368 matches
-
firesc. Dar negativismul infantil de la 3-4 ani nu este altceva decât preludiul numeroaselor forme de „revoltă juvenilă”, „criză de teribilism”, „inadaptare” și „ratare” de la adolescență și maturitate. La fel trebuie judecate și banalul bătut cu pixul în catedră sau îndemnul răstit adresat de profesor pentru a cere elevilor atenție și ordine în clasă. Ambele devin semnale pentru a întări și transforma în habitudini două dintre cele mai răspândite realități școlare: neatenția și dezordinea 3. Multe obiceiuri dăscălicești similare ne-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
privea prietenii, dar n-avea grai. Se uita în pământ, parcă vroia să găsească acolo răspunsul pe care trebuia să-l dea celor din jurul ei. Deodată a început să tremure, ochii i s-au aprins și a spus cu glas răstit: -Nu e treaba voastră! Copiii nu se așteptau la o asemenea reacție din partea Lidiei. S-au privit nedumeriți. În mintea lor stăruia o întrebare la care deocamdată nu găseau răspunsul: Ce-o fi cu ea? Stingheriți, s au așezat pe
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
să citească ziare și să discute politică; scena "fonciirii" este memorabilă, înfățișând confruntarea cu Jupuitu, agent de urmărire care venise după o taxă restantă, cu Ilie Moromete care spera într-o amânare, apelând la o serie de tertipuri: gesturi, vorbe răstite, agitație. Exegeții au remarcat spiritul independent al personajului Ilie Moromete, ironia, felul deosebit de a vedea lucrurile. Intra în conflict cu Tudor Bălosu și Jupuitu, iar pe de altă parte, îl măcina un conflict interior. Protagonistul apela deseori la un cod
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trebuie să se prezinte într-o astfel de împrejurare: cu flori, cu haine bine alese, pomădat cu after-shave, având în mintea lui niște planuri. Când a apărut, Sorana avea în mână o sacoșă cu franzele și i-a spus cam răstit: „Hai, zi mai repede ce vrei, că mă grăbesc!“ Toate planurile lui Radu s-au dus naibii într-o secundă. Măcar florile trebuia să i le dea, așa că i-a răspuns la fel de operativ: „ți-am adus niște flori...“ Sorana a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
unde se administrau pedepsele. Instinctiv m-am îndreptat într-acolo, rugându-mă în gând: „Ușa milostivirii, deschide-o nouă, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine...”. Stai pe loc! Nu acolo, îmi tăie rugăciunea glasul răstit al gardianului. Oare mă și auzise Maica Domnului?) Am intrat în clădirea administrativă. Gardianul m-a lăsat în anticameră și a intrat pe ușa capitonată deasupra căreia scria cu litere mari: director. Înăuntru era fratele meu cel mic, Alexandru, cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stă alături, rup graiul originar în românește, deosebești cuvinte, fraze, ne-am ras frumos, fumăm, am fumat în cîteva rînduri, controlorul strigă: mai ușor cu gălăgia! la vorba voastră, semnul minoritarilor să vorbească mai tare, și maghiarii de altădată rosteau răstit. Trenul spre Adjud în lucrătură plastică de zori, umbre cenușii de armonie, spațiul cu virtuțile lui s-a măsluit demult, plopii în prelucrarea lor matematică, segmentele de dreaptă paralele la cer, ogorul, ce fostă pădure, ce fost aici identitar! Bacăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai scapă de determinisme, păcat de afișul fiecăruia, fiecare strop de rigiditate un strop de infecție! arătînd celui care se stîrnește prin mine biletul de voie, îl citește, i l-am luat, răspund tare și în amănunte de efect, vorba răstită, modelul în cunoscuta inhibare a celorlalți, retorica de voiaj și bonusul oferit cu șiretenia nebunului, tot doctorii, mă tăiasem într-un geam, arată semnul, că era să-mi taie și mîna, cangrenă, puțin dacă mai stăteam! medicul Chelariu a tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din somn de bătăi puternice la ușa din față și din spate a casei. Am ieșit speriat din camera unde mă culcasem, dar mama era deja la una din uși și a întrebat cine-i. Răspunsul a venit urlat și răstit: <<Securitatea statului, deschideți imediat!>>. Tata a sărit ca ars din pat și stătea dezorientat în mijlocul camerei. Mama a tras zăvorul și în casă a năvălit un tânăr îmbrăcat civil și care avea un pistol în mână, iar un altul se
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
urât vorbea despre ei, că nu-mi puteam imagina cum se poate... ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai buni... Și când a venit vorba cu aprinderea satului, cu moții, vine spre mine și îmi spune așa răstit: Meritau să și moară, nu numai să le aprindem casele... și să se ducă acolo de unde-au venit! Și fără să-mi dau seama, nu știu cum, am avut o reacție... și i-am tras o palmă. Nu știu de unde mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la ușă. În timp ce îmi aranjam ținuta îmbățoșată ... ușa se deschide și apare o ... servitoare bătrână ... abia târându-și niște saboți ... care ... oarecum deranjată ... mă întâmpină cu "ce doriți"? Ofensat puțin de atitudinea ei ireverențioasă, ridic și eu tonul ... spunând, ușor răstit, că vreau să vorbesc cu Domnișoara Terente. La răspunsul sec că "eu sunt" ... să cadă cerul pe mine. Abia după ce îi înmânez scrisoarea ... "A, e de la Mihai!", se dă puțin în lături și-mi face semn să intru. Mă introduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
e pe puțin un semn de autoritate, un semn vag dar sigur, de normalitate. Bărbosu, îmbrăcat în halat alb, cu chelie pe creștet, puțin puf alb crescut anemic pe lângă urechile-i mici și aproape rotunde, își mișcă barba albă vorbind răstit, rapid, foarte tare și puțin ,,pe nas''... De altfel un personaj pitoresc ,, piticu’ ’’, după cum îi spuneau în batjocură și niciodată în față, unii dintre pacienții ce avuseseră ,,de ceartă cu el’’. După mulți,,un director cam pe arătură’’ sau ,,plecat
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de conflict cu nimeni. * * * Acum a intrat în salonul 9, special pentru mine, ca un uragan, stârnit din senin, ce pare că va spulbera totul în calea lui. Sunt punctul terminus al furiei dezlănțuite. Sunt cel vizat. Vorbește tare și răstit, mă ceartă pentru ceea ce a citit în ciorna găsită. Câteva idei generale și ceva impresii despre tot ce am trăit și am văzut de când sunt aici. Ești un nesimțit...! Cum de ți-ai permis să scrii așa ceva? Cum ai îndrăznit
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Mă gândesc la ce s-a întâmplat cu câteva zile în urmă.... La șapte dimineața intra în tură Cora. M-am trezit de dimineață și am ieșit la o scurtă plimbare pe holul pustiu. M-a întrebat pe un ton răstit și vădit arogant: ,,Și tu ce mai vrei?’’ Îi răspund: ,,Mă uit pe fereastră și îmi doresc să răsară soarele și pe strada mea!’’ Cora mi-a răspuns ironic: ,, Poți să aștepți mult și bine...!’’, și a intrat rapid în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Times. Fragmentul ar trebui citit, dacă vă ajută imaginația, cu vocea unuia care are accent indian și Încearcă să imite accentul unui american sau al unui englez. De asemenea, imaginați-vă că indiferent de cât de nepoliticoasă, nemulțumită, iritată sau răstită ar fi vocea de la celălalt capăt al liniei telefonice, tinerii indieni despre care vorbeam sunt Întotdeauna dezarmant de politicoși. Operatoarea: „Bună ziua, aș putea să vorbesc cu ...?“. (Cel de la capătul celălalt tocmai i-a trântit telefonul În nas.) Operatorul: „Departamentul comercial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Seara, în jurul orei 22:00, când biblioteca se închidea, ieșeam cu bunul meu amic Z. Ornea în curtea spațioasă din fața Academiei Române, dar adeseori, când să trecem în Calea Victoriei, un securist dintre mulții plantați pe stradă ne întorcea cu o voce răstită: „Tovarăși, intrați în curte și stați cu spatele“. La ora aceea se întorceau în trombă de la Comitetul Cen tral, unde osteniseră pentru fericirea poporului, „tovarășa“ și „tova ră șul“, fiecare într-o altă mașină și la oarecare interval. Acasă, dar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu glas de bas profund, la consultații era brusc, avea ton autoritar, nu avea niciodată în doieli și lăsa tuturora impresia că este grozav de învățat și că nu se înșală niciodată. Deși personal era dezinteresat și cinstit, totuși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de bărbăție, acestea n-au venit decât din partea agenților și a câtorva studenți. În sfârșit mă văd singur în fața halei și a balconului Primăriei. Un bătăuș, om matur, acesta era agent, nu pantalon creț, trece pe lângă mine și-mi spune răstit: — Haidi, pleacă de aci mai repede! Nu era răutate în vorba omului, parcă era mai mult solicitudine, văzân du-mă atât de tânăr. N-aveam decât 18 ani. Dar eu nu-mi văd de treabă . . . din contră, ripostez răstit: Ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spune răstit: — Haidi, pleacă de aci mai repede! Nu era răutate în vorba omului, parcă era mai mult solicitudine, văzân du-mă atât de tânăr. N-aveam decât 18 ani. Dar eu nu-mi văd de treabă . . . din contră, ripostez răstit: Ce treabă ai dumneata cu mine? Drumul e liber pentru toată lumea. Omul mă împinge și ridică bastonul, dar nu mă lovește. Eu devin țanțoș și ridic bastonul la fel. Și încăierarea începe. Alți trei bătăuși aleargă spre mine. Având instinctul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fie măcar de cea mai mare treaptă. Cum și cei ce sunt oareșce de mai înaltă treaptă decât proștii țerani obicinuiesc către treapta cea mai mare să se arate cu o nespusă și necuviincioasă lingușire, iar către cel mai mic, răstit și îngânfat, vrând numaidecât să-i arate că este mai mare decât acela" (Golescu, 1963: 166). Așa cum transpare și la Cantemir, dar într-o altă formă, mai degrabă optimistă aici, Bălcescu arată că unitatea națională este aceea în măsură să
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ta n-are voie să bată cum îi place, nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate." Al doilea stîrnește precipitarea mînioasă (impaciența cunoscută, febrila aplecare tiranică): "De ce, de ne-ce...Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul răstit. Ieși afară! ieși, că se-ntîmplă nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de pietoni, sunt abordat de doi bărbați tineri, îmbrăcați cu geci de piele, blugi și adidași albi în picioare. Îmi flutură rapid pe sub nas o legitimație, așa cum ai surâde unui necunoscut. Nu am apucat să văd nimic, dar îmi cer răstit să-i urmez. Cunosc celebra „metodă Maradona”, folosită de falși polițiști, bazată pe intimidare și teamă ; clientul arată actele și banii, rămâne și fără acte și fără bani, fiind tâlhărit. Mă opresc brusc și agăț stâlpul de semafor din apropiere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Dealului este amplasat un cort al Crucii Roșii Române. Spre deosebire de Iași, accesul în interior este blocat cu un gard al jandarmilor. Cer un pahar cu apă, caut instinctiv să intru în interior, dar o studentă-voluntar îmi spune pe un ton răstit și agresiv că „trebuie să stau după gard, e spațiu rezervat”. Iar magazinul de băuturi de lux și de țigări de foi aflat în apropiere s-a adaptat și el pelerinajului. Este deschis chiar și la această oră, iar proprietarul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de la Partid. Credința o aveam nu pe stradă ca acuma, ci în inimă, chiar aici”, își ciocănea inima cu mâna dreaptă, deasupra paltonului vechi, uzat de atâta purtare. „Odată, m-a văzut șeful meu de la Sindicat și m-a întrebat răstit, ce cauți tu, fă, aici ? Înapoi la muncă ! Ce să-i răspund ? Dar să știți că atunci veneau mult mai mulți oameni de la țară, din satele din jur, nu ca acum. Trenuri peste trenuri, rata [autobuzul] costa nimic. Acum de unde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o prietenă din RFG, i-a solicitat chelnerului o masă în limba germană și a fost invitat imediat la o masă cu opt locuri (câți eram noi). Când însă chelnerul l-a auzit pe tânăr vorbind românește, l-a apostrofat răstit: Păi dta ești român! Ce, ți-e rușine să vorbești românește? Vă rog să părăsiți imediat masa!!!. Atunci am intervenit și eu și i-am spus: Atunci când eu am cerut o masă, mi-ai răspuns că sunt rezervate, iar când
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
îți tăiau respirația! Spusele și le întărea cu jurăminte de felul: "Să-mi crape ochii dacă nu, cînd și-a rotit odată privirea, au rămas toți înlemniți..." Își trăia poveștile și cînd își murmura spusele ca susurul unui izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu onomatopee și cu multe alte mijloace, după cum era personajul sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna din Sărătura, sub poalele pădurii Crasnaleuca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]