2,812 matches
-
frecventată în epocă, adresate lui Alecsandri, T. Maiorescu, A. Naum ș. a. Stilul e însă adeseori pompos și baroc, lunecînd spre retorismul tern, fără acoperire artistică, imaginile aproape grotești ca în aceasta privindu-l pe Maiorescu, care încearcă să oprească Roata rătăcirii: "Te-ai repezit în urmă-i cu mîneci suflecate,/ Și cu vînjoase brațe de spițe încleștate/ Puteri în pieptu-ți zdravăn de mii ai întîlnit/ Ș-a roții fugă oarbă în loc o ai oprit!". E greu să ți-l imaginezi pe
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
alăturări oximoronice ca "luminoasa putrezire", sau dislocări sintactice de sorginte argheziană: "Să-ți dea un castel, viața se adună/ Azi din bucățele, în Spania de șarpe și mărgean"). Răsună în poeziile lui Miron Kiropol teribila sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului, anafura se face piatră, împiedicând euharistia
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
coerent și articulat, motiv pentru care eroina și acceptă căutarea. Însă la nivelul individului domnește o dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat, aceeași dialectică om-lume apare în multe din nuvelele lui Vladimir Nabokov, și ele obsedate de tema singurătății sau a rătăcirii. Personajele lui sînt, de foarte multe ori, emigranți. Povestea lor presupune, așadar, într-un chip previzibil, impasul pierderii de ceilalți și de sine. Dar Nabokov scrie, spre deosebire de Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
regrupându-i pe Stanislavski și Nemirovici-Dancenko. Aventurile teatrale ale romancierului Maxudov sunt precipitate de apariția unui Mefisto monden, Ilia Rudolfi - editarea manuscrisului sau atrage atenția direcțiunii teatrului, interesată de o dramatizare. Inițierea teatrală a scriitorului se transformă tragi-comic într-o rătăcire într-un labirint din care nu mai poate să se salveze. Contururile realității nu mai sunt cele cotidiene: Aristarh Platonovici, desi absent (un deus otiosus teatral) e reprezentat într-o succesiune de instantanee fotografice alături de clasici ai literaturii ruse, de la
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
pe Ch. Séverin, autorul, unui român apărut anul trecut la Paris și intitulat L^Agonie sans mort, cu N.I. Herescu. Românul acesta, în care personajul principal e un scriitor român, e o expresie de mînie a noastră, a rătăcitorilor, împotriva rătăcirii în care ne tîraște, tîrîndu-se pe șine, istoria imediată." Pe urma acestei afirmații de acum 38 de ani, grupul de cercetători de la Jurnalul literar au dezgropat din uitare românul, l-au studiat și au ajuns la concluzia că el aparține
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
în clivajul care există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut, cel etern chiar prin abstracțiunea lui. Aventură se definește, la Simmel, printr-un paradox similar: ea reprezintă o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de nerecunoscut, dar o clipă care capătă semnificație doar prin contrast cu întreg contextul vieții noastre, cu permanentă acelui de obicei în virtutea căruia ea
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
experiențele epice de la Joice la noul român. O proza autoreferentială. Românul se povestește și se analizează plin de spirit și de ironie. Criticii vremii o numesc textualism. Se pune accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și ochii că
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
Quemada. Scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar au imprimat un anume ritm prin alternarea și delimitarea spațiilor, planurilor, a direcțiilor și traseelor personajelor (pe orizontală, verticală, diagonală). În fundal, drumul fără sfîrșit parcurs de jidovul rătăcitor, drumul, de fapt, al rătăcirii noastre pe pămînt într-o călătorie numită viața, drumul ca simbol al călătoriei inițiatice sub toate raporturile sub care este pus acest spectacol. Costumele devin semn pentru locuri, religii, întîlniri, întîmplări, iar lumină și muzica augmentează iluzia și misterul teatrului
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
pe cel psihanalitic, următorul lucru: conștientizarea faptului că ne aflăm într-o lume, într-un loc, care sînt profund și insuportabil altfel decît le-am dori, si, mai grav, decît ne-am închipuit că ar putea fi ele. Deziluzie, sau rătăcire din ordinea stabilită de Dumnezeu, în orice caz ceva ce face totul în jur searbăd. Pe călugăr, akedia îl cuprinde, după avva Evagrie, pe la ceasul al patrulea al amiezii, cînd timpul începe să se dilate amețitor, amenințînd să nu se
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
cele mai puternice, iar povestea aventurii ei cu Dragodan, culminând cu avortul fatal, e un punct nevralgic al cărții) amintește întru câtva de un alt Don Juan celebru, și el tot profesor de istorie, Rogulski din romanul lui Nicolae Breban. Rătăcirile lui Dragodan printr-o primăvară clujeană amintesc de după-amiaza bucureșteană a lui Rogulski, care traversează orașul tot într-un exercițiu autoscopic. Geografia locală joacă, de altfel, un rol important, romanul debutează cu imaginea orașului într-o primăvară „ca un ultimatum
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
copleșitor, mult în afara ariei de acoperire a glumițelor lexicale. Vizionarismul lui Ioan Es. Pop străpunge materialul biografic și trece în partea cealaltă a ființei. Lirica nu scontează pe efecte imediate, exhibate demonstrativ, ci mizează pe un efect de ansamblu: o rătăcire morală și o halucinare prin care se întrevăd marile și cumplitele adevăruri. Impresionează la Ioan Es. Pop și sensul convergent al unei imaginații poetice care traversează lumea și abisurile, văzutele și nevăzutele, căpătând totodată corp și formă, organizându-se și
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
om împăcat, care și-a acceptat nostalgia că durere adîncă și îi cedează pentru că nu crede în vindecare. Lui Potdiaghin nici prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe imediat rostul simbolic al rătăcirii lui. Dar poate o imagine mai clară a nostalgicului că saltimbanc, asadar că ins care își joacă suferință camuflînd-o prin vocație în seninătate, sînt cei doi dansatori, Colin și Gornotvetov, "amîndoi puși pe chicoteala ca niște femei, cu nașuri pudrate
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
și nu-L lasă să se răzbune pe închinătorii la idoli, - cu atat mai mult rugăciunea sfintei Fecioare Maria, va opri să nu cadă urgia divină, pește păcătosul popor creștin. SFÂNTĂ MARIA. Al VII-lea Sobor ecumenic, având în vedere rătăcirile ereticilor despre sfinți și despre Maica Domnului, hotărăște: „A cinsti și a mări mai întâi pe Născătoarea de Dumnezeu: mai înaltă decât toate puterile cerești; iar de asemenea și pe sfintele Puteri îngerești, fericiții și intru tot lăudații Apostoli și
SFÂNTA MARIA. Arsenie Boca, despre rugăciunea pe care trebuie să o rosteşti by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21715_a_23040]
-
specifică autoarei, cu care m-am obișnuit din scrierile anterioare. Și, ca să-i urmez exemplul, recomand oricui să citească această carte chiar dacă o împrumută de la un prieten și nu mai are de gând să o înapoieze. Dumnezeu îi va ierta rătăcirea fiindcă, la capătul lecturii, va simți că este mai puțin ignorant. Or, după cum bine se știe, ignoranța este păcat capital! Cu câțiva ani în urmă era absolut imposibil să cred că o voi întâlni pe Madeleine Davidson. Probabilitatea era nulă
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
într-o noapte valpurgică mai răsunînd încă de antice vrăji și luxurii păgîne, de abandonuri nu oricui hărăzite, de mistere și inițieri nu oricui dezvăluite". Firește, legăturii conjugale îi este preferat libertinajul, fiind paradoxal proslăvită "statornicia" condiției de amant: "Marile rătăciri sentimentale sînt relevate în istorie și celebrate în literatură; pe cîtă vreme cronica tuturor timpurilor trece cu vederea, nu insistă sau chiar disprețuiește, după cuviință, legăturile conjugale oricît de respectabile ale marilor oameni. Iar bărbații sînt totdeauna mai statornici ca
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
a lui Paul Klee, se manifestă, de la bun început, în chiar metoda ei de investigație. Știind foarte bine cît de sălbatic este acest teritoriu, cîte capcane, gata să se declanșeze, pîndesc la fiecare pas și cît de mari sînt riscurile rătăcirii pentru turistul inocent, domnia sa și-a construit, poate, singura strategie cu șanse de izbîndă, anume atacul simultan pe mai multe fronturi, dar fără ca obiectul investigației să fie vreo clipă scăpat din vedere. Deși, în subtitlul cărții, există precizarea că avem
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
se "antrena" singur, îi rămînea doar așteptarea livresc constelată: "Ce era mai potrivit decît modelul odiseic? Ulise a trecut prin multe încercări, timp de douăzeci de ani, pînă să ajungă în Itaca. El nu a avut nici o singură dată sentimentul rătăcirii pentru că știa că va ajunge. Întoarcerea lui era o formă de cunoaștere și de încercare a virtuților umane. Ulise nu a tentat limita umană, ci a experimentat însușirile pe care lumea greacă voia să le reproducă. în acest sens cele
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
în consecință, zeii nu i se opun. Putem adăuga ceea ce eseistul susține, în opoziție cu teza lui Gabriel Liiceanu, prezentată în capitolul Schiță pentru o hermeneutică a nostos-ului din Tragicul. Pe cînd Liiceanu socotea periplul odiseic drept o dezordine, o rătăcire într-un spațiu fals, "un spațiu de interferență al tuturor legilor, un univers impur și hibrid", întoarcerea lui nesemnificînd decît "simpla corijare a unui accident", Ștef crede că, dimpotrivă, ne-am înstrăina de lumea clasică a lui Homer, considerînd călătoria
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
Gândirea se auto-limitează la acest program unic al supraviețuirii eului. Ea folosește un mod abstract, eliberat de lume care se substituie zonelor inaccesibile ale sensibilității. Astfel parcă înfățișarea lumii se schimbă și devine conformă dorinței, mai apărată de spaimele firești, rătăcire, incertitudine, dispariție. În fiecare clipă ne agățăm de o supraviețuire care se impune fără nici o altă explicație. Hotărîrea este implacabilă, ea nu poate fi schimbată. Probabil că nu ne aparține nouă ci lumii în întregimea ei indivizibilă, - lumea a hotărît
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
o simplă înfierbîntare de tinerețe au fost și sînt atît de disproporționate, că după ea mi-a fost cu neputință să mai îmbrățișez vreo cauză, chiar și inofensivă, nobilă sau Dumnezeu mai știe cum. E bine să plătești scump o rătăcire de tinerețe; vei fi cruțat, mai tîrziu, de o mulțime de decepții". Și în septembrie același an: "Garda de Fier? Demonii de dreapta, adepți ai ortodoxiei aflați ideologic la antipodul celor pe care i-a denunțat Dostoievski, dar psihologic foarte
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Ștef își caută . însă nu pe mările lumii, ci pe drumurile literaturii, de la Anabasis a lui Xenofon până la La guerre de Troie n'aura plus lieu a lui Giraudoux și Orbirea lui Elias Canetti, iar căutarea sa nu e o rătăcire la-ntâmplare, cum nici periplul lui Ulise nu fusese, ci o rețea cu încrengături nebănuite țesută în jurul unui laitmotiv: Odiseea lui Homer și inegalabilul ei erou. " E vorba de un jurnal, de o terapie fără trimiteri bibliografice riguroase și folosind
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
descopăr atât de senină/ și de banală de parcă m-am vindecat de o boală"; "El E șapte, e seară, răsfoiesc un ziar, întâmplările/ acestei planete ca reclamele luminoase apar și/ dispar și oamenii se agață cu disperare de știri,/ de rătăcirile unor vapoare, de catargele scufundate/ în amintiri." Jocuri literare Gravitatea poeziei scrise de Nora Iuga nu este incompatibilă cu spiritul ludic. Poeta are o întinsă cultură literară care îi permite să se joace dezinvolt de-a literatura. Ea o evocă
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
ospitalității interne care privește acceptarea și recunoașterea de sine. Ni se pare într-adevăr că parcursul "inițiatic" al eroului plecat să cucerească ospitalitatea internă prin ocolirea drumului exterior se referă, pornind de la o situație de exil, de dezrădăcinare și de rătăcire, la căutarea unui loc în care el să poată să înțeleagă, să se înțeleagă, să se surprindă și să se accepte, fiindcă expulzări, rupturi, exil au drept consecință o libertate indeterminată, care este deschidere către toate posibilele, dar și către
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
lista beneficiilor uitării în cei cincizeci și mai bine de ani de dictatură bolșevică. Nenorocirea urmează! Un nou val de uitare cuprinde România de după 1989. Românii uită cu o plăcere masochistă nu România interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire. Iar năucitoarea rătăcire au fost cei zece ani care au trecut din 1989 pînă astăzi, cu binele și cu răul lor, dar singurii ani în care am
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]