9,377 matches
-
paulin și al lui Ignațiu de Antiohia. La Smirna Policarp se roagă, Înainte de a muri, se roagă pentru „Întreaga biserică catolică din oicumena” (Martyr. Pol. 8,1). Același lucru Îl face Fructuos la Taragona, el rugându-se „pentru biserica din răsărit și apus”. Întâi de toate se păstrau legăturile Între diferitele comunități, mai cu seamă cu acela Întemeiate de către apostoli și care se bucurau de un mai mare prestigiu. Între acestea, În veacul al II-lea și al III-lea, se
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Întreagă În aceeași zi și În același timp; iar tu, așa cum o cere datina, să Îndrepți epistole către toți (pe această temă)” (can. 1). Acesta era deja un obicei pentru apus și trebuie să fi existat ceva asemănător și În răsărit. Era necesar să fie un sistem strâns de comunicare, și pentru că În vremea aceea nu exista un drept canonic, ci numai norme și tradiții locale și regionale. Lipsea deopotrivă un canon biblic bine definit și comun. Biblia, parte constitutivă și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
imaginez că mi-era frică să pierd prietenia lui și, mai presus de orice, să uit prima și cea mai importantă lecție pe care mi-a dat-o: să știu să trăiesc. A făcut expediții prin toate colțurile apartamentului, de la răsărit la apus. Spre seară, văzându-l agitat, mi-am spus că n-ar fi corect să-l țin prizonier. La urma urmei, nimic frumos nu se obține cu forța, așa că m-am decis ca, începând din ziua următoare, să-i
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
prea interesau lucrurile materiale ca mâncarea și unirea trupească. Vedea lumea ca un diafan, vedea ceea ce este spiritual în lume<footnote 7 dimineți cu Părintele Stăniloae, convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, Edit. Anastasia, București, p. 130. footnote>. Scriitorii bisericești ai Răsăritului, când fac referire la starea primordială, spun că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu rațiune pentru a-L putea cunoaște pe El, cu dorință pentru a năzui spre El și a se bucura de El. Pentru că a fost creat
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
părinte pentru copii, o mamă pentru rodul pântecului ei, agricultorul pentru via sa, constructorul pentru meșteșugul său, mirele pentru mireasă, tânărul pentru o tânără, o iubire care vrea să îndepărteze de la tine cele rele tot atât pe cât e de departe răsăritul de apus, pe cât e mai înalt cerul față de pământ - căci am arătat și aceasta -, sau mai bine zis nu numai atât, cu mult mai mult, cum am arătat punând în mișcare cuvântul despre acestea și îndemnându-te să nu te
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
părinte pentru copii, o mamă pentru rodul pântecului ei, agricultorul pentru via sa, constructorul pentru meșteșugul său, mirele pentru mireasă, tânărul pentru o tânără, o iubire care vrea să îndepărteze de la tine cele rele tot atât pe cât e de departe răsăritul de apus, pe cât e mai înalt cerul față de pământ - căci am arătat și aceasta -, sau mai bine zis nu numai atât, cu mult mai mult, cum am arătat punând în mișcare cuvântul despre acestea și îndemnându-te să nu te
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
astfel evenimentele care sgudue istoria sunt inevitabile ca și evenimentele în constelația cerească. Anul ce ‘ncepe nu inspiră multă speranță, nu anunță multă bucurie. Poporul nostru este așezat între furtuna ce vine din apus spre a întâmpina pe cea de răsărit. Starea noastră nu depinde de noi, va fi determinată de alții, și totuși guvernul se ocupă cu chestiuni care au menirea să agite opinia publică. E păcat și nedemn ca ‘n situația gravă în care ne aflăm, să mai jucăm
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
În acest conflict, pe care viitorul îl indică cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul răsboiului, oricât de înțeleaptă va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totuși stabilirea unei preiponderanțe politice, pururea fatală nouă, chiar dacă nu ne-ar amenința cu nimicirea totală. Oare în preziua unor
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]
-
picioarelor obosite în nisipul deșerturilor timpului și ne-am unduit figurile de Fata Morgana în apa oazelor. Am cules grâul din câmpii ți l-am transformat în bucata de pâine caldă de lângă strachina cu lapte proaspăt. Ne-am trezit odată cu răsăritul și am continuat să mergem înainte și după apus. Deci unde am ajuns? La sfirșitul anului, sau la începutul lui? Am făcut ocolul pământului, sau au trecut cele patru anotimpuri peste noi? Nu-i nici un bai. O luăm de la capăt
Cum ne aducem aminte de Eminescu? [Corola-blog/BlogPost/93806_a_95098]
-
magia sărbătorii învăluie sufletul, așa cum am redat trăirille în poezia Seara de Crăciun (din volumul Joc tainic) În ziua de Crăciun copiii se organizează în grupuri, umblă cu Steaua, simbol al stelei ce a călăuzit pe cei „Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea pruncului Iisus. Unul din membrii grupului are în mână o stea realizată din carton, frumos pictată și împodobită cu clopoței și panglici colorate. Pe stea sunt pictate scene biblice. Pentru a demonstra unitatea mesajului de care aminteam, voi
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici și obiceiuri de divinație, de aflare a ursitei și a norocului în gospodărie. În dimineața de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casa sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]
-
roua, era semn sigur de măritiș în vara care începea. Gospodării încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene, în seara din ajunul sărbătorii agățau cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la păsări considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea. Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coronițe sau legate în
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]
-
spălău pe cap, în această zi cu fiertura de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele și nevestele se scăldau ritual în ape curgătoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tăvăleau dezbrăcate în roua, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui. Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciuma și se strigă în jurul focurilor. În unele sate din sud-vestul Bucovinei, putea fi întâlnit, cu ani în urmă, obiceiul „boului instrutat”. În cadrul ceremonialului
24 iunie – Drăgaica sau Sânzienele [Corola-blog/BlogPost/93789_a_95081]
-
din Capernaum. În ceea ce privește prezența icoanelor în școli, spitale, penitenciare, primării sau în alte instituții publice, Î.P.S. Părinte Ioan afirmă că România este țara lui Dumnezeu, țara icoanelor, în fiecare casă de român regăsindu-se o icoană „pe peretele dinspre răsărit, fiind împodobită cu maramă, cu ștergarul foarte frumos țesut în război, gătită cu fir de busuioc” (p.49). Despre Sfânta Cruce afirmă că este „stindardul creștinilor. Părinții noștri nu au pus nici un alt semn pe turla bisericii decât Sfânta Cruce
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
Vaida ( 1894 - 1943) - notar la Cehu Silvaniei și Crasna; - comisar la Direcția de Poliție din Cluj (1919 - 1923); - organizator extrem de activ la formarea consiliilor și gărzilor naționale în Cehu Silvaniei și localitățile din jur; - decedat în 1943 pe frontul de răsărit, ca ofițer - comandant într-un lagăr românesc de muncă. Vasile Fălăuș (1896 - 1971) - - țăran din Nadișul Român, unul dintre cei mai activi militanți pentru unire, neînfricat, înfruntând de multe ori autoritățile; - animator cultural al satului; - reprezentant al Asociației Economice „Distribuția
PE URMELE DEZROBITORILOR ŞI ÎNTREGITORILOR DE NEAM ŞI ŢARĂ [Corola-blog/BlogPost/93923_a_95215]
-
pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări și-și jelesc morții. La sfarsitul slujbei, este obiceiul că preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane. În Vinerea Mare, dimineața, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculți prin roua sau se scăldau tainic în ape curgătoare: se crede că cel care se cufunda de trei ori în apă rece în Vinerea Seaca va fi sănătos și va avea noroc tot anul. Sunt băi
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
Evul Mediu, Ștefan cel Mare, nume de domn și nume de țară românească, menite, împreună - în viziunea poetului - să reconstituie unitatea națională. Ca urmare, trebuie să observăm că Eminescu îi urăște, în primul rând pe „străinii” care ocupaseră partea de răsărit a Țării Moldovei la 1812, apoi pe „străinii” care ocupaseră, în 1775, Bucovina, vatra Țării Moldovei, locul de unde pornise țara, unde erau situate vechile capitale Baia, Siret și Suceava și unde se aflau gropnițele domnești cele mai slăvite și, în
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un imposibil finit al infinitului și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu stele, ci pământești împliniri, de la începuturi și până departe, încoace, spre zilele și timpurile noastre de oameni modești în aparență, dar cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
acea identitate națională, iar Limba română să fie numită doar „Limbă de comunicare”. Ce se urmărește? Pierderea memoriei identitare! Pentru că un popor fără memorie identitară este pierdut. Este un zero! Cam asta ne-ar dori-o unii, aici, la Porțile Răsăritului, unde, ca neam, am stat împotriva tuturor răutăților și a devălmășiilor. Ce bine intuia R. Poincaré, în acel motto la „Craii de Curtea Veche”, cartea lui Mateiu Caragiale, cum că am fi aici, la Porțile Răsăritului, unde scara valorilor este
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
unii, aici, la Porțile Răsăritului, unde, ca neam, am stat împotriva tuturor răutăților și a devălmășiilor. Ce bine intuia R. Poincaré, în acel motto la „Craii de Curtea Veche”, cartea lui Mateiu Caragiale, cum că am fi aici, la Porțile Răsăritului, unde scara valorilor este răsturnată și totul este posibil! Mai ales pe placul guvernanților de azi, cărora nu le mai pasă de nimic! O condiție esențială a gazetarului de azi, pândit de atâtea pericole, este aceea de a nu fi
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
de partidă, răspunde cu simpatie. Cum și noi, de acord cu laudele aduse liricii și omului Cezar Baltag, ne bucurăm a-i fi plăcut eseistului versurile ca de descântec: "Cu bice de insomnie/ și cu funii de petunii/ ca la răsăritul lunii", fără a pune la inimă că, în urmă cu trei decenii, într-un poem dintr-un volum al nostru rima funii/petunii devenea punctul de miră al unui refuz. Lucru care nu ne împiedică să păstrăm cu plăcere Eseuri
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
despre ruși "c'est un grand peuple", în sensul tocmai ai înaltelor valori morale de care pomenea scriitoarea. Pentru mine, care am trăit în România și totodată am citit și marii scriitori ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului Care spulbră Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe lucruri Precum laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd din pulbere Tot făptura mamei îi
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
trecerea norilor... * Drumuri ale îngerilor și sfinților Prin sate: Fiecare are un fel Anume De a pune Ulcioarele La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
a cărții cuprinde istoria orașului privită în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]