604 matches
-
popilor. Culmea este că după panglica tăiată pentru inaugurare cu ocazia sărbătorilor electorale în care și poporul mai capătă câte un mic și o căldare goală (votantul ar vrea-o plină cu țuică, dar mai va!) autostrada se reface din rărunchi ca să aibă șepcarul șef ocazia să mai taie o panglică, două. Din păcate pe banii care ar fi mai bine cheltuiți pe locuri de muncă. Prea devine înghesuială mare în rai ca automobilele de pe străzile București-ului. De unde oare are
A FACE BINE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384643_a_385972]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LA EDEC Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului LA EDEC Te oprești expirând din rărunchi privești în jur inspiri prin toți porii mirosul pământului reavăn cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
se spune despre acei ‘inteligenți’ că te duc cu vorba și cu zăhărelul? dar nu spun nimic... Politicieni cu duiumul caută minime admirații prin cuvinte “înțelepte”, insă acei care fac toată treaba, chiar folosind cuvinte simple, i-au dărâmat din rărunchi pe aceștia. Ori, toți ‘aceștia’ s-au învățat de prea multă vreme să ducă poporul cu vorba și sunt mulți care ajung în parlament și nu mai știu că nu sunt acolo pentru ei însăși. Pentru ei și pentru mulți
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
nemulțumită, deci: “Eeeeei!”, iar Y încă nu dorește să se deranjeze pentru a remedia deficiența care o nemulțumește pe X, deci: “Mmmmrrrr!” așa că urmează doar un “Iiiiiiii” parcă fără început și sfârșit care declanșează un “Tz tz tz”, urmează din rărunchi de un alt “Iiiiiii”și replica”fk”- ce bine că o altă limbă poate exprima mai ușor ceea ce limba maternă n-ar îndrăzni, se gândi Irina, căutând o continuare pentru scenariu. Așadar, după doar o pauză repede acoperită de un
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
amintirilor pe umăr și-ncerc cu disperare să rezist printre dureri care sporesc la număr. De-atunci neobosita-mi cutezanță se târâie tot timpul în genunchi și-n loc de apa vieții, din speranță al spaimei mâl îmi curge în rărunchi. Caut mereu și nu renunț deloc chiar dacă nu mai cred că se mai poate ca-n curtea fericirii să mai joc și să mă bucur iar, pe săturate. Rossignianta-mi dragă nu mai este și Sancho a plecat îngândurat, lăsându-mă
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea mănăstirile din vreme în vreme La Sâmbăta de Sus în zi mare M-
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
multe ori plătește în natură. Nu există oameni buni și răi, nici apartenența politică, nici nivelul de cultură nu sunt criterii pentru omenie. O prostituată o ajută, nu din principiu, ci din pură generozitate și compasiune. O bătrână, nazistă până-n rărunchi, îi devine apropiată. 1.700 de evrei au supraviețuit în Berlin din cei vreo 7.000 care au încercat să supraviețuiască în clandestinitate, iar în toată Germania, 7.000 din aproximativ 15.000. Asta înseamnă mii de oameni care au
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
2014 Toate Articolele Autorului Text de Claudia Vaszko: Anul 2005 fusese un an sumbru. Vara trecuse secetoasă, toamna, precum primăvara ... fără culoare. Iarna, cumplită. Un ger aprig striga pe-afară. Fulgi nervoși se izbeau de pământul înghețat, răcnind din toți rărunchii. Eram singură în cameră, în întuneric. Mă gândeam la primul om de zăpadă pe care l-am făcut, împreună cu bunicul. Nu-mi puteam aminti ce vârstă aveam atunci. Am aprins, în amintirea bunicului, ca într-un ritual magic, un ciot
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
Articolele Autorului GENUNCHI Cad florile, rănite, în genunchi Și soarele e surghiunit în ceață, Copiii plâng, rămași fără povață, Orfani și de părinți, dar și de unchi. Suntem fixați doar cu săgeți de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi Și de speranța vieții se agață. Așa suntem cu toții pe pământ, Precum un fir, precum un bob mărunt, Udați de ploi, loviți din greu de vânt, Striviți de timpul care trece crunt. Salvarea o găsim
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]
-
2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În liniște-adâncă, Abia se aude, Că inima-mi bate... Că sângele îmi curge... Doar timpul cel sălbatec, Mușc-adânc din mine, Adânc... până-n oase... Cu colții de jivine! Durerea se-mplântă! Asudă în rărunchi! Cu brațele-i rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea, țărâna, Se face iar sămânță, Și firul crud de iarbă
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
către plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee,Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie.Trist să-ngân cu el refrenul -Mulți obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire nu duc lipsă, temperatura din rărunchii pământului fiind aproape constantă, în jur de 20 de grade, ca-n pântecul unei mame supradimensionale, sau, dacă vreți, în sânul lui Aavram. Cu ochi sclipitori și cu gesturi largi, înviorat de un entuziasm molipsitor, chelnerul unui restaurant din apropiere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
îl înduioșăm cu atitudinea noastră tâmpă. Bineînțeles că nu l-am înduioșat. - Lasă, mă, că vă fac eu berbeci, ca să vă liniștiți! Și ne-a apucat pe amândoi de ceafă, dându-ne cap în cap. Amândoi am urlat din toți rărunchii. Și acum simt durerea loviturii de atunci. - Nu vă place să fiți berbeci? Parcă vă plăcea acolo-n bancă! Hai, încă o dată! Și tot așa, de câteva ori. De atunci ne-a lecuit. Și eu, și Țuțu, eram cei mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ei au pornit, S-aducă jaf pădurii tutelare, Arînd c-un plug de fier nenorocit Întreaga verde-a munților splendoare. Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi, Eu simt la mine-n oase lovitura, Și mi se taie vlaga din rărunchi, Și capul meu parcă o ia de-a dura. Căci tu mi-ești ... Citește mai mult Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,Înalt, pe-o coamă verde, solitară,Nu știi că undeva, puțin mai jos,Se pun la cale mari
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ei au pornit,S-aducă jaf pădurii tutelare,Arînd c-un plug de fier nenorocit întreaga verde-a munților splendoare.Cînd te lovește fieru-n miez de trunchi,Eu simt la mine-n oase lovitura,Și mi se taie vlaga din rărunchi,Și capul meu parcă o ia de-a dura.Căci tu mi-ești ... XIX. FIȘA DE CADASTRU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Cînd va duhni și sila ca varza în butoaie și-or
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cu ei. Simțea distanța, simțea răceala. Se străduia să rămână optimistă. Știa că nu va dura prea mult supărarea. Cel puțin, Mira avea mereu sentimentul că nu poate trăi supărată, oricât de grea era încercarea. Durerea exista, undeva adânc, în rărunchii ființei ei. Dar ea nu se obosea să o mai perceapă ca pe o amenințare. Neliniștea din ziua precedentă se transformase într-o stare de somnolență afectivă, ignorând, cu gratuitate, implicațiile mult prea sensibile ale unor certuri conjugale. Aerul tare
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului, icnea din toți rărunchii, blestemând în gând bătălia de la Kulikovo (1380î unde tătarii, în loc să se alieze cu rușii spre a-i bate mai târziu pe turci, au fost înfrânți de cneazul Dimitri, siliți fiind astfel să se alieze cu otomanii și să se infiltreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase de șnurul din dreapta patului, să cheme feciorul din casă. Nu se auzi nimic. Vodă se sculă oftând din toți rărunchii, se duse la ușă, o deschise și se uită la clopoțelul de deasupra ei: cineva îi luase limba, putea el să o tot tragă de șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe jumătate gol și o luă la fugă, pierzându-se printre umbre înainte să poată reacționa cineva. Jumătate de oră mai târziu, în plină noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de locul unde stătea îngropat și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu vină înainte de sosirea avionului vostru, pentru că ar fi imposibil să aterizeze, iar în cazul ăsta puteți să vă considerați morți. — Bine - exclamă Sam Muller oftând din rărunchi, în timp ce se ridica cu greu în picioare. O să mă rog ca harmatanul să nu se trezească. Într-o oră îl vei avea aici pe Bruno Serafian și jumătate din armele noastre. — În cazul ăsta, într-o oră o să aveți apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi murit în clipa când își băgase din greșeală cuțitul în braț. Vroia să fie mort, nicicând născut, deja îngropat, iar remarcile celorlalți copiii îi înroșiră obrazul de rușine instantaneu, așa rănit cum era. - Ai dreptate, Elefterie... șopti el din rărunchi, țintuind cerul. - Eu mă joc, domnule Cârpenișteanu! strigă copilul deznădăjduit, crezând că marele scriitor va muri, lucru pe care nu-l dorea, căci îi părea rău de el. Îi prinse în mâini capul căzut. - Mă joc, pentru că literatura e încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
surprins de surpare în timp ce lucra. Totul se petrecuse dintr-o dată, iar el nu mai apucase să se salveze. Își făcu o cruce mare și murmură în șoaptă o rugăciune pentru sufletul celui ce își găsise sfârșitul acolo. Oftă din adâncul rărunchilor și se rezemă de vagonet. Un gând însă nu-i dădea pace: bine, dar dacă minerul zăcea mort în galerie, atunci cine închisese intrarea în mină? Să nu fi fost singur? Poate că fuseseră doi ori mai mulți? Nu, exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]