827 matches
-
pe gratis în incinta ștrandului. Z. V. Poem și culoare l De Nicolae de Popa Poezia lui Nicolae de Popa nu pare-a fi scrisă de mâna pictorului care poartă același nume, aceeași frunte și același aristocratic fel de-a răsfira timpul ca și cum... un Dumnezeu prezent mereu la datorie (în tura de marți noaptea) are grijă să-l strângă la loc, în căpițe de zile, ca pe fân, ori să... fabrice alt timp, al verbului sau culorii. În aceeași sublim nesăbuită
Agenda2005-20-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283681_a_285010]
-
și sfârșitul adună zilele de naștere împreună acordul unui unu plus unu râd și sparg liniștea interioarelor iar păsările umplu copacul vieții cu alte și alte sensuri și uite cum de la zâmbetul copilului cu părul de aur ajung la tine răsfirând în privire alte și alte sensuri ale întâlnirii pe tabla de șah au rămas pionii noi alergăm printre stele iar ei stau și așteaptă mâinile noastre să-i miște ce facem? te întreb tu taci. eu tac. așteptăm ei așteaptă
NUMĂRUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384397_a_385726]
-
poetica Cufundare subită în terme, Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne. Terme vechi, de sorginte latină, Vor imperiul de gânduri să-mi țină. Amorțire cu fața spre viață, De un gând rătăcit se agață. Ca un nor necreat să răsfire Adieri din fioruri de mire. Dimineața Turturea de la fereastră, Rupi lumina mea măiastră În petale evantai, Dimineții îi dai grai. Nopțile de-argint stropite Le sfărâmi, le culci topite De o boare de salcâm, Ce venea din alt tărâm. Zorii
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
mai reci o să prefire Această toamna, care-i blândă, totuși, Ne-mbie iar cu nuferi și cu lotuși, Cu iarbă, încă verde, multe fire. Ne odihnim la umbra unui scoruș, Chiar dacă e fragilă și subțire, Dar liniște mai poate să răsfire Și el și apa clară din vreun trotuș. Și iarăși ploaia o să ne cuprindă Cu brațele de apă, reci și ude, În gene bruma-ncet o să se prindă, Iar vânt, făr-adieri, n-o să se-audă. Dacă privim spre timp, ca
SCORUŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382371_a_383700]
-
-n suflet te rănesc. Apoi voi pune-al meu amor Ca pavăză și ajutor. Și-aș vrea iar floarea să-ți pețesc Când nori privirea îți umbresc. *** odrasle muguri privirea lunecă-n tăcere și să-ndrăznesc parcă îmbie să îți răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește
DRAGOSTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382415_a_383744]
-
cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești de îngeri cântate Pe plaiul sacru al Daciei, în
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
să-și țină al toamnei jurământ. Pe răni de glie ruginite, pășești pe frunze ce suspină, destinul lor trăiește-n tine, căci soarta lor cu-a ta se-mbină... Le calci cu un regret în suflet, le ții în mână... răsfiri în vânt, prin visele rămase-n cuget, pierdute în toamne, rând pe rând ... Când vântul seamănă tăcerea, liniștea devine un blestem, șterge în urma ei amprente, căci în viață, nu-i nimic etern... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Cu un regret
CU UN REGRET ÎN SUFLET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382640_a_383969]
-
spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori „ne
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
-i tulpinile, înghițindu-i frunzele. Beau apele, primindu-le mângâierile opresc furiile ascult poveștile, îngropând cenușile ce le-au lăsat focurile, nudele, zăludele cele de paie, de dor, de ducă. Am rămas aer. Zbor, mă zbengui pletele fecioarelor obraznic le răsfir, feciorii îi îmbăt, cu licoarea zeilor în jocul iubirilor. Sufletul l-am modelat, din copac, de la răspântii, botezat cu vânt și ape, să-l ia pământu-napoi, că mi-a spus, de la-nceput, Că mi-l dă cu împrumut. Referință Bibliografică
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
apoi Ostrovul Corbului, cotind când spre apus când spre sud, udând pământul roditor de câmpie. Pe amândouă malurile fluviului întâlnim nesfârșite lanuri de grâu, Câmpia Olteniei și apoi Câmpia Bărăganului. După ce trece prin micul port Cetate, Dunărea ajunge la Calafat, răsfirându-se iar în brațe scurte, care încing șiruri mici de ostroave. Își continuă drumul spre Marea Neagră, trecând pe lângă Corabia, Turnu-Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina. Brăila, orașul până unde suia odinioară Mediterana, e
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
Acasa > Poezie > Amprente > LINȚOLIU Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste suflet simt ca un lințoliu, Se răsfiră frunzele în vânt - Se depun ușor pe Capitoliu, Singura scăpare-i în mormânt. Toată viața este o fantasmă, Goi ne naștem, goi plecăm din ea - Hai să punem de o cataplasmă, S-o mai îndulcim cât s-o putea. Peste
LINȚOLIU de NELU PREDA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382844_a_384173]
-
tutun și foița, dacă nu aveau, mergea și o bucată de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de tutun să prindă între degetele noduroase de la muncă și reumatisme, cum îl răsfirau pe foița, apoi o răsuceau și cu limba îi umezeau o margină, pe care o lipeau și astel apărea țigara. Cu ea între degete mergeau la felinar, acționau micul levier pentru ridicarea sticlei și aprindeau țigara. Primele fumuri erau trase
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului scheletul de val prin carcasele lumii fură răsăritul în amurg totul adoarme brusc râde chipul curcubeului printre oglinzi totul se termină pentru un nou început deasupra apelor trupuri de gânduri răsfiră iar și iar soarele în fiecare clipă a alergării lui prin existență pe tine om cine te atinge pe tâmple cine te trezește crucea sau numai așchiile ei într-un liman al somnului rațiunii Anne Marie Bejliu, 29 noiembrie 2015
FURT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383154_a_384483]
-
rareori este ceea ce pare a fi. Și acum, haideți să mai vedem o dată fotografiile alea. — Încă o dată?... — Și de o mie de ori dacă este nevoie... Scoase dintr-o servietă hărtănită o duzină de fotografii enorme luate din avion, le răsfiră pe o măsuță joasă și așteptă ca însoțitorii lui să se apropie. În asta se văd perfect puțul, palmierii, jaimele și mașinile - arătă. Dar se vede clar că nu e nici un loc unde-ar putea să-i ascundă pe ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna E. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară, telefonul suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de Crăciun el a avut cea mai frumoasă barbă, pentru că era făcută din părul mamei mele - mi-a povestit până la urmă Adél. A venit după mine în cameră, s-a așezat alături pe pat și, în timp ce vorbea, îmi mângâia părul răsfirat pe pernă. Printre mineralele din magazie erau câteva cristale în care se răsfrângea lumina, desenând peste tot dâre în șapte culori. Îmi plăceau și în seara aceea mi-a făcut cadou un cristal din ăla. Înainte să mi-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Poate“ - mi-a răspuns. „Dar pentru asta ar mai trebui să exersez.“ Apoi am vrut să vizităm camerele, dar nu am ajuns decât în prima. Acolo era numai un pat, uriaș, plin cu orhidee. Nu în sticlă, ci numai așa, răsfirate peste tot, chiar și pe jos, iar el m-a luat de la spate pe după șolduri și mie aproape că-mi exploda tot corpul. Doamne, numai să nu-mi dea drumul, m-am gândit eu, la care el mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ușoară, pentru ca nu peste mult timp să se transforme în vânt. Era plăcut să stai pe trepte și să privești pinii de pe deal cum se leagănă pe fundalul cerului. M-am uitat la tanti Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe verandă după ce norii au început să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai groasă. Straiele primite de la Calistrat rămăseseră acasă, în graba cu care plecase, uitase să le mai ia. Când văzuse cum era îmbrăcat, moșul strâmbase din nas dar nu făcuse nici un comentariu. Un firicel de vânt se stârnise din senin răsfirându-i părul. Își ridică fruntea în sus, cu ochii închiși, lăsându-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moment unde se află camioanele sale. Trecuseră frontiera printr-un loc izolat, pe unde traficul era aproape inexistent. Nici nu-i fusese greu să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgîn, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și-l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducînd c-un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mîna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar Simon zis Făcătorul de Minuni, Întrucît nu-i mai puteai distinge trăsăturile chipului. Se uita la norul acela alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când buclele înspumate ce aruncau asupra gâtului ei o umbră delicată. Privea drept înainte la ceea ce noi, ceilalți nu voiam niciodată să vedem. Se uita cu un zâmbet frumos, față de care surâsurile pe care ni le adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
face fițe și nu-i place, de ce să nu mă mai uit la ea?, e nebună!, merge spre ușă, dar nu poate să rămână singur și se întoarce spre ea, e roșie în obraji, parcă o bătuse cineva, i-ar răsfira pletele, i le-ar înfășura pe gât și pe țâțe, îi zice apăsat: te omor dacă pleci de aici!, vedem și cu teatrul, rămâi la mine, aici, apoi mai calm, venind spre pat: vino să te adorm, să fiu sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]