2,050 matches
-
o cafea, declarându-și "oficial" sprijinul pentru proiect, urmând a discuta pe mai departe etapele de parcurs. I-a propus chiar să meargă, într-o zi, să vadă mai multe "oferte" pentru cei 10 000 de metri pătrați. Petre a răsuflat ușurat, după discuția cu "organul". N-a fost ușor, dar simțea că proiectul "l-a prins" și că a început din nou să devină un om de afaceri energic și întreprinzător. Pe drum se întâlni cu Carmen. Tânăra era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
camioane cu cărămizi, cherestea, ciment, betoniere, tablă pentru acoperiș. S-a făcut și un gard pentru îngrădirea obiectivelor și polițaiul din Bucura a fost solicitat să fie cu ochii pe "materiale". Cu șantierul inaugurat și toate puse la punct, Petre răsuflă ușurat. Reveni la Ana, la măsuța de sub nuc, la Toni și Pic cel mic... Cât fusese prins "în vale", Ana se ocupase de schițe și desene pentru facultate, dar și de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
După ce-a plecat, domnul Nakai a întrebat, îngrijorat, ce-a vrut polițistul. — A spus că nu va face raport. Am avut impresia că vecinii din apropierea gardului au auzit ce-am spus. Au început să se împrăștie pe la casele lor, răsuflând ușurați. Domnul Nakai mi-a urat noapte bună și și-a văzut de drum. Am rămas singură, preocupată de stiva de lemne care luase foc. Mi-am ridicat ochii plini de lacrimi spre cer și am observat că se crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tăieței, undeva, în picioare. Nu-s nici buni, dar nici prea răi, spunea el când am intrat în cameră. Bănuiesc că toată conversația lor a decurs astfel. Mama îi sorbea cuvintele. „Deci, nu e nimic grav“, mi-am zis eu, răsuflând ușurată. Mi-am adunat tot curajul și am întrebat: — Ce părere aveți de mama? Medicul din sat zicea că are ceva la plămânul stâng. Sunteți de aceeași părere? — Ce? N-are nimic, răspunse el, degajat. — Ce bine! M-am liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Sezonul al treilea al serialul turcesc "Suleyman Magnificul" este așteptat cu nerăbdare de fani. Producătorii turci au lăsat să răsufle câte ceva din scenariile următoarelor episoade. Astfel, sezonul următor al serialului va duce la dispariția uneia dintre personajele principale, Hatice. Producătorii turci pregătesc o scenă specială cu momentul morții sorei sultanului, Hatice, interpretată de actrița Selma Ergec, scrie enational.ro. Pe
"Suleyman Magnificul" - Vezi ce personaj principal va dispărea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72260_a_73585]
-
a putea, însă, cînd morți, cale de-o istorie, sînt plutașii și corăbierii ei, să-i mai deconspire secretele. Cel mai mare dintre ele este întoarcerea corăbierilor teferi, și cu chef de povești. Marinărești, de bună seamă. Din ce-a răsuflat din secret, la vremea lui, s-au scris Odiseea, legenda argonauților, Epopeea lui Ghilgameș, poveștile despre răul de mare al Ariadnei și atîtea altele, de descoperit în cartea densă a lui Ion Acsan. Plăcută, ca toate legendele, și documentată, ca
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
menit să servească popcornul tradițional. Pentru cititorii lui B.Treven cu Comoara din Sierra Madre, ai lui Karl May cu Comoara din lacul de argint sau chiar și cei ai lui Robert Louis Stevenson cu Comoara din insulă, filmul este răsuflat. Farmecul unei comori, vezi celebrul Derrotero del Vlaverde, stă în aceea că ea nu este descoperită niciodată. Ben Gates et Co o duc la muzeu, transformînd-o în valoare de patrimoniu. De altfel, este dificil să-ți dai seama de la ce
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
acestuia. Ei, părule, cum te simți azi? Mulțumesc, doctore, bine. Dar vezi că un vierme îmi roade tulpina acolo, mai la dreapta. Limba ascuțită a păsării a prins dușmanul prin crăpătura formată și l-a scos la judecată. Părul a răsuflat ușurat, iar doctorița a zburat spre alt copac. Acesta era un nuc bătrân, care avea o scorbură găunoasă chiar la încheietura ramurilor. Atunci ciocănitoarea și a amintit de pățania ei când a găsit scorbura în care veverița adunase alune și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
planuri (gelozia și războiul) și îl consideră prea complicat pe al doilea, încurcat în dosarele de existență și în teoria narațiunii, ceea ce l-ar face prea puțin accesibil cititorului obișnuit; de aceea, criticul sau profesorul exclamă în finalul prezentării: "Uneori răsuflu ușurat că nu mai predau în clasă pe Camil Petrescu tinerilor contemporani cu telenovelismul" - afirmație sau acuzație în care nu știm cine este de vină, scriitorul prea modern sau cititorul prea leneș. Ion Rotaru nu-și face o problemă din
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
l-au lămurit, prin semne, și în șoapte, pe ticălosul de căruțaș că, uite, Domnul cu pricina este Principele Regent. Stupoare! Omul a înjurat mai departe și mai variat, cu bună știință. ...în sfârșit strada s-a descongestionat, căruțașul a răsuflat cu ușurare, iar Alteța Voastră și-a văzut liniștită de drum, cu viteza obișnuită, adică foarte mare, cu viteză adică, de contravenție. Rămân, al Alteței Voastre, prea plecat și prea supus servitor, Mircea Damian. O a doua scrisoare, tot "deschisă" și
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
pic din clișeul copilăriei-paradisiace, aducându-ne aminte de "nopțile cu febră, cearșaful mototolit și mirosind a medicamente, pastilele aproape întotdeauna atât de amare". Cu gândul la gustul piramidonului pisat în linguriță și la zidurile gălbui ale dispensarului de cartier, cronicarul răsuflă nostalgic și trece copilăros și serios mai departe. Vacanța la TOMIS TOMIS (din iulie 2007) se joacă. Cel puțin asta am crezut citind coperta a doua, despre numărul din august, care se pregătește: Schinurile modei. Fiți serioși, nu chiar orice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
sigur că vom găsi ce căutăm. Am ajuns la fântâna din mijlocul crângului. Cumpăna de lemn, uscată de vremuri și cu găleata ruginită, roasă pe la margini, se legăna ușor, de parcă tocmai ar fi fost cineva peacolo. Ne-am oprit să răsuflăm, și am privit gânditori spre fântâna care părea să ne fi așteptat cumva, de parcă ar fi pândit sosirea noastră. Trecuse jumătate de oră de când plecaserăm la drum. Hamsterii s-au așezat pe iarbă să se odihnească, iar Ghidușa și-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii pot răsufla ușurați pînă la următorul tur. Jocul se reia cu cei rămași în viață, iar în final pe scenă urcă doar doi, Sebastian și adversarul lui, soarta decide temporar în favoarea lui 13 negru, pentru că nu există cu adevărat identitate în acest
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
mai departe, Thierry explora filonul mai opulent de la Club Shiltan - ziare străine, plicuri "par avion", pachete de Camel macerate - și sonda prudent în direcția hotelului nostru. Căldura, duhoarea infernală și mai ales vulturii ne distrăgeau atenția; de îndată ce ne opream să răsuflăm un pic sprijiniți în lopeți, vulturii țopăiau înspre noi cu țipete slabe, scârboase, amăgiți de acea imobilitate promițătoare, până când un bulgăr bine țintit îi făcea să-și înțeleagă eroarea. Alții planau încet deasupra capetelor noastre, proiectând umbre cât un vițel
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
mai puțin permise, fiecare realizând că sunt foarte norocoși și că sunt pregătiți a mege mai departe, spre iad, spre cer, drum de Întoarcere nu mai era. Ada avea mâinile introduse pe sub cămașă și-i pipăia mușchii de sportiv tânăr, răsufla precipitat În timp ce Îl ruga să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea formelor Îmbietoare, curbate ori adâncite, tremura din tot corpul, o ridică pe birou bucurându-se de o priveliște mirifică, o ajută să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trebuia cucerit printr-un joc emoțional ca să nu observe imperfecțiunile. —Mademoiselle, sunt atâtea lucruri pe care nu le știți! rosti el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui! Îmi arăta fotografia dumneavoastră. — Nu avea nici o fotografie. — Mă surprinde ccea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
colea la fântână și scoate niște apă, că tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o vorbit îndelung... „Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic... acolo pe front. Acolo o fost și înmormântată...” Nenea Jănel nici nu mai putea răsufla...O ieșit împleticindu-se...O plecat! Incotro? Nici el nu știa...O mers așa o bucată bună de timp, până o ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați cu capul în jos, și noaptea pleacă „fâl-fâl”, cum spune Pâcu...Asta-i la mintea cocoșului - a precizat moș Dumitru, cu ifose de cunoscător. Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare și s-au privit cu jenă de neștiința lor. De ce nu ai spus matale de la început că îi vorba de lilieci și ne-ai lăsat să fierbem în zeama noastră? a întrebat Mitruță Ogaș. Cum să stric eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
La culcare, până nu vă apucă și pe voi mâncărimea... Ploaia a pornit pe neașteptate. La început, ca o burniță, dar încet-încet s-a întețit. Cărăușii au mântuit cu greu de încărcat carele. După ce le au acoperit cu țoale, au răsuflat a ușurare. Abia de acum încolo începe greul, oameni buni - a vorbit Vasile Hliboceanu. La ce te gândești când spui asta, omule? a întrebat Pâcu. Mă gândesc la drum. Până la marginea pădurii mai merge, dar cum trecem pădurea? Stiți bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
către cei din spatele carului: Aveți grijă aici, că râpa îi la două palme de drum... Dacă lunecă carul...Nu mi-i de car, dar mor bieții bouleni, că hăul îi adânc nu șagă... Ajunși în cealaltă margine a pădurii, au răsuflat ușurați... Mă temeam să nu fie mai rău - a grăit Ion Cotman. Gândește-te, omule, că mai avem atâtea care de trecut pădurea! i-a avertizat Pâcu. Noroc că o stat ploaia; altfel rămâneam înglodați în mijlocul pădurii - a observat Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
marginile râpelor, pentru că altfel se puteau trezi pe fundul lor cu tot cu sanie și boi...Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai, că vine Crăciunul și voi stați pe cuptor lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde, pescarul știe doar să-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță! Curaj! Spune-i lui moș Pâcu tot ce te doare. Tot ce ai pe suflet. Așa, ca în fața popii. Mitruță și-a mutat greutatea trupului de pe un picior pe altul, frecându-și mâinile disperat. In cele din urmă, a răsuflat o dată adânc și a pornit să vorbească, privindu-l pe Pâcu în ochi: De fapt...eu mergeam la moș Dumitru, să-i spun...să-l întreb...să aflu dacă îl primește la cărăușie pe Petrea, că... Că ce, Mitruță? Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îndată: Cred că ați băgat de seamă că astăzi a venit cu noi și Iordache. Așa că în seara asta îl vom boteza, cum am făcut și cu ceilalți veniți între noi. Stiți regula. Toiul îl beți dintr odată, fără să răsuflați. Ii clar, Iordache? Ihâ! Mi-o spus Mitruță - a răspuns Cocoșitu. Poate nu i-o fi spus și de păcăleală - i-a șoptit moș Dumitru lui Pâcu. Nu te teme. Mitruță îi băiat isteț. Nu vezi cum îi umblă ochii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]