2,521 matches
-
pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudență, ascultând cu atenție zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete înfricoșătoare... Înspăimântat, tovarășul bunicului
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Lupul_sur_partea_i_floarea_carbune_1355995076.html [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea. Se întâmplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totuși liber. Și oamenii nu prețuiesc viața de libertate. Mai mult, nu prețuiesc suflarea și răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu-i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Și vă spun și eu vouă, acum, tot așa. Faceți act de prezență
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Trebuie_sa_stii_sa_mori_si_sa_inviezi_in_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morți. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viață pe acest pământ. Am avut o viață trăită cu adevărat: pușcării, viață intensă, viață care măsura suflarea și răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credință sau de necredință. Nu te jucai. Dar nu m-am folosit așa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Trebuie_sa_stii_sa_mori_si_sa_inviezi_in_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
și o să fie un răspuns sfios. Eu, personal, judec după inima mea, văd o mare răspundere, văd un mare răspuns pe care nu-1 poate da decât Țara Românească în lume, cândva. Consider că în România este cea mai adecvată viață, răsuflare și suflare, după Scriptură. România este milostivă și nu duce un război de distrugere, ci numai de avanpost, de apărare. Tocmai poziția Scripturii. România o văd având o mare misiune în lume. Sigur că nu din punct de vedere economic
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Trebuie_sa_stii_sa_mori_si_sa_inviezi_in_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
scriitor? Liricul predomină, dar face loc și epicului. Frontierele dintre ele, teoretic vorbind, nu sunt rigide, evoluează unul spre altul. Poezia Ligyei Diaconescu are o scânteie care în extensie cuprinde mari tensiuni sufletești, are ceva din scânteia fulgerului sau din răsuflarea fierbinte a oamenilor apropiați. În sprijinul celor afirmate citez din poezia „ TRĂIRE”: „ Zvâcnea adânc în mine o dragoste nebună Ascunsă de tăcere, de lacrimi și de dor Mă întrebau castanii de ce mă pierd prin lume De ce nu chem lumina, căldura
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1433235655.html [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
la drumul mare... Simțea oboseala cuprinzându-l și mintea se încețoșase iar. Oare ce putea fi slăbiciunea pe care o simțea parcă mai acută ? Se așeză comod lăsându-se pradă odihnei. Închise ochii. Mii de steluțe apăreau de câte ori clipea, iar răsuflarea devenise mai greoaie . Cum a ajuns acolo în poienița pe care o știa din copilărie, situată pe drumul ce cobora din Valea Albă spre Bușteni? Gândurile se învălmășau în aducerea aminte... Mergea pe potecă și senzația că avea dreptate în
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1476005882.html [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
de dor, într-o cârjă de lemn. Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar in van Între noi am legat vântul serii de ramuri Să nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geam Când treceai ca un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorită de flori, când treceai ca un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1435569752.html [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
pe casă - așa cum spunea o bună prietenă de-a mea. Și aici nu intră în calcul idioțenia veritabilă, autentică, cea feroce și vădită de care fuge toată lumea. Nu. Aici se pot include anumite „bătăi”, ca să le spun așa, anumite obsesii, răsuflări tentante ale neuronilor, nevroze pasionale sau idei fixe într-o singură direcție, către un subiect abandonat într-un colț, pe care nu-l poți atinge niciodată sau care, odată atins involuntar, cel din fața ta ia foc. Este adevărat că unii
NEBUNIE CURATĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Nebunie_curata_cristea_aurora_1365885629.html [Corola-blog/BlogPost/345730_a_347059]
-
au sosit oficialitațile Academiei: rectorul și profesorii eminenți, dar și mulți alți invitați. Prezidiul era condus de însuși rectorul Academiei, ilustrul profesor și om de știință Mohamed El-Hirani, cel care a și deschis conferința cu o impresionantă prelegere. Urmăream cu răsuflarea întretăiată cuvântarea sa. Figura impresionantă a acestuia se vedea pe toate ecranele sălii. Vorbitorul, pe lângă meritele științifice extraordinare, avea și o ținută cu totul remarcabilă. Originar din Turcia, Mohamed El-Hirani știa să afișeze o ținută solemnă, academică. Nu mai era
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flori_pe_planeta_perla_22_pa_viorel_darie_1389768511.html [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
asta și fusese, ea gîngurea fercită, doamne! ce puțin îi trebuie omului ca să fie fricit, în fine, după ani de chin, își găsise și ea golful în care să acosteze, se făcea ghem în brațele lui și, cînd îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, închidea ochii și se ruga la Dumnezeu să-i țină bărbățelul în viață ani mulți ... Prietena ei, Adelina, venea spre seară la o cafea, după ce se întorcea de la muncă, ea era singura ființă cu care putea să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
-i ireal și în același timp plauzibil fantastic nu există lumină întuneric mișcare absența e lucie nimeni aici nu se opune nimănui nu există contrarii oamenii se iubesc fără un scop practic niciodată nicăieri n-am simțit atât de aproape răsuflarea celestă a spiritului... Referință Bibliografică: Lumi paralele / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LUMI PARALELE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494097438.html [Corola-blog/BlogPost/352753_a_354082]
-
un nume.... IX. E ȚARA MEA!, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. În țara-n care codrii plâng ades Și Dunărea îmbrățișează marea, Se lasă munții către deal, la șes Unde chindia-ți taie răsuflarea. În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, Vibrează-n suflet viersul cel duios Și e prezentă încă, omenia. E țara mea, cu bune și cu rele E țara nimănui și-a tuturor, Și a
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adriana_papuc/canal [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
va prospera, Vă jur, oricât aș fi de îndârjită Am s-o iubesc mereu, e țara mea! Citește mai mult În țara-n care codrii plâng adesși Dunărea îmbrățișează marea,Se lasă munții către deal, la șesUnde chindia-ți taie răsuflarea.În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia,Vibrează-n suflet viersul cel duiosși e prezentă încă, omenia.E țara mea, cu bune și cu releE țara nimănui și-a tuturor,Și a trecut prin
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adriana_papuc/canal [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
propus un alt titlu „Primăvara iubirii”, deoarece ca orice plantă iubirea nu ar putea ajunge la apogeu, dacă nu ar fi însămânțată și nu ar îmboboci primăvara. După părerea lui Ion C. Ștefan, a scrie poezie de iubire este o răsuflare, sentimentul e o flacără, precum fulgerul care se produce la întâlnirea a doi nori. Paula Romanescu a propus continuarea demersului publicistic prin apariția de noi antologii ale iubirii dedicate fiecărui anotimp și a unui volum dedicat anotimpului neiubirii. Poeții Paula
ELENA TRIFAN ÎNSEMNĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1423680559.html [Corola-blog/BlogPost/340463_a_341792]
-
nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea într-un val de urlet. Vântul, cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 by http://confluente.ro/irina_bbota_1419917404.html [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
bărbatul este mai prezent, iubirea Ceraselei este mai spiritualizată, mai înălțată spre cer și spre lumină. EL: „Am spus-o zilnic și fără oprire/ că fiecare colină aduce cu pântecul tău/ așa că merg la deal/ și cobor către vale/ cu răsuflarea tăiată/ și aproape mereu”(Mereu). EA „Am învățat să te recunosc/ dintre munți,/văi, copaci/ sau dealuri/ după zâmbetul dimineții/ și căldura excesiv de fierbinte/ a nopții/ și am înțeles că fiecare stea/ poartă numele tău/ pe umeri/ așa că aleg să
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1483175995.html [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
stare, tot douăsprezece, asemenea celor de aici), gen poetic în care, în literatura română contemporană, a excelat Valeriu Anania (vezi volumul File de acatist). Cartea Danielei Gifu poate fi citită și ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Așadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea și El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existențialistă, o declarație de iubire ce amintește atât de
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Theodor_damian_scriind_cu_sufletul_in_teodor_damian_1357019424.html [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
anul ăsta, sezonul 1, sezonul 2, sezonul 3 etc., creștem și îmbătrânim, prietenii și combinațiile noastre sunt din Melrose Place, mergem la medic cu speranța ascunsă c-o să dăm peste Dr. House (sau măcar McDreamy), ne uităm în oglindă cu răsuflarea-n ceafă din Twin Peaks, am vrea să putem ridica o mașină cu mâinile goale (ca Jessica Jones), înțelegem lumea din jur puțin mai bine. Un pic de M*A*S*H, puțin Sopranos, niște Mad Men, am uitat ceva
Serialele vieții noastre by https://republica.ro/serialele-vietii-noastre [Corola-blog/BlogPost/337884_a_339213]
-
distrat-o. Dar Charle, din pat, o chema să se culce. -Vino odată Emma, e târziu. -Da vin!, îi răspundea. Dar fiindcă lumânările îi băteau în ochi, Charles se întorcea cu fața la perete și adormea. Atunci emma o zbughea, ținându-și răsuflarea, surâzătoare, cu inima zvâcnind, dezbrăcată. Rodolphe avea o manta mare; o învelea întrânsa toată, și, cuprinzând-o de mijloc, o ducea fără să scoată o vorbă până în fundul grădinii, în chioșc, pe aceeași bancă de leațuri putrede unde altădată Leon
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > FIRESC Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mă cuibăresc în brațele nopții sub lumina stelelor și - ți ascult răsuflarea în șuierul ce trece prin gîndul îndrăzneț. Nu te teme, prietene, de norii ce vin cu putere sau de stropul de lacrimă prin care se înduioșează cerul pentru noi... Spre zori, sub revărsarea luminii își ridică capul toate florile în
FIRESC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 by http://confluente.ro/Firesc_lia_vana_1371410652.html [Corola-blog/BlogPost/363533_a_364862]
-
Articolele Autorului Nu știm niciodată când ne cuprinde o mirare dureroasă, ne ia val vârtej și ne trântește cu toate gândurile de marea absență. Și iar te strâng în inimă neasemuit, te apropii de rosturi ca și cum din tine îmi izvorăsc răsuflările. Cuvintele s-au dezbrăcat de sensuri, s-au uns pe o parte și pe cealaltă de mierea îmbrățișării. Te respir, mă respiri, ne hrănim cu dumicații orelor. Cuvintele s-au azvârlit direct în dospirea vremelniciei. Le privesc dincolo de înveliș, le
DAR DIVIN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1467306605.html [Corola-blog/BlogPost/367744_a_369073]
-
căsuța părinteasca cu brăduți și stânjenei, mă întorc, ca și ei sigur, îi e dor de ochii mei. Dintr-o poză rezemata de-o vaza cu flori de tei, mă privesc așa frumos, dragii mei, părinții mei. Mi se-opreste răsuflarea și se pune-un nod în gât... iau fotografia-n brațe, o sărut...si-ncep să plâng. Seara-ncetisor se lasă la căsuța părinteasca, ei, s-or bucură acolo că am mai venit pe-acasă. Am văzut în grădiniță o tufa
CASUTA PARINTEASCA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1468237298.html [Corola-blog/BlogPost/350629_a_351958]
-
vreme nimeni. În Spania, nici atât. Părinții îi fuseseră luați de vârtejul inefabil al morții, iar de ziduri goale, lipsite de sufletul din dinăuntru, era, din păcate, sătul. Se izbea de ele orișiunde-și întorcea capul și nu le simțea deloc răsuflarea caldă și unică a vieții. Nu avea nici pentru ce și nici la cine să se mai întoarcă în România, cum nu avea prea multe motive nici să rămână pe tărâm iberic. Adevărata lui patrie nu era, de fapt, nicăieri
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_romanul_ingropat_in_magdalena_albu_1344324059.html [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
dintr-un vis, Frunzele, precum aripile și-a întins, Solemnă înmărmurire, O clipă sacră de senin și vis. Peste pădurea-nvăluită-noapte, Adeseori, Se aud în șoapte Voci blânde ce urcă în Cer. În umbre-ndepărtate, Vântul poartă cu sine, Pe aripi, răsuflări divine. Din Înalt de Cer, O rază de Lumină a căzut Peste tăcerea nopții ce-a foșnit. Din înmărmurirea solemnă, Trezind un Infinit, Imperceptibil, Totul se transformă-n zori. E ora când Parfumul de roze se dezleagă În pragurile Sufletelor
MAGIA PĂDURII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1396858161.html [Corola-blog/BlogPost/354102_a_355431]
-
care o despicase în două și o umpluse de fericire, dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_26_28_ioan_lila_1337497616.html [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]