383 matches
-
fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu-i putea ierta nicidecum omului de cultură Foiște că nu-l băgase În seamă când, cu prilejul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aduc versurilor un spor de memorabilitate. Dar originalitatea întârzie să apară: „Sub talpa mea nisipul se-ndestula cu alge;/ mi se trezise-auzul de-un vast și amplu cânt,/ ce-neacă veșnic spațiul ori leagănă catarge/ pe limpezimi imense, cu soarele răsfrânt” (Dezmărginire); „Cu visul meu, pe trepte de onix,/ cobor acum la albie de Stix./ Oglinzile lui Charon, plutitoare,/ mi-arată-a nopții aspră ne-ndurare,/ iar Cerberul, chiar umbra mea o latră,/ ascunsă-n luciul apelor de piatră/ prin care Hades drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
sărute în timpul drumului cu vaporul dintre Veneția și Murano. Vă purtați așa de gingaș, șoptea el, asemenea sticlei făcute în locurile astea. (Râde) Tăceți, i-am spus, și luați-vă de lângă mine fața atât de banal croită cu aceste buze răsfrânte oribil, și pe deasupra mai și mirosiți a peștele pe care l-ați înfulecat fără rușine la prânz. (Râde) Și atunci el a răspuns, ha ha... nu fusese nici un pește, ci pur și simplu supa de ceapă, ha ha, supa de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cărămizie (pl. VIII). Forma vasului-borcan evoluează de la diferite mărimi și variante, capătă un aspect mai zvelt, având corpul alungit, gura mai largă decât diametrul fundului (ultimul fiind drept și îngroșat, o caracteristică a ceramicii autohtone), cu umerii bombați, iar buza răsfrântă și rotunjită sau decorată cu alveole, linii ori crestături (pl. IX). De altfel, pe ceramica făcută la mână, de certă producție locală, se remarcă folosirea unui set de motive decorative (preluat din olăria dacică), aplicat pe buzele vaselor (îndeosebi alveole
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ale vasului-borcan ori tipsiei, lucrate la mână sau la roată și diferențiate prin câteva criterii (diametrul mai mic sau mai mare dintre gura și fundul vasului; umeri proeminenți sau prelinși; fundul gros): vas-borcan cu corpul zvelt, umărul ușor proeminent, buza răsfrântă și fațetată ori rotunjită; diferența dintre diametrul gurii și al fundului este mică. Această variantă a evoluat din ceramica secolului VII și s-a generalizat pe parcursul veacului VIII, având ornamente incizate pe jumătatea superioară a vaselor, iar ca particularitate, pe
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
formează un sistem de figuri rectangulare (pl. XXIV/1), apropiat celui de pe recipientul de la Alba Iulia - Alba. Multe vase păstrează pe fund urma de fixare pe discul roții olarului (pl. XXIV/2). vas-borcan cu corpul rotund, umărul puțin conturat, buza răsfrântă și fațetată sau rotunjită, iar diferența dintre diametrul gurii și al fundului (ultimul gros) este dublă, motiv ce a permis o bombare excesivă a exemplarelor respective; această variantă, uneori de dimensiuni mari, decorată cu linii vălurite (simple, duble), mai rar
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Astfel de exemplare, modelate atât la mână, cât și la roată, sunt decorate pe buză cu crestături, uneori alveole, sau neornamentate, precum cele de la Dodești și Gura Idrici - Vaslui (pl. XXVII). vas borcan cu corpul alungit, umărul ușor prelins, buza răsfrântă, fundul drept, puțin mai mic decât gura; decorul este format din puncte, linii incizate orizontal, sau în valuri simple ori duble, dispuse pe aproape întreaga suprafață, ca la recipientele găsite la Gura Idrici, Negrești, Chircești-Miclești și Dodești - Vaslui (pl. XXIV
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
perioada Dridu, ceramica la mână este mai rar prezentă alături de cea executată la roată, fiind într-o continuă scădere. Conform acestor prezențe ceramice și pe baza formelor se remarcă dominația oalelor-borcan, fără torți, cu umerii bombați, cu gâtul conturat, buza răsfrântă, corpul zvelt și fundul îngust, mai mic decât gura în diametru. Unele trăsături distincte, determinate de poziția umerilor, curbura buzelor, înălțimea vaselor, au permis conturarea mai multor tipuri și variante de vase: 2) Tipologia recipientelor din așezările descoperite în Bazinul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
corp, uneori până aproape de fund, ultimul remarcându-se prin ștampile sau semne (Dodești, Gara-Banca) - pl. XLVIII/ 5, 6. Exemple la Simila-Zorleni, Dodești Gara-Banca, Dănești - Vaslui și Lichitișeni - Bacău (pl. XLVIII/1-4, 7-11). Tipul II: Oală-borcan, ușor înălțată, cu buza puțin răsfrântă, gâtul scurt, umerii conturați și fundul subțire, cu același diametru ca și gura. Făcut din pastă de categoria a doua, acest tip de vas are variante diferențiate prin înălțimea gâtului. Exemplarele sunt de uz-casnic, cu pereții groși și având decor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nefiind prezente cele din ultima categorie, caolinate. Mai rar este prezentă ceramica la mână, prin fragmente de vase-borcan, din pastă grosieră, cu cioburi pisate în compoziție, inestetică. Aceste exemplare au pereții groși, umerii aplatizați, mai rar bombați, cu buza ușor răsfrântă (Bârlad-Prodana, Simila-Zorleni) și ornamentată în dese rânduri cu alveole (Dănești). Uneori, fragmente de vase borcan s-au găsit amestecate cu cele specifice tipsiilor, ce aveau fundul gros, marginea scundă sau înălțată (Dagâța), rareori ornamentată cu alveole (Dănești). Decorul alveolat, caracteristic
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
un decor realizat prin incizii ori lustruire. Mai rar este reprezentată ceramica la mână, prin fragmente de la vase-borcan, din pastă grosieră, cu cioburi pisate în compoziție, neaspectuoasă. Aceste exemplare au pereții groși, umerii aplatizați, mai rar bombați, cu buza ușor răsfrântă (Bârlad-Prodana, Simila-Zorleni) și ornamentată în dese rânduri cu alveole (Dănești). Împreună cu fragmentele de vase borcan au găsite altele, provenind de la tipsii, cu fundul gros, marginea scundă sau înălțată (Dagâța), decorată uneori cu alveole (Dănești). Ornamentația ceramicii Dridu atinge apogeul într-
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
A.1981-1982, p. 215, 234 (fig. 21/5); Teodor 1997c, p. 107. 73. Ireasca (comuna Gohor), județul Galați a) Izvoare: în laturile de nord și de sud-est ale satului s-au găsit fragmente de vase-borcan făcute la roată, cu buza răsfrântă și ornamentate pe corp cu linii vălurite, datate în veacurile IX-X. Cercetare M. Brudiu, 1960-1970. Materialul este la Muzeul Județean de Istorie Galați. Bibliografie: Brudiu 1970, p. 518 (fig. 9/1-6, 9), 520; Teodor 1997c, p. 107; Ilie, Nicu 2002
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
lumea este reflexie în oglindă a divinității. A doua modalitate de prezentare a acesteia se referă la cunoaștere aceasta fiind considerată ca reflexie în oglindă a realității. Lucrețiu atunci când descrie posibilitățile de cunoaștere ale omului folosește această metaforă: "Orice imaginii răsfrânte în corpuri lucioase ori apă / Ca-ntr-o oglindă, de-asemeni nevoie-i să fie cu toate / Chipuri desprinse desigur de fața răsfrântelor lucruri, / Căci au întocmai cu ele aidoma înfățișare. / Sunt în ființă, deci, fine imagini la fel cu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în oglindă a realității. Lucrețiu atunci când descrie posibilitățile de cunoaștere ale omului folosește această metaforă: "Orice imaginii răsfrânte în corpuri lucioase ori apă / Ca-ntr-o oglindă, de-asemeni nevoie-i să fie cu toate / Chipuri desprinse desigur de fața răsfrântelor lucruri, / Căci au întocmai cu ele aidoma înfățișare. / Sunt în ființă, deci, fine imagini la fel cu un lucru, / Care, în părțile lor, n-ar putea fi văzute cu ochii, / Totuși mereu ca întreg înapoi îndreptate statornic, / Pot să s-
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
au întocmai cu ele aidoma înfățișare. / Sunt în ființă, deci, fine imagini la fel cu un lucru, / Care, în părțile lor, n-ar putea fi văzute cu ochii, / Totuși mereu ca întreg înapoi îndreptate statornic, / Pot să s-arate privirii răsfrânte de fața oglinzii; / Cum lămurire-ai altfel că-s atâta de bine păstrate / Și că trimise-s leit c-un lucru la chip și făptură?"37 Mintea este reprezentată ca oglindă, iar rolul acesteia este dublu: în primul rând reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o grămadă nedeosebită de luptători. Această armată cunoștea însă și oarecare mișcări determinate, provocate în mijlocul vuietului bătăliei prin niște semne date de instrumente de muzică, precum era tuba, un fel de bucium drept, lung și mare; buciumul propriu zis sau răsfrânt și cornul îndoit în formă de semicerc, împodobit la deschizătura lui printr-un cap de balaur sau de alt animal. Armele lor erau următoarele: Acele pentru atac constau din arme tăietoare și aruncătoare. Cele dintâi numărau: a)Sabia îndoită la
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
consonante cu propaganda oficială din anii respectivi, adică foarte favorabile guvernanților de atunci și situației generale din țară. În imaginarul colectiv, figura lui Chamberlain este asociată cu umbrela neagră pe care o purta pretutindeni, indiferent de anotimp, și cu gulerele răsfrînte ale cămășii albe (cunoscute la noi atunci drept "gulere Tache Ionescu"). Anexă. Iată, transcris după un CD și după coloana sonoră a unui film documentar (v. Bibliografia), fragmente din discursul lui Chamberlain rostit imediat la sosirea pe aerodromul Heston în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
supremă a divinității ca fiind singura în măsură să ofere răspuns tuturor îndoielilor sale. Povestea întâmplărilor prin care trece în mijlocul unei lumi dure, insensibile, cea a cazinourilor, se desfășoară însă fără un crescendo bine supravegheat, într-un regim de lejeritate răsfrânt defavorabil asupra impresiei artistice de ansamblu. În două scrieri de factură memorialistică, intitulate Cutia cu maimuțe (1942) și Măscărici și mâzgălici (1958), C. rememorează etapele formării sale ca om de scenă și de litere. Volumul din 1942 cuprinde amintiri legate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
gândului etern, pe sub flori în zidirea unui dor. Florile din ea respiră lumina ce revarsă crâmpeie cristaline dintr-o armonie difuză, topită într un orologiu al timpului. Ne-au întărit, îmbinând tot infinitul, sentimentul apartenenței la un univers al artei răsfrânt etern prezent, trecut și viitor. P R O L O G Formarea profesională, experiența didactică, performanțele artistice ale elevilor la nivel național și internațional, activitatea concertistică solistică și camerală - duoul pianistic, ne-au determinat să „compunem o partitură pentru pian
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
două tipuri esențial diferite? Concluzia, întemeiată pe argumente din spațiul literaturii, indică drept sursă a transformărilor acel spiritus movens al epocii, căruia îi dau substanță descoperirile geografice. Integrată într-un spațiu cosmic redimensionat, conștiința își va schimba propria structură, consecință răsfrântă și de fenomenul literar. Motivele și temele, urmărite evolutiv, se referă la geografie și istorie exotice, culoare locală, exacțiunile coloniale, tipul uman exotic, insula și utopia, subliniindu-se mutațiile în percepția naturii și în comportamentul existențial. Demonstrația reprezintă un aport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
a melodramaticului exclusiv la modernitate (mai mult, la estetica puristă a modernității), neglijând practic ponderea socio-culturală a fenomenului. Or, conflictul tradițional dintre "pasiune" și "rațiune", care în teatrul clasic francez luase forma auster- aristocratică a solilocviului și a unui fatalism răsfrânt ca într-o oglindă în segregarea ierarhic-piramidală a claselor sociale, se vede ilustrat în modernitate nu doar de exigențele unei arte pure, precum expresionismul, ci și de o "utopie" ceva mai vulgară, clamând necesitatea "îmblânzirii" educative a pasiunilor și a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
determinarea prin articol hotărât se constituie în marcă unică a funcției de subiect; articolul definit, marcă a unei informații anterioare, rezultat al cunoașterii, se întâlnește cu poziția subiectului în plan logico-semantic: element cunoscut, anterior: „Viori sunt femeile, tremur în palmă răsfrânt.” (L. Blaga) Același rol de marcă distinctivă dețin împreună articolul și topica, în enunțurile cu predicat sintetic: subiectul, substantiv articulat, precede verbul predicat, complementul direct, substantiv nearticulat sau articulat cu articol hotărât, urmează verbul predicat: „Durerea fizică (S) nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Stănescu); Poezia este ochiul care plânge (N. Stănescu); Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. (M. Eliade) Metafora explicită - indiferent de tipul construcției sintactice prin care se realizează - poate deveni metaforă oximoronică, precum în versurile: Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, / eu voi fi soarele negru, pământul. (Șt. Augustin Doinaș); Doar steaua neagră a pă rului tău scurt/Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
succes. Portretul fizic: Todiriță Cătană era "întru adevăr om nalt și voinic subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și cu buzele "sângerate sub mustăți" . Pentru Costea Căruntu eroul este "un rău și-un mișel", "un ticălos", pe care-l bate peste fălci "cum se cuvine". Răzeșul se dovedește a fi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că "femeia" ca "alteritate" cade pradă unei adevărate nebunii a cadrelor nu e o coincidență, desigur. Această dezintegrare într-o succesiune vizuală și plată este doar intensificată atunci cînd Marcel încearcă să o pareze "fixînd-o" pe Albertina printr-o "lumină" răsfrîntă, pe ea și pe hîrtie. Astfel, ea sfîrșește prin a deveni (ontologie) acea pagină pe care imaginile (epistemologie) de gelozie urmează să fie fixate: Pentru că păstram în amintire doar o serie de Albertine, separate una de alta, incomplete, o colecție
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]