperi spațioase masa era așezată pe o direcție perpendiculară aceleia în care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându-mi aminte - tot în vis - de secvențele cu cadavrul stătut al lui Ceaușescu!). Ca și cum mi-ar fi ghicit repulsia, cineva, mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
muncii socialiste, își tîrîiau sacoșele goale prin hypermarketuri îngăimînd un „S-a dus, săraca, mult a suferit“. S-a dus, Dumnezeu s-o ierte! O rugăciune de-o clipă, ca înaintea oricărui creștin care se ridică la Ceruri. Atît! Deși răposata a făcut parte dintr-o familie care dărîma biserici și dintr-un sistem fără Dumnezeu. Țara a suspinat funeralii, unde mai mulți exponenți ai democrației și milenarismului au ținut să participe. Lăcătuș a trimis de la Arad cîteva vorbe stinse. Normal
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mă reție fiecare din vaietele ei". Excelente sunt cele două nuvele, Conversații cu o moartă și Bunica se pregătește să moară, ridicate amândouă pe teoria proustiană a memoriei. În cea dintâi eroul se duce la mormântul Irinei și, reactualizând purtările răposatei, își creează motive de a fi gelos și de a urî; în cea de a doua autorul, zicîndu-și că momentele de viață ale unei bătrâne de 80 de ani sunt scumpe pentru observator, care trebuie să procedeze la anchete repezi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ferestrei sticluțe cu diferite doctorii care îi calmau nervii în nopțile de insomnie.”. Octav Minar încheie: „A fost înmormântată în ograda bisericii Sf. Ioan, cu toată pompa creștinească. Mormântul e uitat și nu poartă nicio inscripție. Maicele trec nepăsătoare, căci răposata ne lăsând nimic mănăstirei n-are dreptul la un mormânt mai îngrijit.” (p.97). înțelegem că, Văraticul fiind un fel de sat de vacanță, Veronica a chemat la ea acasă prietenii care se aflau acolo la odihnă. Apoi, că ea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mi-am adus aminte că i se tot cântă mereu, în toate emisiunile, fiind mai ceva decât toți voievozii noștri în frunte cu Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și alții, dar mă gândeam la cântecul zis cu așa patos de răposata Maria Tănase, care se termina așa: Că întruna i-am cântat/ De cu zori până-nserat/ Până când s-o spânzurat și mă întreb, ăsta nu se mai spânzură odată, el și tot neamul lui, în frunte cu dna inginer, doctor, academician
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ponturile cu care slugerul Pavăl Duca s-a învoit cu epitropii târgului să facă o moară în Vadul de la Morănii de Jos;" la 12 martie 1818 „Costache Canta vel visternic vinde obștei târgului Bârlad dughenele ce le avea chironomie de la răposata soacră-sa visteriasa Catinca Ianculea, în preț de 12.000 lei."; la 13 decembrie 1818 „locuitorii târgului Bârlad se jeluiesc lui Vodă pentru moara din apa Bârladului pe care o luase cu poruncă Domnească vornicul Constantin Palade și cer să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
slujba credincioasa”. Pe lângă acest sat, care făcea parte din podgoria Cotnarilor, îi mai vinde 7 fălci de vie în Dealul lui Vodă, din care 3 fălci fusese ale mătușii sale , Maria, și 4 ale lui Gavrilaș logofăt, „mosul sau, tatăl răposatei maicei sale Marghita”. Domnul motivează această vânzare, spunând că, întorcându-se din pribegie, „că un fecior de domn drept și moșnean de țară , am făcut cu acele ocini cum am vrut. Cu unele am dăruit pre ceia ce ne-au
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
care Sfinte Moaște sunt rămase de la răposatul tatăl meu (Iordache Crupenschi), iar cutia este făcută de mine. Aceste Sfinte Moaște a Sfântului Mare Mucenic Gheorghie, sunt date de un patriarh(Matei Psaltul al Alexandriei), răposatului logofăt Andrei Roset, adică bunul răposatei maicăi mele (Măriuța Milu), iar sfânta coastă, dată tatălui meu, de către un serdar Vasilache Cârnul” (însemnare autografă a lui Grigore Crupenschi în Inventarul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Feredeni, fila 2, partida arginturilor de la Arh. Stat. Buc., Ms. 635). Pe
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]