275 matches
-
mai vorbeam de provocarea victimei. Asociez acum o imagine poate disgrațioasă, dar absolut naturală: o grămăjoară maro, mai mult sau mai puțin moțată, pe care o aflăm adesea prin tufișuri - intuiți desigur la ce mă refer - pute doar dacă e răscolită; altminteri prinde coajă. Păi de măcar jumătate de secol, America zgândără lumea arabă și, de ce nu, Își construiește prosperitatea pe petrolul acelei lumi menținute totuși În sărăcie și marginalizare prin toate mijloacele. Ce să spun despre greutățile diferite cu care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la picioare. O venă Își revine În timp. Chiar și-așa, era nevoit să se injecteze În piele cam o dată la două doze. Dar nu ceda și nu „Împielița” doza decît după un chin de jumătate de oră de căutat, răscolit și curățat acul Înfundat cu sînge-nchegat. Unul dintre primii mei clienți era un tip din Village pe nume Nick. Nick picta - asta atunci cînd se-ntîmpla să facă ceva. PÎnzele lui erau foarte mici și arătau ca și cum ar fi fost concentrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a evenimentelor din primii ani postbelici, precum și de drama Uraganul. Dacă primele scrieri sunt subminate de sloganurile comunismului sovietic - Oameni și destine și Neastâmpăr (ambele în 1961), Valul lui Traian (1968) -, o schimbare de perspectivă poate fi urmărită în Tăceri răscolite (1982). Romanul Labirintul (1990) reprezintă o retrospectivă amplă privind destinul intelectualității din România începând din anii ’30 până în anii postbelici. Ș. a adus o contribuție reală la ilustrarea literaturii pentru copii, ca în volumele Ploaie cu covrigi (1965), Echipa noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
kilometru, Chișinău, 1968; Valul lui Traian, Chișinău, 1968; De-a mijatca cu soarele, Chișinău, 1971; Printre oameni, Chișinău, 1973; Pădurea năzdrăvană, Chișinău, 1973; Ștrengarii, Chișinău, 1974; Năzdrăvanii, Chișinău, 1977; Șoapta viorilor, Chișinău, 1977; Năsturel, Chișinău, 1979; Alerguș, Chișinău, 1981; Tăceri răscolite, Chișinău, 1982; Scrieri alese, îngr. și pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1983; Labirintul, Chișinău, 1990; Venetica, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Observații pe marginea formei artistice a prozei Ariadnei Șalari, RLSL, 1967, 1; Nicolae Bilețchi, Ariadna Șalari, în Profiluri literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea lui spune, în contratimp, altceva decît "concertul" general al lumii. Să revenim la începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și unghiile ca să nu cumva să ascundă sub ele otrăvuri. Un oraș îndoliat de distrugerea irațională a peste 50.000 de apartamente, o cetate care își pierde identitatea pe zi ce trece și se transformă într-un morman de pământ răscolit pentru a face loc refugiului de șobolani al celui care și-a pus banderola tricoloră pe piept și sceptrul în mână. Un oraș care zâmbește scârbit, aflând despre aventurile incredibile ale lui Nicușor Ceaușescu, despre abuzurile săvârșite fără putința de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aceea... Noi trei și el unul... S-o crezi tu, eu o rup la fugă. Dumitru chibzuiește dacă drumul nebunului are direcția înspre ei. Ajunge la concluzia că, deși merge în zigzag, se apropie deosebit de periculos. Acuma văd și părul răscolit, care acoperă fața nebunului aproape complet. Mitică, eu o iau la fugă. Uită-te, vine spre noi... Dar eu unde sînt, femeie? Hai să prășim... Cei trei n-au curajul să se despartă, să se răsfire pe ogor. Nebunul însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un făgaș normal. Se aud alte oftături, un soi de mormăială a dojană și apoi urmează o întrebare: Dar tu de ce nu te duci să-ți iei apă? Ce muiere afurisită, ce-am să-i umflu botu', gîndește cu nervii răscoliți Raul. Dacă o să-l determine totuși să se ducă el, atunci o să aibă parte de multe scatoalce. Era o rățoire mai mult, pentru că sînt decenii de cînd n-a mai bătut baba. Raul nu răspunde la întrebare, ci doar repetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gard agitând un clopoțel legat de gard cu un lanț prea solid pentru dimensiunile lui. În jurul casei era un gard de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte mare, fără nici un copac, pustietate dezolantă, răscolită ca după un bombardament recent și exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu moartea". Lumea e condusă nu de înțelepți, ci de cei cu aur. Ai aur, ai puterea, ești Stăpânul! Greșelile marilor oameni politici sunt catastrofale pentru omenire. Ura și dezbinarea macină popoarele. Dar ideile mari, generoase ale omenirii? întreabă Alexandru răscolit. Dar oamenii adevărați, ce pun adevărul mai presus de viață?! Oare au pierit acești oameni, aceste idei care ar trebui să călăuzească popoarele spre un alt viitor luminos al omenirii? Alexandre, Alexandre! În viață, lucrurile nu se petrec ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexandru bolborosește ceva și pune capul în pământ. Uităm prea repede... Am făcut pomenire pentru taica, pentru maica... Și pe maica ta, pe Maruța, am pomenit-o. Alexandru își face cruce, sărută picioarele Mântuitorului. Ștefan deschide fereastra, privește în gol, răscolit încă de rugăciune și de amintirea celor ce s-au dus, ce stăruie în el de parcă ar fi fost ieri... Privește în gol și vede în el, ca orbii. Și totul se perindă pe dinaintea ochilor minții sale retrăindu-le. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alături nu părea să aibă treabă, totuși mi-l închipuiam în tot felul de situații lubrice, în pat (câteodată, când tocmai plecase de acasă și lăsase ușa deschisă ca să i se facă curățenie în odaie, intram să-i contemplu așternutul răscolit și mirosind încă a trup de bărbat), luând imaginar locul uneia dintre partenerele plăsmuite de fantezia mea deșănțată. Mătușă-mea Virginia îl ținea în pensiune („cost“, „vipt“), împreună cu alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea-i nesocotită
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la viața-i primitivă. Ș-aici a murit. La 25, seara, înainte de a intra în Tulcea, facem un mic ocol și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae, ca s-alunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
compania unor prieteni și sub formula unei excursii. Pentru străini, asta nu Înseamnă nimic și nici nu le poți cere acest lucru. Regretul acestei neîmpliniri, pe care am intuit-o chiar din momentul plecării din București, a fost la Întoarcere răscolit și de indispoziția pe care i-am pricinuit-o Gabrielei, care nu a putut concepe așa ceva, desigur și din cauza faptului explicabil că În situația ei nici cel puțin nu se poate gândi că va ajunge acolo. O Înțeleg perfect și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aprecieze generozitatea și pasiunile puse În educarea tineretului. Am primit de la Dl. Balan desenele lui A. Băeșu și sunt bucuros că pentru moment am putut să vă ajut cu ceva - foarte puțin - dar cu semnificație importantă. Noi suntem cu casa răscolită, parcă a intrat un puhoi - ne tragem Încălzire centrală. Cum voi scăpa de balamucul acesta și voi intra În făgașul meu de liniște și meditație, am să văd ce voi mai putea trimite. Petrecere bună și viață lungă și bucurii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de Moldova și de Șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta tradiției acelui loc. Aici, mi-a venit ideea de a provoca un „simpozion”, la scară clujeană, pe tema „concentrării
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și cu toate astea nu-mi puteam stăpâni o părere de bine. Niță mergea înainte prin întunecoasele cărări de munte. Pașii săi, asemenea acelora a unei pantere, nu răsunau de fel pe pietrișul și prundul cel mărunt si lesne de răscolit al căilor. Un munte arunca celuilalt umbra lui, cerul gândea nouri, iar stâncile - pocite schelete de piatră - șuierau coprinse de vânt. Din când în când se rostogolea câte - o piatră, se desprindea câte - o bucată de stâncă și vuia la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile) scapă uneori intenției lirice, de unde și câte un sâmbure de grotesc neintenționat: „Pâraiele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
simțit că este menit să facă... împlinirea nu-i un ocean de iubire, Ci o mare moartă Nu s-a ținut după gloată, Tată n-a vrut să fie (acum abia constată ca și-a dorit familie), îmbătrânit, se simte răscolit, Căci viața-i o roată și parcă nu simte nimic Căci odată și-a investit Toate sentimentele într-o singură fată și iată că, nici la sfârșit, viața nu-i poate fi cumpărată Arta face toți banii, dar banii nu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
în cheia lui Walt Whitman și Vladimir Maiakovski. Viforos, eruptiv, pătruns de o durere intensă, dominat de o imaginație „aprigă” și „învolburată de enigme”, poetul cântă la o liră „nebună” sau „suavă”, pusă să vibreze în ritmurile cosmosului, ale furtunilor răscolite și pornirilor sălbatice. Pe de altă parte, pe fundalul unei ingenuități aproape eseniniene și al unei atmosfere de bunătate cristică și de singurătate ciudată, se proiectează sentimentul unei fisuri în lume:„S-au rupt zilele clare ale istoriei”. SCRIERI: Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
pe vremea criminalului în serie Rîmaru. Tot el, vorbind despre altele, în timp ce mă privește trăgînd pieziș din țigare: Ehei, noi venim de departe. Niciodată n-am știut ce-a vrut să spună; deși intenția părea clară. Mormîntul lui de la Belu, răscolit, ca scurmat proaspăt de un mistreț... Oroarea... * Căutam, ca mai sus, slăbiciunea din mine, punctul slab. Toată chestiunea era să fac, - după cum ziceam, - dintr-un defect, o armă, arma originală și absolută. * - Să știți, ne asigură vesel dl. V în
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
Vreme tocmai potrivită că pe străzile lăsate puștii de caniculă să se pornească repede-repede un nou episod din nesfârșita borduriadă. Un exemplu la îndemână, strada Eminescu: de curand refăcuta (după ce se aflase enervant de mult timp în lucru), este iarăși răscolita de târnăcoapele incomparabililor noștri lucrători stradali. Se sparge asfaltul, se dau la o parte dalele trotuarului, se scot bordurile noi și se înlocuiesc cu altele de granit. În fine, cum altfel?, totul se culminează cu un strat proaspăt și inutil
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
doar o secundă, o sclipire incitantă sau o străfulgerare răutăcioasă. Trăia într-un zbucium continuu. Într-o seară, după mai multe săptămâni de incertitudine în care nu știuse dacă suferea halucinațiile unei închipuiri exaltate, sau alterarea nervoasă a unor simțuri răscolite, ori pur și simplu bătaia de joc a unei fete provocatoare, nu mai putu suporta și se ridică din pat hotărât să termine odată pentru totdeauna cu supliciul acela fără sfârșit. Trecuseră deja câteva ore de când se răsucea în pat
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de aici!... Pe cine oare întrebi, de ce nu-ți găsești tu cimitirul dacă noi, de mult, am fost fugiți de aici?! TANASÂCU: BANAVATAGINTA! RAFAEL (rostind, cu respect, tot ceea ce-l obligă Ťtraducereať făcută replicilor Tanasâcului): Vaco! OLIMPIA (și-a reluat răscolitul c-o și mai mare furie): Ei, pârț! (Pe neașteptate, își ridică spinarea și face un pas amenințător către pacienți): Bă, îngropaților! Dacă n-ar circula, ca apa de la robinete, injecțiile prin voi, ar jura groparii că n-ați fi
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Fața de masă la care a mâncat și a băut Aerostate/ păstrează amintirile plânsului./ Un fel de giulgiu - s-au mirat specialiștii/ în arta ploii - și mai ales acea precizie care creează mișcarea,/ îndemnând ploaia să cadă întotdeauna pe pământul/ răscolit/ de morminte jefuite la timp." (p. 53) Cine sau ce se ascunde în spatele acestui nume ales, în definitiv, cu umor? Ipoteza mea e că avem de-a face cu punerea în act a unei senzații vag funeste. Nici mai mult
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]