5,766 matches
-
prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava Dragomireștiului/ lin unduindu-se în bătaia precambriană a vîntului/ cum cilii vibratili ai unui parameci uriaș/ în preajma protozorului preferat/ la țărmul marii aventuri financiare/ țări ancorează-n golfuri de petrol
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c'est incoyable, c'est incoyable, mă paole d'honneu^). Cu timpul însă - modă, vai, e atît de efemera! - personajul s-a metamorfozat. Zorzoanele regalității demodîndu-se, el părăsi opoziția monarhista, bicornul, panglicile, fervoarea și trecînd
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
stadiul canceros, al Lenorei sau la ftizia lui Maxentiu, stadiul diafan. Încep să înțeleg. Înțeleg unde bați. Zexe! armonie, în societatea românească. Cancerul și tuberculoză ne așteaptă. Bun". Nici un factor luat în considerare nu e lăsat în pace, totul e răsucit, hărțuit, reinterpretat, refuzat (măcar în parte). Incredulitatea și decepția autorului dobîndesc o extensie majoră: "Îmi scrie F.M. de la Bochum. Vrea un articol despre Ionescu. Nu pot să-l refuz, dar... Despre Ionescu n-am decît păreri, nu idei. Nu e
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
dinainte. Lectură poeziei Angelei Marinescu este un fel de călugărire. Poeta nu acceptă compromisuri - ca să nu mai vorbim de refuzul ei de a face vreun gest de "cucerire" a cititorului. Singură ei preocupare este să "dea" mereu poezia la maximum. Răsucind cu un fel de sadism butonul de care depinde intensitatea trăirilor, ea ajunge la o intensitate paroxistica și continuă totuși să vrea să meargă mai departe. Dorința poetei - un fel de nesaț care frizează nebunia - este să ajungă acolo unde
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
constă importantă. Principial, are dreptate: importantă și valoarea nu coincid; nu neapărat. Exemplu: Tzara, poet de valoare medie, dar important. Importantă e o noțiune de ordin istoric; ea măsoară bulversarea pe care ai produs-o an domeniul tău". Spre a răsuci cuțitul an rană, exegetul vrea să demonteze până la capăt aserțiunea lui Cioran: "Și mai curioasă e proba lui Cioran. ăncearcă să-l citească an franceză pe Heidegger. ai găsește un stil exasperant. Cum poate fi altfel, cănd Holzwege devine Chemins
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
de istoriografie literară românească, la care perplexitatea studenților din anul al treilea s-a dovedit, la auzul unor titluri, tot așa de mare ca dinaintea alfabetului chinezesc. Dacă ar afla G.C. Nicolescu și ceilalți profesori ai generației mele s-ar răsuci în groapă.
Un dram de stiintă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17545_a_18870]
-
a reacționat.) Adică „nimic”. Pricepi? (Nils face un gest vag, din care se poate înțelege orice.) Buuun. Schimb postul și dau peste Piaf: „Non, rien, rien...” și așa mai departe. (Explicând) Adică tot „nimic”, pricepi? Chestia-ncepe să mă enerveze. Răsucesc butonul, un spaniol: „nada mas”. Parcă înnebuniseră cu toții în seara aia. Nimic, nimic și iar nimic. Pricepi? Nils: Mă enervezi! Pricepi, pricepi? Doar nu sunt cretin. Paul: Ai răbdare. Numai că, vezi tu, toată povestea nu era o simplă coincidență
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
greu mi-e să rezist / să rămîn ce-am fost: intertextualist"; "die nachfolgenden ghergutzen / je vous laisse en hăritage / unser heimat zu benătzen / et la baisse du langage". Anton Pann și Florin Iaru, Villon și Bacovia, Eminescu și Cărtărescu sînt răsuciți în inextricabile gheme intertextuale, alăturați în colaje imposibile, care generează un umor delirant; Ienăchită Văcărescu și Arthur Rimbaud, de exemplu, isi împart cu dezinvoltura același vers: "ce umbră mică / mai jos de pîntec mi se ridică // (o las mi-e
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
cazul unora dintre noi îi revine operei, cuvânt scris cu sau fără majusculă. În cazul lui Cezar Ivănescu (6 august 1941-24 aprilie 2008), majuscula s-a impus din timpul vieții sale. A avut trei teme predilecte, pe care le-a răsucit într un mod particular ca-n desenele animate ale japonezilor, vizând, de fiecare dată, cerul sau cerurile: iubirea, moartea, arta și condiția lu mească a artistului. Marginaliile mele, mai mult cultural-jurnaliere decât apăsat analitice, au punct de plecare în excelenta
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
cel uriaș. La început Boldescu a refuzat să lupte motivând diferența de categorie, îi era teamă să nu-și omoare, din greșeală, adversarul. Dar, n-a fost așa. Tânărul, l-a apucat pe Boldescu într-un fel oarecare, s-a răsucit cu el și în circa 5 secunde țiganul era cu umerii la pământ. Oamenii râdeau, îl huiduiau, mai ales că Boldescu refuzase la început să-i dea 500 de lei. Vreo câteva zile la alte spectacole tânărul, luptător la Clubul
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
ocupat. M-am mirat, însă nu am băgat prea mult în seamă. Ceva mai târziu, cineva mi-a bătut la ușă. Vreun vecin sau o vecină mi-am zis. Îmi aduce vreo factură, altfel... Tocmai acum, de sărbători Când am răsucit cheia în ușă, am avut o presimțire și a sfârâit inima în mine. Am deschis. Olesya mi-a sărit de gât. Nu se poate Tu? De ce nu mi-ai spus? Eee. Și surpriza? Târziu, aproape de miezul nopții, mi s-au
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
mai noi). Ceva din asociativitatea lexicală intratabilă a autorului Florilor de mucigai e în toate aceste secvențe, fără-ndoială, dar e imposibil de spus ce anume: „nu adulmec grâul în pârg/ nu ascult pitpalacul/ și-n zori nu mai stau răsucită-n cearceafuri/ ca o șerpoaică sătulă între nuferi/ citind în oglindă ce-mi scrie pe frunte/ Ceasul stă-n trup/ Eu încerc să-l conțin/ cum aș încerca să astup cu palmele un fluviu la vărsarea în mare” (p. 45
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
tracice, regești, O prea frumoasă țară. Și era una pe pământ Și mândră-n toate cele, Cum e icoana unui sfânt Și Luna între stele. Mă doare-n suflet când privesc La tot ce se întâmplă, Și în mormânt mă răsucesc Și cuie-mi intră-n tâmplă. Eu nu mai simt miros de tei În viața mea postumă, Nu văd nici vajnici pui de lei, Doar mucegai și humă. Luceferi nu mai strălucesc Cand țara e o rană, Copiii mamele-și
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
putea găsi vreun lucru demn de interes, apucându-se s-o citească plin de speranță, iată, într-un final, cam ce și cum scrie Petre Sălcudeanu (pentru că, nu-i așa?, autorul are totdeauna ultimul cuvânt): "La intervale egale, Leo se răsucea neferindu-și de lovituri părțile intime. Pe lângă faptul că îi punea sângele în mișcare, rămurelele cu frunze încă verzi, colectate primăvara și păstrate în dulapuri frigorifice, gata legate în măturici, îi scotea surplusul de apă din organism și îi calma
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
mai apoi în diverși sanielevici și hermafrocurci (sic!)". Sau atît de eclatant: "Despre Sadoveanu, Arghezi, Petru Dumitriu, Călinescu, Nichita, Barbu, Sorescu, Preda - ce să mai vorbim!? Niște ticăloși, lichele și canalii! Ne asigură urmașii împăratului urii...". Sărmanul Eminescu s-ar răsuci în mormînt dacă și-ar da seama de năpasta pe care a lăsat-o în urma sa, incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare și din spaima apocaliptică a unui autor față de critica pe
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu foarfeca lui cea mai bună nasturi de carton, răsucește coifuri din hîrtie lucioasă, atîrnă dintr-un colț în altul al camerei ghirlande împletite, aprinde lumînările din brad, pune artificiile pe calorifer, îndreaptă încă o dată fundele cutiilor împachetate în inimioare și Moș Crăciun și brăduleți și reni și fulgi expandați
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
sam, de profesie poet - într-o vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și să cumpere mere. Prin această observație sarcastică
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
strivite. Uluit, Adrian se îndrepta către locul unde căzuse. Cu aripile frânte ceva ce arătase cândva ca o muscă, își târa trupul zdrobit culcând ca o căruță-ncărcată, tulpinile tufarilor. Apoi de parcă ar fi prins noi puteri, monstrul zburător se răsuci ca turbat într-un loc, cu o viteză din ce în ce mai mare, strivind totul în jur. Apoi de parc-ar fi așteptat o poruncă, se oprea privind către înalt. O ultimă zvâcnire și se prăbuși pe spate cu picioarele și abdomenul zdrobit
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
viguroasă, o mână forte etc." (Cîteva pagini mai încolo, Dumitru Chioaru despre Elena Ștefoi: "Poezia Elenei Ștefoi nu mai păstrează nici una dintre mărcile retoricii feminine, dar rămîne feminină ca substanță, datorită problematicii celui de-al doilea sex. Un scepticism sumbru răsucește gîtul retoricii sentimentale, transformînd-o din "călcâi vulnerabil" al feminității în mască agresivă. Textualizarea agresivă exhibă frustrările și dezabuzarea sensibilității femeii rănite de dogmele/ convențiile unei societăț Electorale Campania electorală începută în urmă cu două săptămîni a continuat și în Săptămîna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba mătăsoasă, întorcând spatele cerului riguros de deasupra capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat în gând piticului, habar n-ai, îți dă mâna... Să fii liber tot timpul. Să nu te mai prefaci
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
lucruri. Cu multă bunăvoință și răbdare, putem găsi și versuri mai "limpezi" care salvează pe ici, pe colo câteva poeme: "O durere bruscă îți îndoaie genunchii/ te lasă să crezi că ultima rămășiță a zilei/ e ca un punct luminos/ răsucit în carne" (Rămășițele zilei) sau "îmi port umbra așa ca un cer părăsit unde ploaia/ sapă adânc. mușcat de ger trupul meu bântuie zile și nopți" (Jurnal: ziua a șaptea) și încă "aici unde am casă îmi închipui femeia/ ca
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
viața unor actori care umblă în turneu prin provincie. Un simț tragic al grotescului, tipic literaturii spaniole. Ceva sumbru, anxios, ce te pune brusc într-o stare metafizică: fatum-ul întunecat, absurd, inexorabil, în mijlocul căruia destinele oamenilor se contractă, se răsucesc asemenea fierăriilor unui edificiu distrus de o explozie. Interesantă, didactic de morală, scena de la sfârșit. O actriță tânără care oscilează între o carieră rapidă, ușoară, prin mijlocirea unui impresar bogat, influent, și adevărata chemare a artei, cu mizeriile, lipsurile, sacrificiile
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
închinat producției literare, polul abstractizat, generalizator, teoretic. Un pol, în excesul său, frigid și... polar. În umbra austeră a ,,ideii literare", ni se cere să respingem afectele precum un fapt de rușine. Un puritanism victorian renovat și tencuit cu concepte răsucite întru pozitivism pretinde să renunțăm la ,,senzualitatea" contactului nemijlocit cu opera, un ,,terorism al metodei" (expresia e a lui Jean Paulhan) ne somează să ne amintim că, întemeind critica noastră modernă în calitatea sa de artă sui generis, care se
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de trufie și ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă și tu,/ parcă altfel vezi lumea după ce tragi puțin la măsea./ ia, zice, că parcă și ție-ți cam plăcea...". Este un Dumnezeu care trebuie el însuși protejat de viciile pe care le împrumută
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]