1,025 matches
-
că nu era electricitate. În penumbra serii a distins spațiul gol de pe o latură a Încăperii unde fusese biroul lui Din. Teancurile de hârtii de pe biroul ei fuseseră mișcate din loc, unele foi căzuseră pe jos printre cărți și dosare răvășite. Singurul lucru care părea să lipsească era borcanul alb albastru cu stilouri și creioane. A trecut de cealaltă parte a biroului și s-a așezat pe scaun, apoi s-a Întins spre ultimul sertar de jos. Chiar fără lumină, n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-un raft mai greu accesibil al bibliotecii, închise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă despart niciodată. El este nemuritor în opera ,,Amintiri din copilărie” și-l vom avea mereu aproape... Andrei Perca, clasa a IV-a C Nică și eu În cameră era o căldură înăbușitoare. Am deschis fereas-tra. Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de oboseală, năvăli înăuntru o ... Idee. Se propti țeapănă în fața mea și-mi zise: ,,Ce-ar fi ... dacă ai face o vizită în trecut? Să zicem prin anul 1849. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc cinstit: mi-era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi cere numele și adresa, unui al treilea care-mi cere iarăși numele. În direct nu intru, pentru că a expirat (mi-a expirat) timpul, dar mă aleg cu un premiu în cărți. Mă uit în oglindă. Ce față galbenă și răvășită am de la enervare! Pînă la cîte trebuie să număr ca să-mi revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez lui Rusalin. Pun mîna pe telefon ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i consumau prea mult timp. Acum, de când s-a instalat perfid și iremediabil boala, s-a întors treptat din nou către sine, s-a regăsit tot mai pregnant și oglinzile au început să-i întoarcă chipul când contorsionat și răvășit de durere, când grimasat de suferință, când vesel și ravisat de întâlnirea cu sine. Albumul de familie Sosește albumul vechi de familie ce e depus solemn peste imaginea sa reflectată în cristalul biroului. Îl deschide mecanic și-l răsfoiește absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că sunt frivole, gesticulând sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un sprijin material ce le-ar fi putut oglindi frumusețea, neștiind că sunt frumoase, în jurul lor razele soarelui țeseau un curcubeu compus din străluciri verzi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
opusă pentru a proteja, atât cât se putea, un suflețel pândit de nefericire, cu un Victor ce se Îndepărta Încet, cu capul Înainte, cu privirea, ca și inima, Îndreptate spre Înapoi și cu o Ochenoaie de nerecunoscut, plânsă și complet răvășită. Copilul pricepea tensiunea acelui moment, vag, la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și foarte gata de atac dacă ar fi observat prima șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către Vizante, rostind cele mai duioase vorbe și rugăminți de a fi prieteni: -Vi’anti vrei să vin la tine? Vrei să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă de in mereu ascunsă în alt loc și mereu răvășită erau prea mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi viața umezită în lenjeriile intime a aflat mai târziu. Viața, o erecție între două stații de troleibuz, o excitare fluidă a nervilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să curgi ca o viață. Pe Sărărie, soarele se deșira ca o inimă plină. 16. Deși a schimbat lacătul, ușa era descuiată. Bătrâna își bagă nasul unde nu-i fierbea oala. Nu avea nimic de ascuns și totuși, zilnic, găsea răvășită sacoșa cu lenjerie. Era unchiul Antoanetei, îi era rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia a deschis ușa: trei pași pe holul întunecat, alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plomba absența. Atunci, în decembrie, unghiile mâinii drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum, încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășit într-o gravitație a absurdului, cu tâmpla atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înțelept echilibru, prin care forța superioară a unei monarhii este contrabalansată de puterea reunită a cîtorva alți suverani. Dacă ar lipsi acest echilibru, s-ar putea întîmpla o revoluție universală, prin care o nouă monarhie s-ar instaura peste statele răvășite ale principilor deveniți slabi din pricina neînțelegerilor dintre ei. Politica principilor Europei pare, deci, a pretinde ca ei să nu neglijeze nicicînd alianțele și tratatele prin care aceștia pot egala forțele unei puteri ambițioase; dar trebuie să se ferească de cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care pun accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor, aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul în procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie banii. Apoi „se retrage”, luându-și viața, copleșit de remușcări (va fi și interpretarea lui Origen). Ruperea de Isus și de cercul apostolilor este radicală și autodistructivă. Iuda nu poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este pasivă, dar întreaga încărcătură potențial erotică este proiectată în sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de argint, iar timpul își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te așteaptă, hoardele de niponi ieșite în frenezie la picnic sub copacii înlăcrimați, întinzând disciplinat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]