1,687 matches
-
de acapararea privată. „Numai rămasă ca să întoarcă unii la alții, care aceste au pricinuit jăluirea unor dintre sate și anume satul Nerej pentru un picior din muntele Furu, ce cu nedreaptă acolisire, de la o vreme, li se împresoară di cătră răposat iconom Șărbanu, pentru banii cuviniți să întoarcă Vrăncii. Asămine un picior de munte di la sat Năruja, din Lapășul de Sus”. (cf. Stahl, 1998, vol. I, p. 148) Alte tentative de acaparare ale moștenitorilor preotului Șerban sunt înfrânte. Prin decizia
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Monografia Clisurii. El însuși spunea: ,,Îmi Țin de datorie să scriu pe scurt monografia Clisurii și comunei Coronini, dând prilejul altora mai harnici decât mine care în viitor să se folosească de datele citite și auzite din bătrânii de demult răposați, mustrându-mă conștiința că dacă nu o fac, zădărnicesc cu desăvârșire cunoașterea monografiei Clisurii și a comunei mele natale pentru totdeauna, Coronini.O mai fac pentru a îndemna și pe alți intelectuali de a scrie monografii ale comunelor din Clisură
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Legionar nu mai era nevoie de idealiști, ci de băieți care să pompeze fonduri la București, pentru a acoperi cheltuielile partidului nostru aflat la putere. Caraeni era de acord că jidanii trebuie puși cu botul pe labe, cum superb susținuse răposatul Nae Ionescu cînd îl făcuse de doi bani pe ovreiașul ăla de Sebastian, dar nu să-i jefuiești banditește. Și nici să le iei mijloacele de trai, fiindcă ăsta nu e un stat sănătos. Cînd aici în oraș Lea e
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
Însă nici lui nu-i convine partitura, care-l obligă mai ales să asculte și să cîntărească, așa că o schimbă nonșalant cu aceea a procurorului, trasînd, cu gesturi cabotine și glas de stentor, un violent portret în aqua forte al răposatului". Nu putem a nu ne întreba la rîndu-ne: oare Alexandru Dobrescu, el însuși, "ascultă și cîntărește"? Oare îi convine "rolul judecătorului" sau îl schimbă și d-sa, rapid, precum crede că ar proceda Divinul, cu cel al "procurorului"? Din politețe
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
în lumea drepților și care au purtat numele Sfintei Fecioare. În ziua praznicului, femeile merg la biserică și duc cele mai frumoase flori din grădină, o "colivă de struguri", prune și faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaților, "să fie de sufletul lor". În Maramureș, sărbătoarea religioasă are o mare însemnătate, iar tradițiile și obicieurile de Sfânta Marie Mare încă se păstrează. Sunt organizate procesiuni religioase spre mănăstiri, iar la slujbele speciale participă câteva zeci de mii de
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
ba, indirect în formă sau aluziv în ton, impetuosul prozelitic trebuie să existe. Dacă nu există, avem de-a face cu o religie fără propensiuni misionare, caz în care rostul teologiei e unul de prohod săvîrșit în amintirea unui ideal răposat. De aceea, scopul teologiei nu e lămurirea unor chichițe teoretice de a căror rezolvare ar depinde, chipurile, soarta unei confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
adus de mână. Ii cât un taur și îi dornic de treabă cum nu-ți închipui - i l-a prezentat Pâcu pe Cocoșitu. Iordache Cocoșitu era un mal de om, cu hainele prea strâmte pentru el. Sau, cum spunea Pâcu: „Răposatul a fost prea mic”. Nu-l avea pe vino-ncoace de fel. O față cam roșcovană, pe care ședeau înfipți doi ochi fără culoare, ce te priveau arar în față. „Ce-o fi găsit Zâna lui Mitruță la slutu’ ista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o văduvă, împreună cu cele două fiice, toate trei îmbrăcate în mare doliu, îl așteaptă pe notar să vină și să deschidă testamentul. Cele trei nu-și vorbesc între ele. Dar nu de durere, ci de la niște neînțelegeri mai vechi, de când răposatul a dat de înțeles că averea nu avea să se împartă cum se așteptau ele. Liliane se preface că lucrează, dar e vădit jenată de întârzierea nepermis de mare a șefului ei, ceea ce o face să se întrebe dacă nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tocmai bine s-o umfla, apoi n-ai decât să-i faci o bortă și să-i pui acolo un fluier; și iacă-te cu cimpoi pe negândite, mai iute decât a izbuti să facă badea Istrate Cârlig din pielea răposatei capre. Asta-i: bate vântul, cântă trișca! Ș-apoi o ții tot așa până la apusul lumii. La drum, acasă, să-i duc bucurie Smarandei și lui frate-meu... Sfârșitul primei părți Partea a doua Tabloul 1 (Decorul din Tabloul 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cinstite al treilea sfetnic, asta numai Măria Sa, tatăl meu, poate hotărî. Eu sunt gata a mă supune cuvântului său, ca o prea iubitoare fiică ce-i sunt. PRICINĂ: Chipeșe fete am, care la înfățișare au moștenit-o pe muma lor, răposata mea împărătiță, de a cărei lipsă nu încetez a ofta toată ziua... dar și noaptea. Iară mintea cea ageră și cumpănită de la mine au moștenit-o, precum se vădește și din răspunsul acestei de-a doua prea iubitoare a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba mi-am lăudat tustrele fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul pământului și mereu se-ncontra cu mine. Oare nu-mi datorezi și tu dragoste și supunere, ca și surorile tale? LIANA: Îți sunt, tată, cea mai supusă dintre supușii tăi. Iară dragostea mea pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mâncare, ea lucrând cu ziua prin sat ( pe lângă suma negociată i se oferea o masă la prânz și ceva de băut). Pensia primită de la stat era in jur de 150 de lei. O nimica toată. În tinerețe a lucrat Împreună cu răposatul soț, pe la diferite feme de vaci din țară. Au revenit la casa părintească ( părinții muriseră de vreo 10 ani) când aveau În jur de 65 de ani). Să revenim la situația prezentă. La Întoarcerea din sat ( unde lucra până după
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată numele unuia dintre cei răposați. Gestul acesta îmi atinse o strună a sufletului... îmi erau cunoscute toate aceste obiceiuri, îmi erau și dragi, însă când realizasem de cât timp nu mai asistasem la o masă de pomenire, cât de mult mă îndepărtasem și cât de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cortegiu se oprește și preoții mai fac o cântare. După care, se pregătesc, toți cei în a căror sarcină cădeau acestea, să-l coboare în mormânt. Un preot observă ceva care i se pare ciudat. La pornirea din fața porții, a răposatului scriitor, marginile catafalcului erau garnisite cu volume din cărțile pe care acesta le realizase în viață. Acu, de-odată, nu mai era nimic. Totul dispăruse. Cele mai bine de douăzeci de titluri cu proze, poezii, epigrame, glume, maxime și alte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
concluzie de aia, pe care o trag vecinii după înmormântare, având perspectiva parastasului dinainte. Parastas care nu știu încă prea bine cât de bogat va fi. Ei, dacă masa de după întoarcerea de la cimitir e bogată și bine stropită, atunci, ehe!, răposatul era, cu siguranță: "un băiat nemaipomenit". Mda... Ia uite, domnule, cum cade omul pe drojdia cleioasă a depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gest rapid, își consulta ceasul. Omul nostru avea deci o întâlnire. Curând, ajunse în fața unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
stop cardio-respirator e pe buzele tuturor! Ai băgat-o p-asta, te-ai scos. Simplu și bonjur! Până atunci, nici n-apucă ai lui să caute-n hârtii, să vadă cum mai stă treaba cu locu' de veci pentru proaspătu' răposat, că tu i-ai și săltat ficățelu', rinichiuțu', inimioara sau ce-o mai fi nevoie... Fără complicații, fără zbierete din partea lu' tac-su sau a mă-sii, că trebuia să-și dea și ei acordu'. Pa, bă, baboilor! Îi trimiți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
boruri largi îi umbrea fruntea, urechea dreaptă și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dumitale. — Este o misiune secretă, nu pot vorbi despre ea, mai ales că nici nu știu propriu-zis despre ce e vorba, răspunse Pablo pe un ton oarecum misterios. Dar, dacă te ajută cu ceva, ți-am adus un plic. În locul răposatului dr. Thomas, un medic mult mai tînăr fu detașat provizoriu de la comandamentul Pacificului de Sud, pentru a se ocupa de sănătatea militarilor de pe insulă și În special a colonelului Pruritanal. Dr. Hemming, un nume care chiar că nu spune nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acțiunea unui cîmp electromagnetic de slabă intensitate, acceptă resemnat schema de tratament propusă, tocmai din cauză că gesticulația excesivă a medicului și abundența de termeni specifici din explicațiile sale sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de tratament măcar nu-i solicitau un prea mare efort intelectual. În pofida preocupărilor sale extravagante, doctorul Thomas fusese un om potolit, cu o Înfățișare destul de agreabilă, Înzestrat de la natură cu un fel de naivitate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aduce aminte plină de religiozitate, fără a trebui măcar să-și facă însemnări pe calendar. Are devoțiunea în sânge. Pare a fi, susține ea, singura care, atunci când se duce la cimitir, are „bunul simț“, „decența elementară“ să curețe bălăriile de pe mormintele răposaților noștri. E prima zi însorită de primăvară și a dat deja cu naftalină tot ce se cheamă lână, a strâns covoarele sul și le-a legat, iar apoi le-a târât în camera cu trofeele tatii. Nu-i e niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
propriul lui tată se comportase atât de mizerabil, bașca în numele lui Heshie! Să fi fost oare lașitate? Teamă? - sau, nu cumva, înțelepciunea lui Heshie? Ori de câte ori aud povestea despre ce-a fost nevoit unchiu-meu să facă pentru a-l aduce pe răposatul meu văr pe calea cea dreaptă sau ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ NIMENI! strigă tata, căci mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]