336 matches
-
vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori.// Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi.// Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor Petru C. Baciu, strânge
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și gri Ne-ntîlnim atît de rar La răscrucea dintre vii Și-apoi auriu amar Și portocaliu gălbui Pe cîmpia cu mărar Eu învingătorul fui Și culoarea fără ton Răpusa la Maraton fin Am avut cîteva iubite în viață În viața mea nu mai este nici una Mă trezesc singur în fiecare dimineață În fereastră mai strălucește o secundă doar luna Ultima mea iubita mi-a luat și amintirile Nu mai
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și gri Ne-ntîlnim atît de rar La răscrucea dintre vii Și-apoi auriu amar Și portocaliu gălbui Pe cîmpia cu mărar Eu învingătorul fui Și culoarea fără ton Răpusa la Maraton fin Noi vrem orînduirea nedreaptă în solfegii S-o preamărească prostii și s-o iubească regii Religia și dînsa e un compot murdar Care vrea să devină lumină-n lupanar Și ca să lumineze vin azi și toți ratații
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
un sihastru Pe cîmpia cu rogoz Pe cîmpia cu mărar Galben violet și gri Ne-ntîlnim atît de rar La răscrucea dintre vii Și-apoi auriu amar Și portocaliu gălbui Pe cîmpia cu mărar Eu învingătorul fui Și culoarea fără ton Răpusa la Maraton fin Referință Bibliografica: JEUNE VIERGE / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 214, Anul I, 02 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > VIS RĂNIT Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropate Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse, Frânturi de umbre terne, s-or ridică în coate Și-n ochi îți vor sapă rău de-ntrebări nespuse. Din teama, nepăsare sau poate chiar din vina, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
prin reprezentarea picturalității directe a înțelegerii, cunoașterii ori înfrângerii strânse în lacrimile rotunde ale zărilor, o interpretare semnificativă închinată unor tulburătoare întrebări cu speculație filozofică. ,, Pe cât multe înțeleg, Sunt milă între soare și apus, Dar răsăritul nou nu-l las răpus Și sângele-i care s-a scurs pe mări Îl strâng în lacrimi rotunjit pe zări . ,, ( Integră ) Pentru poetă realitatea supremă este cununa amăgirii, deviația sentimentală când valurile se retrag înfrânte: o opoziție între lumea palpabilă și lumea abstractă, realități
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]
-
trimite o carte, o “altă trăsnaie” zice, despre care crede el: “Sunt convins că nu te va speria. Vei zice, cred, că este haioasă...”. Ba nu voi zice! Voi spune răspicat din start că este un strigăt victorios de deznădejde răpusă, o transpunere genială de poezie pe coala de hârtie sub pana unui poet atins de aripa inspirației. Cartea nu e haioasă. Deși prin limbaj încearcă să fie și uneori răpește zâmbete din acelea care alungă norii de pe cerul poeziei. Cartea
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
tine dar... te simt mereu Din Templul nemuririi, deși îmi este greu, Iți doresc Iubite, iubirea s-o-ntâlnești Cu mine-n amintire... pe alta să iubești! Privește răsăritul și-al soarelui apus Nu te lăsa, în noapte, de amintiri răpus! Scurtă este viața, scurt, al ei răstimp. Nu-l îneca în lacrimi! Trăiește-l cât e timp! © D. Theiss Referință Bibliografică: O ultimă dorință / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1154, Anul IV, 27 februarie 2014. Drepturi de
O ULTIMĂ DORINŢĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370157_a_371486]
-
Ați ales ce nu ați vrut: Un destin plumbos, incert... Frați de peste mal de mal, Vă deplâng, vă dor, vă pierd Ați ales confuz, fatal, Nu mai pot să vă dezmierd... Frați de peste mal de-un pas, Vă deplâng gemând răpus, Ați ales ultimul ceas Spre mormânt satanic, rus... Frați de peste mal de frați, Vă deplâng, azi în zadar Ați ales să nu păstrați Românismul drept sfânt dar... Frați de peste mal de mâl, Vă deplâng și vă contest, Ați ales drept
GRUPAJ LIRIC DEDICAT IDEALULUI REÎNTREGIRII ȚĂRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370250_a_371579]
-
îndeplinit aici, pe Pământ.” Poetul, în tonul unui superrealism elevat discerne adevărul cuvântului gândit, ”o poftă absolut / sublimă și înnegurată / de a se mușca fericire” (Cu sutele, 2008:26), o fericire imaginată într-un negru existențial din care prada cade răpusă de prădător, iar viața se stinge încet ”în plină paloare”. Un efect al scrisului ruffillian este tonul poeziei încadrat în rama fără formă a prozodiei, subtilitate, sugestii, imagini, un atac al cuvintelor la simțul natural al existenței, pentru că poezia lui
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Frunze albe și negre în vârtejul de vise, Rotunjimi de secundă în clepsidre deschise Și-mi erai înserare când ți-eram dimineață. Doar în zarea iubirii mi-erai foame de viață Doar în zarea iubirii ne eram poezie, Pentru gânduri răpuse ne eram apă vie. Referință Bibliografică: În orizontul cenușii / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN ORIZONTUL CENUŞII de AURA POPA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353622_a_354951]
-
nevoie de anestezie, sergentul se dădea de ceasul morții să iasă basma curată din această tărășenie. Sătenii de azi, copiii de demult care se holbau speriați prin gardul de nuiele la trupul dezgolit de haine și de viață al flăcăului răpus, nu știu dacă sergentul a fost învinovățit de crimă sau dacă a scăpat sau nu de glonțul inamic, pe frontul din Răsărit ori pe cel din Apus. Dar știu sigur că Ileana lu' Neculai Albu a rămas singură pentru multă
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
Era și când Totul era mut, Cel Care din imaterial a creat, Și cu Tatăl, Toate Le-a înființat, Le-a insuflat al Său spirit curat, Cu Sfințenie toatele a ordonat. Și, venind Pruncul Isus, Cu-o șansă pentru cel răpus, Din cauză că Puritatea a stricat, Mijind Orânduirea cu al său păcat, Și EL din speranță s-A Întrupat, Pe om din deziluzie A salvgardat, Legiferându-i natura de a se mântui, Cu și prin atitudinea - de a fi copil. Pruncul Isus
TRILOGIA DIVINA VS TRILOGIA IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357594_a_358923]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNTREBĂRI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Holograme răsucite, la dospit de mult apuse, Șoapte rătăcite-n spațiu sau în gândul nenăscut, Curcubeie despletite de atâtea ploi răpuse Într-o naștere albastră dintr-un semn de împrumut... Cine să citească sensul neștiutelor inscripții De pe suflete rănite într-un zbor printre-ntrebări? Cine să rezolve taina nedoritelor restricții Dintr-o existență falsă, fără nume și ce zări Se deschid
ÎNTREBĂRI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357663_a_358992]
-
vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori. Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi. Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Sensurile trăirii profunde se găsesc doar într-un mare destin. • Numai Adevărul, Credința, Dragostea și
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul. O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și melci foșnitori...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
a presărat jerbe sub cruci, i-a ajutat săracii doborâți în prăpastia mizeriei, făcând acte de binefacere. Războiul a fost întâia crudă mâhnire a Reginei Maria. A participat activ pe front, printre ostașii de pe câmpurile de luptă, care o chemau, răpuși, în ajutor, numind-o „Mama Regină”, „Mama tuturor”, „Mama noastră”, „Mama răniților”, „Regina soldat”, „Regină soră de caritate”... Aceste apelative s-au născut din gloria unei femei încleștate în confruntări aprige despre care s-a revărsat multă cerneală în pagini
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
Cu pieptul plin e decorații, În care arde grijă Țării, Au apărat de răi Carpații Sortiți mereu înstrăinării! Și azi mai luptă din tranșee Cu cei din fruntea vremii puși, Cu cei bolnavi de logoree, De somn, de alte boli răpuși; Tot mai tăcuți sunt veteranii, Tot mai puțini din tricolor, Cu cât trec zilele și anii, Uitarea crește-n urma lor... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Veteranii... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie
VETERANII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360491_a_361820]
-
viață prim pentru Lilia Manole. Nicidecum nu e vreun accesoriu pasager, un moft de circumstanță, ci se circumscrie pe de-a-ntregul ființei poetei. Pentru că, astfel cum însăși știe și o spune foarte bine, „A iubi nu are început”: „Ai ancorat,/ răpus, spre infinit,/ credeam, că e un semn/ inexistent,/ din ornicul oprit,/ de-ai apărut,/ din Răsărit,/ și mi-ai adus,/ visarea lumii din Eden,/ dintr-un Eden,/ într-un Adam și-o Evă,/ întrupat,/ și de-ai venit,/ iubirea noastră
FAPTUL FIN, ELEGANT, SINCER-POETIC (O POSTFAȚĂ DE DANIEL MARIAN LA PRIMUL VOLUM DE POEME CUVINTE NESTINSE AL LILIEI MANOLE). de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360505_a_361834]
-
Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru puiul de cuc PRIBEAG Pribeag al timpului răpus Periplul tău către apus Prin fum și lavă de vulcan E doar cenușă și cancan Abia revenit din exil, Nu poți juca un vodevil S-au schimbat legile și jocul Ție nu ți-a surâs norocul Privești mâhnit că alte
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
au schimbat legile și jocul Ție nu ți-a surâs norocul Privești mâhnit că alte curți Ți-au furat și ape, și munți Din ce-ai avut nu ai nimic Și-n țara ta ești tot calic. Pribeag al timpului răpus Luceafărul nu a apus Cât ai condeiul și cuvântul Sapă mișeilor mormântul! SUPLICIUL PRIBEGIEI Când am plecat în pribegie Eram mâhnit c-am părăsit Un neam pe veci legat de glie Ce nu s-a lăsat umilit. Când am plecat
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
credem în minune, Nici pe columna nu stăm îngenuncheați, Plecăm toată ființă doar în rugăciune. Și-atunci când simți române, că totul a apus, Cănd trupul ti-este smuls că cel a lui Iisus, Nu te lasă învins, nu te lasă răpus. La noi, dușmani!... de mii de ani...., si infinitul curge înspre sus. Silvana Andrada Tcacenco-13.12.2015 Referință Bibliografica: INFINITUL ȚĂRII MELE / Silvana Andrada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
INFINITUL TARII MELE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340269_a_341598]
-
lumină, căldură, adevăr (din nouTrăire). Plimbându-te prin acestă grădină a poetei, vei putea culege metafore tulburătoare: „(...) orice clipă prea repede trecea/ Dovada necesară a repetării noastre”; „Și-așa din vorbă-n vorbă m-ai întrebat apoi/ Dacă seninul moare răpus de noaptea-albastră” (M-ai întrebat); „Și-am alungat de-a pururi albastru, negru, ceața/ Căci dragostea e pură când focul e nestins” (Trăire). Străbătând cu „pași grei” aleile străjuite de flori și de metafore ale grădinii, vei fi însă străpuns
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
nu mai sunt doar atingeri, Ci adieri de aripi suave ca un Rai, Ce-mi potolesc văpaia din macii-n care sângeri În poezii dulceața cireșelor de Mai... Tăcerile din tine au amorțit tăcerea... Acvile au furat-o din cântecul răpus, S-o ducă sus, pe piscuri, de unde mângâierea Ți-o voi simți în taină și te-oi iubi nespus... Antonela Stoica 21 Mai 2017 © Referință Bibliografică: UIMIREA CĂ EXIȘTI / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII
UIMIREA CĂ EXIȘTI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340473_a_341802]
-
În cea de-a optzeci și cincea zi se prinde în undita bătrânului un marlin, un pește spadă uriaș. Două zile și două nopți durează lupta îndârjita dintre om și pește care trage barcă după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toata împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm epuizat și
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]