350 matches
-
Tramvaiele-s super,autobuze la fel, ... Citește mai mult motosunt cel mai frumos din orașul acestaîmi port înflorita cravată și vestaRadu StancaORAȘUL OSTIL------------------------M-am împăcat cu orașul ostilCu orașul ORADEAElegant și subtilși nu mă mai supărcând apare vre-un domnCu răspunsuri răstite,Nem tudom, nem tudom...Tramvaiele-s super,autobuze la fel,... XII. ACATIST DE DRAGOSTE ETERNĂ, de Sabina Măduța, publicat în Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014. Moto și umbră în tot locul, de tine-alături șanț, căci umbră e ecoul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
îndemnat-o să mănânce. El era deja cu o sticlă de coniac în mână și a tot degustat-o în timp ce Iuliana înghițea greu câteva bucățele de brânză și puțină pâine. - Dacă nu mai mănânci, strânge masa, i-a vorbit el răstit și a dat pe gât ultimele picături de pe fundul sticlei. Apoi, întocmai ca în noaptea precedentă, privind-o cum face ordine, bărbatul s-a ridicat încet, pe nesimțite, a cuprins-o pe la spate în brațe și a început să o
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
foarte impresionat de cele spuse de cei doi arhierei. -Preferându-l pe Tiberius în locul Domnului nostru, Adonai, ați făcut oare un compromis între credință și puterea lumească, stăpâne? întrebă acesta. Era prea mult pentru cei doi arhierei. -Da, spuse Caiafa aproape răstit! Se poate spune și așa din cauză că trebuie să ținem poporul unit cu orice preț. E singurul comandament pe care îl știu. Iar acest Iisus a venit din înapoiata Galilee doar ca să dezbine poporul, aici, la Ierusalim... -Aveți dreptate și poporul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
mă descurcam. - Păi, minte am crezut că ai tu! Nu știi vorba aia? “Fă-mă mamă cu noroc, dar și cu un bob de minte.” - Lasă trăncăneala! zise Mărțișor supărat. Urcă și să nu-ți mai aud gura! Apoi, spuse răstit, la întâmplare: - Du-mă pană, penișoară, în zbor lin spre Primăvară! Și pana decolă lin și începu să zboare prin ceața deasă a norilor, trecu pe deasupra cetății Vulturilor, pe deasupra câmpiilor înghețate din țara lor, până când în zare observară discul luminos
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
la discuție a urcat scările, apoi, a intrat în camera lui. Andrei s-a întins în pat. Deodată țipătul Violetei s-a auzit clar,s-a ridicat în cot, atent să înțeleagă, ce se petrecea în bucătărie. Țipetele continuau, glasul răstit al lui Victor și plânsul femeii l-au făcut să înțeleagă că acolo se discutau probleme grave, iar Violeta avea de suferit. Nu i-a fost greu să bănuiască motivul. O clipă a stat în cumpănă, dacă să intervină sau
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
fost numai aceste incomode și grevante solicitări cu o durată pretins vremelnică, nimic însă nu lăsa să se întrevadă luminița de la capătul tunelului... Dialogul purtat în treacăt a culminat cu un duel de vorbe mai aprinse, un schimb ceva mai răstit, formal incriminant și cu justificări aproximative de o parte și de alta, din care a lipsit sigur ofensa sfruntătoare, injuria și retorica acuzei defăimătoare. Mai curând o „descărcare” a nervilor prea îndelung agasați și pritociți de interdicții și abrutizări nemeritate
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
Tău trimis, ca planu-n toate să decurgă cum din vechime ai promis. Vroiam să scap de-nsărcinare printr-o eschivă nefondată: că ești enigmă chiar prin nume și că mi-i limba încleiată. Dar când mi-ai spus pe-un ton răstit: “Sunt Cel ce sunt, și-i îndeajuns!”, îndată am pornit la drum cu zelul proaspătului uns. MEDITAȚIA III (Ieșirea din Egipt) Aveam poruncă de la Tine ca împreună cu Aaron, evreilor să le vorbesc de planul Tău și-a lor silință în
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
el! CONTELE DRACULA:Vreau să văd pruncul! Cei doi se privesc cu neîncredere în necunoscut și ezită. CONTELE DRACULA: Nu vă intru în casă. Aduceți-l aici! Țăranii nedumeriți se privesc unul pe altul întrebători ce să facă. CONTELE DRACULA: (răstit) Sunteți surzi? Înspăimântată, femeia merge și aduce copilul până în prag, de unde îl preia soțul și-l dă „omului nopții”. Acesta îl cuprinde cu palmele-i puternice și cu zâmbetul în colțul gurii îl privește cu dragoste la lumina lunii. Copilul
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
se le explic cine sunt și ce vreau. Unul dintre ei, ceva mai înalt, a venit și m-a tras jos de pe asin. A început să-mi zică ceva în limba arabă, dar nu prea înțelegeam, vorbea foarte repede și răstit. Îmi tot făcea semn cu mâna dreaptă să scot ce am în buzunare. Am scos bani, țigări, brichetă și acte. A luat pașaportul s-a uitat la el, după care i-a făcut unuia, semn cu mâna peste umărul meu
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
alte trei zile până a venit cel cu lanterna. Când a intrat i-am zis direct „Sunt tatăl lui Saladin. Am venit să-l văd. Îl știi pe Saladin? Dar, pe Jamal, îl cunoști?” Mi-a zis ceva în arabă, răstit, după care m-am trezit cu o lanternă în cap. Au mai trecut vreo trei zile până să vină omul cu lanterna, însă acum nu știam cum să prind mai repede lipia, eram lihnit, mi-era și sete și frig
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
se zbătea pe prag în ghearele morții și glasul mieros se milogea: ”Lisandruuu, dragul meu, lasă-mă să intru! Lisandruuu!” Strângând în mână cuțitul plin de sânge, s-a îndreptat pășind cătinel, câte un pas, să deschidă: - Te omooor! - zise răstit și făcu un pas spre prag. - Lisandruuu! Te rooog! - spunea dulce, glasul ei. - Netrebnico! O să înfig cuțitul până-n prăsele în pieptul tău găunos. E gol, că n-ai inimă! (Alt pas.) - Lisandruuu! Nuu! (Și ușa se zgâlțâna.) - Ți-am dăruit
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
se povestea minunea din Dealul Viilor. Citește și într-un târziu își spune în gând cu regret: „De știam că întineresc îi dădeam banii înapoi moșului” ........................................................................... După treminarea ședinței, care ținuse exagerat de mult, îi spune șoferului pe un ton răstit: Mihai, dăm bice!... n-avem timp de pierdut, trebuie să ajung la companie ca să-mi ridic dividentele. Gata șefule, pe cai!... și mașina a pornit în trombă. Mihai a simțit că-l atinge o mână pe umărul drept și în
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte! Mototolea a mers tot înainte până a ieșit din sat. A tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit țiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: --Cred că
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
momentul următor și-a luat geaca din cuier, semn că va pleca, însă a continuat, plin de nervi: - Ce mă interesează pe mine rochia ta? Putea să fie adusă și de pe Lună! mi s-a adresat cu glas puternic și răstit. - Lasă rochia, dar mătușa a vorbit deja la restaurant, am adăugat eu cu o voce scăzută, semn că sunt dispusă totuși să ne înțelegem cumva; însă cuvântul ”mătușă” a declanșat o adevărată explozie, așa că l-am auzit urlând: - Mătușa ta
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
formă numărul, dar... nu răspunse nimeni. Nu-s acasă, spuse moș Ion. Revenim diseară. Înceracă la unchi-tu Gheorghe, de la București. Uite aici. Paliul împunse tastele cu degetul mare, ținând strâns receptorul la ureche. Din receptor țâșni un „alo!” dur, răstit, care-l făcu pe bietul Ionică să se sperie și să scape din mâini receptorul, parcă l-ar fi ars. Cine-i acolo, mă? Răzbătea din receptor strigătul aspru. Cu receptorul departe de ureche, Ionică strigă și el: Noi suntem
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ai pornit șă mori, apoi mori, bă tataie! Mori, că... mă șupăr! Nu mai așteptă replica lui moș Ion. Învățase să dea telefoane. Formă numărul unchiului de la Dorohoi, ginerele lui moș Ion. De la celălalt capăt al liniei, o voce supărată, răstită: Care ești acolo, bă? Ce vrei? Eu, bă, unchiule! spuse Ionică tremurând. Uite, tataia moare! Ce spui, bă, idiotule? Păi să moară sănătos! Ia, dă-l la telefon! Speriat, Ionică duse receptorul la urechea lui moș Ion: Ce s-a
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
buzunar, Dumnezeu m-a ologit Mi-a luat ochii și-am orbit Si-apoi toți m-a părăsit Greu e să nu ai vedere, De-aș avea, eu nu v-aș cere... - Nu mă ca-n metrou la București,intervine răstit mama,zi ca la Paris ! De data asta,băiatul se ridică de pe scaun și-l ridică și pe frate-său care stătea în față. - Scoală mă, că avem treabă ! Celălalt îl apucă de mâna stângă și-l trage încet pe
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
-l aud mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul propria-i căpățînă rasă la tîmple (cu cerceluș în stînga) și urlu: Nuca ta de cocos, asta-i problema! Ne-afundăm din ce în ce într-o lume tot mai răstită, iar hecatomba din 11 septembrie trecut nu e decît începutul unei istorii imprevizibile, cu un singur vector: agresivitatea. În ce ne privește, dacă dictatura comunistă ea însăși agresivă a reușit, prin teroare, să țină sub preș gunoaiele violenței, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestuia este o poruncă. Dar dacă acea persoană nu poate sau nu este pregătită ori hotărâtă să producă o vătămare celui care nu se supune dorinței sale, exprimarea acelei dorinței nu este o poruncă, nici chiar dacă este afirmată prin fraze răstite, pe ton imperativ. În schimb, dacă cineva este capabil și pregătit să facă rău celui care nu se supune dorinței sale, comunicarea dorinței sale reprezintă o poruncă, chiar dacă, din politețe, este afirmată sub formă de cerere sau rugăminte 120. Austin
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
porcăriile pe care le face, le face sub semnul lui "nu se putea altfel". Gh. P. unu: Da se putea altfel? Gh. P. doi: Poate că s-ar fi putut... Gh. P. unu: Și-atunci, de ce, fiule... Gh. P. doi: (răstit) Pentru că, părinte, nu mai știam ce e nici trădarea, nici curajul, nici bunătatea, nici admirația, nici ura nu mai știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
apelor, Cum e drag voinicului. UN OSTAȘ DE-AL LUI ȚEPEȘ În timpul luptelor de hărțuială pe care le purta Țepeș cu turcii, conduși de Însuși sultanul Mahomed, un soldat român căzu prizonier și fu adus Înaintea sultanului. Acesta Îl Întrebă răstit: Spune, ghiuare, pe unde se ascunde domnul vostru ? Pretutindeni și nicăieri, iar dacă vrei să-l găsești, du-te de-l caută ! Uimit de răspunsul și Îndrăzneala soldatului, Îl Întreabă iarăși : Câți soldați are el, cu toții ? Mai puțin cu unul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ăria] Ta! ARBORE (care i-a ochit lung și-a înțeles șoaptele lor, avansează în scenă dr. s. și vorbește apăsat și uitîndu-se crunt) Ei vor să ia toiagul din mâna mea zbârcită, Să tipărească-o pată pe fața mea răstită. Să cheme dar călăul cu sîngerata-i bardă Ca fruntea cea pleșuvă de trup să o despartă, Și când cu capul iesta sufletul vor tăia, Când vânturile iernei prin groapă-or șuiera, Atunci vor putea scrie pe osu-mi risipit Că de pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare modestă numai pentru că sunt soldați obișnuiți cu dușmanii care te privesc în față. Eu însă mă tem că ascunzi ceva, deși mi-e greu să-mi dau seama ce anume. Ca și cum nici nu i-ar fi ascultat, Vassur ceru răstit: ― Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dicta răspunsurile operatorului care le șoptea la rândul său într-un fel de microfon. Filtrate în acest fel, ele ajungeau prin gura fetiței direct în mintea adormită a lui Stin. ― Și ce vrei de la mine? întrebă Stin pe un ton răstit. ― Nimic, am totul. ― Și atunci de ce ești aici? ― Ți-am spus că sunt peste tot. Mă poți întreba însă de ce am ales să mă arăt abia acum. ― Bine, îi făcu Stin pe plac. De ce te văd? ― Pentru că nu ești destul de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
propun să trimitem spre Z doar o navă mică de cercetare, care să iasă din hiperspațiu numai câteva minute și să se întoarcă apoi cu informații ceva mai cuprinzătoare... Barna se ridică la rândul său și, privind spre Haela, întrebă răstit: - Am înțeles că ai detectat urma linei intrări în hiperspațiu. Ne poți spune însă unde a ajuns nava aceea? Femeia oftă adânc, își împreună mâinile și se întoarse spre Barna. - Tocmai lipsa destinației m-a făcut preț de câteva zile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]