414 matches
-
-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate. Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
personalitatea generează comportamentul corespunzător", programarea creierului și, respectiv, limbajul corpului se maturizează în permanență. Astfel, fiecare individ se exprimă prin vorbire și prin limbajul corpului, în mod specific, conform cu propriile sale simboluri. Fiecare mod în care se țin degetele (strânse, răsfirate, întinse sau curbate) are semnificația sa verbală. Degetele strânse unul lângă altul au efect tăios, dar "bat la ochi" mai puțin decât atunci când sunt răsfirate. Degetele întinse au un grad de cerere mai mic decât cele curbate. Pumnul se formează
Semnificația degetelor () [Corola-website/Science/329384_a_330713]
-
Egon Schiele a pictat peste o sută de autoportrete. Trăsătura comună a majorității acestor tablouri este felul extraordinar de expresiv în care tratează mâinile. În mare parte dintre acestea - și mai ales în "Autoportret cu ceramică neagră" (1911) - regăsim degetele răsfirate misterios în formă de "V", atitudine probabil desprinsă din manualele ilustrate ale "gesturilor patologice" care se bucurau de o foarte mare popularitate la acea vreme în Viena. În schimb, când pictează propriul său nud, artistul pare să-și chinuiască trupul
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
de pe toți versanții, sunt colectați de Pârâul Sucevița care străbate satul de la vest la est continuându-și apoi cursul în comuna Marginea, Volovăț, prin marginea Municipiului Rădăuți și apoi se varsă în Râul Suceava. Sucevița este un sat de munte, răsfirat, așezat de-a lungul Drumului Național 17 A care leagă municipiile Rădăuți de Câmpulung Moldovenesc. Distanțele relativ mici, pentru epoca modernă, 20 km. până la Rădăuți, 57 km. până la Câmpulung Moldovenesc și 60 km până la Suceava, fac posibilă o legătură facilă
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
porci, cuptoare de uscat fructe în livada gospodăriei. Gospodăria se închide cu poartă înaltă și deține cel mai adesea fântână cu roată. Această zonă viticolă se caracterizează spre sfârșitul sec. al XVIII-lea prin gospodăria cu curte simplă, caracteristică așezărilor răsfirate. Casa prezintă două camere de locuit, cămări, pridvor pe trei laturi și pivniță. Sistem de încălzire: vatră liberă cu ploatăn - cuptor de pâine în tindă, șură cu grajd, fânar „în furci” pentru adăpostirea furajelor, cămară, colnă, coteț de porci, teasc
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
de blocuri de locuințe construite pentru personalul angajat în fostele mine din zonă. Teritoriul orașului se întinde pe o suprafață de peste , din acest punct de vedere Broșteni ocupând primul loc între localitățile județului Suceava. Dispunerea zonelor intravilane este una foarte răsfirată, specifică așezărilor de munte. Din structura orașului Broșteni fac parte fostele sate (devenite cartiere) Hăleasa, Lungeni și Neagra, iar Cotârgași, Dârmoxa, Frasin, Holda, Holdița și Pietroasa au statutul de sate afiliate orașului. Descoperirile arheologice, precum și documentele istorice pledează pentru existența
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoșanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerț
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
anul 1900 în Pețelca locuiau 647 persoane - 620 (95,8%) români, 3 (0,4%) maghiari și 24 (3,8%) de alte naționalități -, iar în 1910, 610 persoane. În prima parte a secolului XX satul se prezenta ca o așezare rurală răsfirată, constituită din gospodării situate la distanțe relativ mici unele de altele, separate de grădini. În cazul localității Pețelca structura și textura vetrei au fost impuse de relief în proporție covârșitoare. Astfel, fiind situată doar pe versantul din stânga Mureșului, gospodăriile au
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
olandezi de atunci nu erau aristocrați prin tradiție, ci se trăgeau din familii care nu erau de viță nobilă și care s-au ridicat ca statut în ultimele secole prin comerț și finanțe. Opus acestui proces, colecția de regate aristocratice răsfirate aflate în uniuni personale, sub conducerea ducilor de Burgundia de exemplu, a devenit mai mult ca niciodată proprietatea exclusivă a nobilimii mari și a guvernelor lor. Până în secolul XV, Brussel a devenit capitala de facto a celor Șaptesprezece Provincii. Totuși
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
lipite una de alta este întâlnită în partea de sud-est a județului. Structura aglomerată, dar necompactă este caracteristică satelor de pe Valea Mureșului, Valea Nirajului și Valea Târnavei Mici, dar poate fi întâlnită și în partea de nord-vest a județului. Structura răsfirată, cu gospodării despărțite de spații agricole înșirate pe o rețea răsfirată de drumuri, este proprie mai ales satelor din zona montană. Structura risipită (gospodării foarte distanțate) poate fi întâlnită în zonele montane, pe de o parte și în zonele cu
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
-și pitorescul ei. Ridicarea construcțiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii urbanistice bine stabilite, impuse de condițiile geografice ale Brașovului. Astfel, casele din Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate. Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă un singur etaj, pereții exteriori sunt lipsiți de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica
Arhitectura Brașovului () [Corola-website/Science/304135_a_305464]
-
o parte și de cealaltă a râului Crișul Repede, cu casele înșiruite în luncă sau împrăștiate pe pantele mai domoale ce coboară la nord de Vârful Vlădeasa și la sud de Munții Meseș și Plopiș, comuna este în mare parte răsfirată, fiind formată din satele: Negreni, Bucea și Prelucele. Pe lângă acestea, mai are 33 de crânguri sau cătune. Clasificarea după fizionomie: sate de tip adunate pe vale cu aureolă de risipire pe versanți. Suprafața este de 6.562 ha (65,62
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
teritoriale - hotarul obștii - fiecare având roluri sociale economice bine gândite în viața colectivităților rurale. Luându-se în analiză consecințele raporturile dintre vatră și teritoriu, sociologii și alți specialiști au pus în evidență trei tipuri de așezări rurale: satul adunat, satul răsfirat și satul risipit. Prin adăugarea la acest model al formei și reliefului satului, literatura de specialitate consemnează alte tipuri de sat: adunat reveran, adunat de terasă, adunat de coastă, risipit de terasă, risipit de coastă etc. Au fost și alte
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
cercetate de istorici și sociologi probează cu elocvența faptelor că în acest cadru putem identifica începutul obștii sătești care va cumula prerogative integrale asupra drepturilor de proprietate și folosință comună a unui anumit teritoriu. Tipic acestui moment poate fi satul răsfirat în care factorul genealigic, deși preponderent, încetează de a mai fi exclusiv, întrucât apar elementele unei colectivități locale în plin proces de specializare sub presiunea satisfacerii unor trebuințe în permanență diversificare. Criteriul rudeniei, opinează specialiștii, orânduiește indivizii devălmași (composesori) înlănțuindu
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Totodată, apără flacăra de vânt. În principiu, flacăra prinde și se întinde de la un vreasc la altul. Când folosești o amorsa de foc, boțul de jeratec se introduce în gaura de la baza grămezii de vreascuri, în mijlocul unor materiale ușor inflamabile, răsfirate, puse acolo dinainte: hârtii etc. Dacă vântul nu bate deloc, flacăra se poate obține pornind de la o amorsa incandescentă introdusă într-o minge de iarbă uscată, hârtii, zdrențe uleiate. Mingea trebuie legată la capătul unei sârme sau sfori, ca o
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
din județul Buzău, Muntenia, România. Se situează la vărsarea râului Basca Chiojdului în râul Buzău, aflată în zona de munte, pe valea Buzăului. Poienile este o așezare rurală mică, cu 355 de locuitori la recensământul din 2002, sat de tip răsfirat, din zona de deal. În urmă recensământului populației și al locuințelor din 2011 aici locuiesc 280 de locuitori. Această localitate a avut în trecut o școală primară (clasele I - IV) și o grădiniță cu program normal. Școală a fost desființată
Poienile, Buzău () [Corola-website/Science/299594_a_300923]
-
biserică datând din 1629, reconstruită în 1797 și 1834. Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și fabricarea hambarelor (lăzi) și a scaunelor, desfăcându-și produsele la Ploiești, București, Giurgiu și în satele vecine. Fiind comună de munte, satele sale răsfirate au fost reconfigurate de mai multe ori; astfel, în 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu satele Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Fricoasa (sat preluat de la comuna Breaza de Jos) și Valea Poienii, având pe atunci în total 3152 de locuitori
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
satul compact adunat". Înspre zonele de munte, la Bran mai ales, satele sunt "risipite" pe coline și văi. În cazul Săcelelor, se observă procesul de transformare, o dată cu trecerea către șes: partea veche, românească, se află pe coastă, într-o dispunere răsfirată. Sub influența șoselei mai noi, satele au coborât către aceasta, într-un aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau case și în locul numit « Pomii Vămii », peste pârâu de actualul Canton și pe lângă actualul schit, în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa T., în actualul loc Ruiniș ar fi existat mai multe
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
a satelor: O altă clasificare importantă se referă la modul de așezare al gospodăriilor în vatră, rezultând mai multe categorii de structuri. Pe teritoriul comunei Vărbilău întâlnim doar două tipuri caracteritice de sate. Cele de pe valea râului, sunt toate sate răsfirate, iar Podul Ursului prezintă caracteristicile satelor risipite: Din punctul de vedere al texturii (ordinea internă a străzilor), datorită condițiilor geomorfologice și aici mai ales datorită fragmentării mari, toate satele intră în categoria texturii neregulate, caracterizată prin lipsa ordinii în trasarea
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
și Rușor precum și pe "Apa Lazului". Satul aparține administrativ de comuna Pui iar la recensământul din anul 2002 se înregistrau 550 de locuitori. Deși numărul gospodăriilor nu depășește 200, satul este întins pe valea râului Șerel aproape 5km, fiind foarte răsfirat, având și câteva cătune mai izolate: "În bălți" și "În Luncă". Drumul de acces în sat (DJ 72) se ramifică din DN 66 (E 79) în dreptul localității Rușor și a fost asfltat în anul 2008. În sat funcționează o școală
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
în anul 1800. Aproape la un secol distanță în 1895 a fost construită una nouă din piatră, existentă și azi. În 1774 Borșa era comună și parohie. Într-o descriere a localității din anul 1941 se amintește că aceasta comună răsfirata și risipita are o lungime de 59 km și o lățime de 35 km. În anii '40, la Borșa se făceau pregătiri pentru organizarea Olimpiadei de Iarnă din anul 1948. Mai exact s-au investit aproximativ echivalentul a 100 milione
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
dovedește că Botoșaniul avea statutul de oraș încă din acele secole, altfel nu s-ar fi folosit acest termen pe sigiliul orașului. Pe un document publicat de Alexandru Papadopol Calimachi din 5 august 1670 apare tot un păun cu coada răsfirată, o lucrare primitivă a unui gravor nepriceput. Faptul că păunul a continuat să fie folosit ca simbol al târgului pentru următoarele două secole este demonstrat de un act din 20 martie 1774. Pe toate aceste documente în care apare păunul
Stema municipiului Botoșani () [Corola-website/Science/318775_a_320104]
-
fermele: Brünst, Egelsbach, Freihöfle (Teufelshalde), Hägeleshöfle (Fuchshäusle), Haslach, Jägerhaus, Kohlwald, Mühlenberg, Nestelberg, Neuhorlachen, Roßhalden, Uhlbach și Weißenhaus, ca și casele sau cădirile izolate izolate: Altenberg, Bayerhöfle, Eisbach, Engelsburg, Frankenreute, Grauhöfle, Kleinteutschenhof (Nebenstück), Ochsenhalde, Ochsenhöfle și Steigenhaus. Ca și locurile mici răsfirate Altenberg, Altenberghaus, Brünst, Egelsbach, Hinterer Eisbach, Eselsmühle, Espelberg, Glasofen, Gsäth, Gutschenhof, Hülenberg, Lugen, Mühle am Eisbach, Sägmühle am Mühlenbach, Sägmühle am Klingenbach, Trigel(s)hofen, Wannenhaus, Windeneich oder Gewundeneich, Wolfgang, Wolkenstein și Schefflenhaus.
Sulzbach-Laufen () [Corola-website/Science/309454_a_310783]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Vrancea, Muntenia, România. Se află în partea de sud a județului, în Subcarpații de Curbură. Bordeștiul este o așezare tipică pentru zona colinară a Subcarpaților de curbură, un sat de tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]