25,657 matches
-
de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea edițiilor întărește senzația că, într-o vreme a unei culturi paralele fundamental orale (bancuri, mărturii familiare, istorii alternative), însuși
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind, refuzați de orice aspirație, chiar și de cea a solidarității sentimentale, se simt bine alături de cei disprețuiți odinioară. Dramaturgul surprinde
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
Europa Liberă - ce era rău în asta?! Că doar nu era să stea tovarășii de sus cu urechea la aparat, să le iasă vorbe că ascultă și ei, ca tot omul, București 4. Asta era sarcina lui, nu făcea nimic rău. Mai lipsește nițel și aflăm de la Priboi cu cît patriotism înalt și-a făcut el datoria. Noi nu mai știm în ce lume am trăit, de vine Priboi să ne amenințe și să ne acuze, separat și în solidar, de parcă
România lui Priboi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14559_a_15884]
-
premiera căruia a participat soțul autoarei, Sergiu Grossu; Nicole Valéry a murit în 1996). Citind-o, înțelegi de ce, peste ani, Cicerone Ionițoiu avea să o numească pe autoare "un semn al binelui în această lume tulburată de răi și de rele"... Pare incredibil că, după '89, nimeni nu s-a grăbit să lanseze, în România, această carte; după cum pare la fel de incredibil faptul că scenariul acestui film a fost respins de două ori la rînd, la două concursuri de scenarii ale CNC
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Vorbeam la telefon. Nici el nu știa prea bine cu mera cu directoratul lui onorific, dar, om senin, trecut prin multicele în viață, Sergiu are o intuiție care nu-l prea înșeală. Mi-a reproșat cumsecade că mă gîndesc la rele și m-a anunțat că noua directoare a revistei e Carmen. Apoi, pe neprevenite - în contul unei vechi prietenii - zice: Ia vorbește cu ea!" Era Carmen Mihalache, cronicarul dramatic al revistei, pe care n-am mai văzut-o de vreo
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
Cristian Măgura Gnosticismul și-a pus întrebarea de unde vine răul? În spatele acestei curiozități era dorința de a face din cunoașterea răului o știință la care se poate ajunge prin mijloace dialectice, speculative. Prin Variațiuni pe tema răului, Lucian-Claudiu Amoran nu cade în această ispită pentru că povestirile sale sunt mai mult
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
Cristian Măgura Gnosticismul și-a pus întrebarea de unde vine răul? În spatele acestei curiozități era dorința de a face din cunoașterea răului o știință la care se poate ajunge prin mijloace dialectice, speculative. Prin Variațiuni pe tema răului, Lucian-Claudiu Amoran nu cade în această ispită pentru că povestirile sale sunt mai mult niște deschideri de diafragmă fotografică spre viață, fără pretenții hermeneutice (poate
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
Cristian Măgura Gnosticismul și-a pus întrebarea de unde vine răul? În spatele acestei curiozități era dorința de a face din cunoașterea răului o știință la care se poate ajunge prin mijloace dialectice, speculative. Prin Variațiuni pe tema răului, Lucian-Claudiu Amoran nu cade în această ispită pentru că povestirile sale sunt mai mult niște deschideri de diafragmă fotografică spre viață, fără pretenții hermeneutice (poate și din cauza formației de jurnalist). Cu acest ultim volum de povestiri, tânărul scriitor face cel de-
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
romanele Deriva (1997) și În gol (1999). Cele 18 "variațiuni" sunt de fapt niște incursiuni într-o existență care este zugrăvită în culori terne. Viața nu are un sens, nu poate fi înțeleasă, căci pilonii ei de bază, binele și răul, frumosul și urâtul, minciuna și adevărul sunt "noțiuni golite de semnificație" (Eternul triumf al binelui). Destinul nu poate fi ales, ci el te alege, te trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
trăiește, te violentează în ceea ce crezi că ai mai scump: libertatea. Iar dacă o ai totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege când și cum să mori. Cele mai întâlnite "variațiuni ale răului" sunt cele care au în centru tema morții - fie naturală, fie ca expresie a voinței, sinucidere ori crimă - și a despărțirii (dar și aceasta poate fi considerată o metaforă a morții). Lucian-Claudiu Amoran pare și nu prea pare că este
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
o manieră care amintește de Străinul lui Camus, fără judecăți de valoare, fără sentințe morale. În alte cazuri, vocea naratorului intervine în realizarea portretului moral, iar personajele pierd din autonomie, cum este cazul povestirilor Ce oameni!... Ce lume!... sau Bolnavii. Răul este un etern atribut al lumii și este "literaturizat" ca o agresiune asupra materiei în ultima povestire, În cimitir. Defunctul este îmbrăcat într-un mod grotesc: costum bleumarin, pantofi galbeni cu picățele, cu un număr mai mare, cu catarame și
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
tot autorul în povestirea filosofico-teologică Eternul triumf al binelui. Din păcate, în urma lecturii, subiectele nu prea se rețin, cu atât mai puțin personajele. Rămâne în schimb o atmosferă aproape kafkiană care are rolul de a problematiza la nivel individual "tema răului". Întâmplările narate sunt suficient de îngroșate pentru a părea neveridice, totuși "hiperbola" se înțelege și se acceptă în măsura în care este folosită de un moralist.
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
Cristian Teodorescu Am citit de curînd despre un distins sociolog, cu care discutam cu plăcere, că a fost informator al Securității. Am recitit textul, apărut în OBSERVATORUL CULTURAL, împins de acel "Nu se poate!" al părerii de rău că un om pe care îl prețuiești a putut face una ca asta. Reiese că s-a putut. Iar turnătoria era cu atît mai joasă cu cît obiectul ei era un coleg de breaslă, relativ apropiat cu autorul "informărilor". Nu
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
însă că și sociologii turnători au contribuit la mistificarea omului de rînd sau neprevenit, fie măcar și prin felul în care au pus întrebările - sau le-au impus, cu autoritatea lor! - din sondajele de opinie. Îmi amintesc cu părere de rău că m-am lăsat influențat de sondaje de opinie îndrumate chiar de sociologul uriașei mele dezamăgiri. Sondaje din care reieșea că românii nu vor economie de piață, că românii nu mai pot după Ceaușescu și altele. Evident că au fost
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
caută calea salvării. Aceasta este și trama povestirii lui Voiculescu. Cuprinși de deznădejde și pesimism, cauzate de epuizarea mijloacelor folosite împotriva animalului invadator, ursul, oamenii apelează la berevoi, la mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul dintr-o întreagă dinastie dispărută, își concentrează puterile moștenite, se întoarce în arcanele magiei primitive, rememorează și organizează ritualul. Arhaicul în sine refuză istoria și practicile magice îl apără de ea. Tehnicile lui nu sunt dezvăluite celorlalți. Bărbații
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânul arhitaur, străbunul celor de azi, care să dea tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în cel care invocă se refugia în utopie. Proza simbolică a
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
antropologic, scoțând eventual la lumină scenarii coerente și reiterabile, ci e una fantasmagorică, abisală, tâșnită din cotloanele subconștientului individual și colectiv, proiectată apoi în realitate ca o cosmologie. Există printre personaje estropiați aproape dostoievskieni, pândind pe după garduri și menind a rău. Iată un exemplu: "făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei ani". Există un filon eliadesc al fantasticului prozelor lui
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
clandestin" metafizic, ce, dîndu-și seama că "acum nu se mai pot scrie epopei", declară șoptit: "în taină fie spus noi exersăm la/ apocalipse" (tocmai acum). Să intervină aci și reflexul condiționat al experienței dramatice la care ne-a supus Imperiul Răului, cel totalitar? E aproape sigur că pîrghiile conștiinței barzilor apocaliptici ai literelor noastre postbelice, de la Ion Caraion și A. E. Baconsky la Ioan Alexandru și Dan Damaschin, sînt puse în mișcare (fie și într-una involuntară, decelabilă în mod obiectiv
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
proiectul unui roman și ideea "vieții ca roman". C. D. Zeletin s-a remarcat de-a lungul vremii prin traduceri din limbile italiană și franceză (este primul traducător în românește al Poeziilor lui Michelangelo și al ediției integrale a Florilor răului de Baudelaire), recompensate cu numeroase premii - dar și ca poet, prozator, eseist. Formația sa de bază, cu toate acestea, este cea de medic. Pentru cei care doresc să afle mai multe despre traseul, preocupările și epocile pe care le-a
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
juca pe scenă de zece ani, deznodământ imaginat ca o discuție lămuritoare între actorul principal și câțiva spectatori, imediat după reprezentarea piesei. În această "coda", pe lângă considerațiile estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
indicațiile autorului, explicite sau implicite, ci pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
pentru că spectatorul nu are sentimentul unei alte finalități a spectacolului, în afara aceleia de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
de a amuza copios. Și, pentru a-l cita tot pe Gogol, "prost este numai atunci când, după felul în care e arătat răul, nu te poți dumiri dacă răul e chiar rău sau nu tocmai rău. Prost este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
socială și intenționează să scape cât mai curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea să fie a tuturor bărbaților, dar în special a unuia care, crede ea, îi poate înlocui pe toți. Ar fi fost, poate
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
neutralitate, nu pentru război, ceea ce i-a atras înlăturarea de la conducerea ziarului Ziua al comunității germane evanghelice. Prea puține dintre toate acestea justifică învinuirile ce i s-au adus în epocă ori după primul război. Slavici n-a fost un rău român, cu atît mai puțin un trădător de neam. Nici oportunist n-a fost. Aș zice, din contra: a mers pînă la capătul ideilor lui. Și a pierdut. Cum, în istorie, ideile care pierd sînt totdeauna considerate greșite, nu l-
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]