272 matches
-
în momentul în care m-am răsucit să ies și am căzut, făcând efortul să merg de-a bușilea și m-am trezit buimăcită în patul meu când ceasul arăta ora opt și jumătate. După un sfert de ceas încă răscolită de amintirea acelui vis șocant am părăsit dormitorul, îndreptându-mă cu pași mărunți spre cea mai luminoasă încăpere din apartament. În orele dimineții, în această perioadă, bucătăria era invadată de parfumul florilor de tei, iar frunzele acestuia, în formă de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
timpuri spațiale Am nuanțat-o în negrul cel mai cel și cel Cu pensula am pus și doruri demențiale Prinse într-un neferice triunghi pur isoscel. Doar chipul, trupul tău, pătrunse de poveri Le-am pictat în violetul cel mai răscolit Căci din lumea celor de soi divini și fraieri În patru labe și târâș eu sunt de curând venit. În odaia cu tabloul frigul lent se lasă Iar bruma cea mai rece limpezește Sentimente-n alb și negru prinse-n
SINGURATICE CULORI (SAU CUM O VĂDUVĂ-PĂIANJEN DEVINE AMATOARE DE ARTĂ ABSTRACTĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379293_a_380622]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > COLIVIA DE AUR A ILUZIEI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am așteptat să te trezești din somnul unei nopții răscolite de luna ce am împărțit-o pentru a ne ascunde de fantasmele cu umeri de statuie dospită din piatră și frig. Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
din baltă și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceste noțiuni și nu altele. Propoziția ce-și făcuse Aristoteles de-a căuta aceste noțiuni fundamentale a fost demnă de un bărbat atât de pătrunzător ca el. Dar el, neavând un principiu, le-a cules după cum le-a-ntîlnit, din cari a (răscolit) scotocit mai întîi vr-o zece, pe care le-a numit categorii (predicamente). În urmă a crezut să mai fi găsit încă cinci, pe care le-a adaos sub numele de postpredicamente. Ci tabla sa rămase tot mancă. Afară de aceea se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ion Ciocanu, Chișinău, 1991; Un timp fără nume, Chișinău, 1996; Îndoiala de sine, Chișinău, 1997; Un ochi - Un Oeil, ed. bilingvă, îngr. Valeriu Rusu, Constantin Manolache și Estelle Variot, Ploiești, 2000; E toamnă, cad măștile, Chișinău, 2001. Ediții: Liviu Deleanu, Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, Timișoara, 2001 (în colaborare cu Nicolae Rusu). Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 204-211; Ana Bantoș, Creație și atitudine, Chișinău, 1985, 160-169; Mihai Cimpoi, Tradiționalismul ingenuu, RL, 1992, 33; Dinu Pătulea, „Peisajul condamnat” sau
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
a evenimentelor din primii ani postbelici, precum și de drama Uraganul. Dacă primele scrieri sunt subminate de sloganurile comunismului sovietic - Oameni și destine și Neastâmpăr (ambele în 1961), Valul lui Traian (1968) -, o schimbare de perspectivă poate fi urmărită în Tăceri răscolite (1982). Romanul Labirintul (1990) reprezintă o retrospectivă amplă privind destinul intelectualității din România începând din anii ’30 până în anii postbelici. Ș. a adus o contribuție reală la ilustrarea literaturii pentru copii, ca în volumele Ploaie cu covrigi (1965), Echipa noastră
SALARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
kilometru, Chișinău, 1968; Valul lui Traian, Chișinău, 1968; De-a mijatca cu soarele, Chișinău, 1971; Printre oameni, Chișinău, 1973; Pădurea năzdrăvană, Chișinău, 1973; Ștrengarii, Chișinău, 1974; Năzdrăvanii, Chișinău, 1977; Șoapta viorilor, Chișinău, 1977; Năsturel, Chișinău, 1979; Alerguș, Chișinău, 1981; Tăceri răscolite, Chișinău, 1982; Scrieri alese, îngr. și pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1983; Labirintul, Chișinău, 1990; Venetica, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Observații pe marginea formei artistice a prozei Ariadnei Șalari, RLSL, 1967, 1; Nicolae Bilețchi, Ariadna Șalari, în Profiluri literare
SALARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
se repetă, Chișinău, 1988; Unde crește ploaia?, Chișinău, 1990; Avem de trăit și mâine, Chișinău, 1992; Fără antract, Chișinău, 1996; Ploaia de aur, Chișinău, 1997; Șobolaniada, Chișinău, 1998; Treacă alții puntea, Chișinău, 2000; Marginea lumii, Timișoara, 2001. Ediții: Liviu Deleanu, Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, Timișoara, 2001 (în colaborare cu Vasile Romanciuc). Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Tentația romanului, LA, 1983, 10 noiembrie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 230; Theodor Codreanu, Congregația șobolanilor, LA, 1999, 13 mai; Constantin Cubleșan, „Șobolaniada”, „Cetatea culturală”, 1999
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
special forma ei tragică, produce un „cutremur” al ființei umane, o obligă să reflecteze asupra ei Însăși și, concomitent, asupra marilor probleme ale vieții. În felul acesta, nebunia culturală ni se Înfățișează ca o conștiință morală pe dos, o conștiință răscolită, În care eu văd și descopăr negativul uman, sau efectele răului asupra persoanei umane. Prin dramatismul ei, nebunia atrage atenția asupra abaterilor de la legea morală și, În mod paradoxal Întoarce lumea la ordinea spiritului, la valorile morale. Vom Încerca să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile) scapă uneori intenției lirice, de unde și câte un sâmbure de grotesc neintenționat: „Pâraiele
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
intitulat Viața și opera lui Tiron B. (I-II, 1980-1982; Premiul Uniunii Scriitorilor). Funcția literei titulare e aceea de a preveni cititorul, asemenea unui semn pe o poartă, că, deschizând cartea, pătrunde într-o lume bizară, tulbure, întoarsă pe dos, răscolită, scoasă din țâțâni. Un țăran și-a instalat culcușul într-un plop, profesorul de desen de la o școală oarecare umblă desculț și nu răspunde oamenilor la salut, în schimb salută vitele și câinii, un alt personaj, fără să aibă înclinațiile
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ca să dea de urmele autentice ale crimei pe care o evocase scriitorul. Astfel, descoperă un peisaj fantastic, în care omul duce o existență dură. În locul preconceputei imagini despre blândețea și calmul moldoveanului, se dezvăluie, din acte, arhive, relatări, o lume răscolită, pasionată, trăind în permanentă tensiune, cu oameni care au mereu ceva de răzbunat, încheindu-și viața în chip năprasnic. Se simte aici influența unor predecesori iluștri, dar destul de diferiți, cum sunt Calistrat Hogaș și Geo Bogza. Altă carte de reportaje
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
reorganizat școlile și a creat condiții de învățătură pentru fiii de boieri. În general, Letopisețul... evocă vremuri de restriște, pline de războaie, invazii, fărădelegi, omoruri și jafuri, cu mari risipiri de oameni și bunuri, o lume plină de primejdii, mereu răscolită. O sintagmă cu rezonanțe apocaliptice - „Și feliuri de feliuri de spaime îmbla” - rezumă teribila realitate a timpului. N. deplânge mereu starea jalnică a țării, de care îi face vinovați pe domni și pe sfătuitorii malefici ai acestora, pe străinii care
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
un sens, un scop măreț de care nu se mai putea îndoi. La câțiva metri de cantonamentul lor, în mijlocul unei câmpii cenușii, fără repere, fără margini, niște soldați săpau pământul și înfigeau în groapă un stâlp proaspăt cioplit. Mirosul pământului răscolit și cel al scoarței adăugau o notă stranie inscripției de pe panoul îngust, orizontal, pe care-l bătură în cuie în partea de sus a stâlpului: U.R.S.S. Era greu de închipuit că acolo, sub cizmele lor grele și pline de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
special forma ei tragică, produce un „cutremur” al ființei umane, o obligă să reflecteze asupra ei Însăși și, concomitent, asupra marilor probleme ale vieții. În felul acesta, nebunia culturală ni se Înfățișează ca o conștiință morală pe dos, o conștiință răscolită, În care eu văd și descopăr negativul uman, sau efectele răului asupra persoanei umane. Prin dramatismul ei, nebunia atrage atenția asupra abaterilor de la legea morală și, În mod paradoxal Întoarce lumea la ordinea spiritului, la valorile morale. Vom Încerca să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fulgerului care În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ și mare. N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri; {EminescuOpI 147} Sguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii, Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!... La
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de porumb sau un lac, sau când vedea un cal care trage o cabrioletă, sau când vedea sau auzea gâște sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu ghearele prinse-n pânză. Taică-su i se ivea deodată când era Într-o livadă părăsită sau pe un câmp abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un nor. Pe ce meleaguri, oare, cutreieri ostenită, Aprinsă în culoarea merelor aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca o sărutare pe care ar fi dat-o Wotan Endei. Preoții au continuat multă vreme cântecele lor tânguitoare și nepotrivite pentru bătrânul Pandele. Ar fi fost mai bine, în loc de flori, să dea drumul unui butoi de vin pe țărna răscolită și, în preajmă, să se întindă un praznic monstru unde să se ghiftuiască mosafirii, căci boierului nu-i plăcea să plece nimeni de la el flămând. Să se aducă haita de vânătoare care să se bată netulburată pe sub masă după ciolanele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
excursie nici măcăr În țările comuniste prietene nu mai vorbim dacă are cunoștințe ori rude În țările capitaliste. Așa dar, uită de vizita turistică În Israel, oricum acolo nu ai ce vedea. În țara de peste Marea Mediterană În afară de unele pietroaie aride, răscolite și așezate asimetric de zvârcolirile scoarței planetare, lipsite de orice farmec al vegetației te poate surprinde o furtună de nisip de o așa manieră Încât voi fi nevoit să răscolesc cu buldozărul danele de nisip să te aduc la suprafață
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]