210 matches
-
brațelor mele, simțurile mele erau îmbatate și nu puteam răspunde de ele de iritate ce erau, privirea mea era un foc, strânsoarea mea o turbare. - Poesis, zisei cu voce înecată, te iubesc! - Tst! tată-meu! țipă ea încet, sculîndu-se și răzimând mâna dreaptă de marginea ferestrei. Mă sculai din genunchi la această veste neașteptată. Ea rupse floarea de crin din oala din fereastră și apăsă cu ochii mai închiși o sărutare arzîndă pe floare - astfel încît se păru că albul cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se-nrudise cu-al ei, că aș putea-o iubi ca pe-o soră. Dar, Dumnezeul[e], altfel cugetasem și altfel a fost să fie. Altădată am văzut-o în teatru. Trist ca o tragedie veche, eu stam în parter, răzimat de stal, ea, asemenea unui vis sunt, ședea în lojă or privea la actorii ce vorbeau pe scenă. Adesea mă pierdeam în vederea ei, adesea cuvintele de amor zisă pe scenă făceau să se-ntîlnească ochii mei cu turburea și totuși dulcea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acest oraș mare... Câte - a trecut de atunci peste capul meu!... Când, într-o noapte, tot de vară, trec pe-o stradă pustie... și... aud deodată dintr-o fereastră glasul de porumb al Mariei... Dacă * am rămas uimit... mi-am răzimat fața de zidul acelei case... gândeam că-nnebunesc... Toată feeria nopții de pe lac, toată durerea copilăriei se nfățișară deodată înainte-mi... Eram beat... eram nebun... eram mărmurit * de acest glas. - Și-ai făcut cunoștință cu ea... - Dac - am făcut?... Se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel puțin în această privință n-am făcut niciodată ceea ce dorim să nu ni se facă nouă. E dar sigur că, în urma izolării noastre între elementele străine, acela din ele ne va părea mai preferabil și stâlp mai bun de razim pentru zile grele care respectează individualitatea noastră, altfel îndestul de inofensivă și tolerantă."162 De aceea, Eminescu nu înțelege de ce, într-un moment istoric greu ca acela scurs în anii 1877-1878, unii dintre acești străini primiți cu generozitate, fiindcă erau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă sau tânăr prinț indian, smead, iluminat, drept ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
suoi parenti pentru "și era una la părinți"; le liquide strade pentru "mișcătoarele cărări"; gli occhi al cielo ogni giorno protesi pentru "Îl vede azi, îl vede mâni"; Quando sopra i suoi gomiti china pentru "Cum ea pe coate-și răzima"; Egli sembra di luce, piu bella / ogni avvampare pentru "și cât de viu s-aprinde el / În orișicare seară"; explicativ-prozaicul comentariu Nella stanza, seguendo dappresso / la donna, s'introduce pentru "și pas cu pas pe urma ei / Alunecă-n odaie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
măsluite, ca și cînd trișatul ar mai aduce vreun cîștig. Dar vechile învățuri mor greu. Salutul dat de un bolnav "ofițerului anonim care își păstra singur, în solitudinea îngrozitoare a casei, rațiunea sigură de a exista și de a se răzima de o sabie." (p. 220) Ce înseamnă poza lui, pe lîngă strania atotputere a neantului? Pe lîngă deriva de priveliști și de trăiri a unui trup închis într-o sticlă? Pe lîngă urarea, de un liber arbitru crud, de neînțeles
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
mai presus, caramaderia care i-a unit pe cei 105 elevi, care au fost repartizați la toate aeroporturile din țară („Destinul ne-a înmănunchiat sub semnul aceleiași promoții de aviatori militari, 9 mai 1950, care timp de peste trei decenii a răzimat pe umerii ei destinele aviației noastre”, scria colegul domnului Lefter, Nicolae Pau). Același sentiment de solidaritate îi unește și pe cei cca 20 de supraviețuitori, reuniți și în acest an (dl Lefter a lipsit pentru prima oară - n-a avut
Agenda2005-27-05-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/283901_a_285230]
-
bărbat, în scopul procurării plăcerii. Poetul ,comandă" o femeie, așa cum ar comanda o pernă electrică. Iar solicitarea i-o adresează, cu un cinism caracteristic, chiar ei: ,O, vino iar în al meu braț,/ Să te privesc cu mult nesaț,/ Să razim dulce capul meu,/ De sânul tău, de sânul tău!" (De ce nu-mi vii). Expresia ultimă, intolerabilă (și totuși tolerată, pe parcursul a peste o sută de ani) a acestei concepții falocratice o constituie practicarea de către poet, cu o consecvență care spulberă
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
imaginea lui hamletiană a suferit transformări spectaculoase, el a devenit pe rând eroul, clovnul, cavalerul tristei figuri, în fine, propriul său personaj. În spirit civic, și-a asumat rolul, pentru ca, foarte repede, să iasă din arenă, scârbit, căci " Cine se razimă de umbră/ dă-ndată peste cap tumbă". A fost bine sau a fost rău? Poate nu asta e important. Dialogul oricum nu s-a întrerupt, ci el continuă de data asta într-o manieră normală, în ciuda îndemnului " Nu vorbi unde
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
țîșnitoare - le oferă o ideală cutie de rezonanță. în memorie încep să-ți revină versuri ale altor poeți, care și-au acordat lira la aceleași chemări eterne: " Și în farmecul vieții-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia." Fîntîna curge, ca și-atunci, mereu. Tu curgi, fîntînă, pe trecutul meu. Și toate sînt precum le-am cunoscut, Rămase-așa, ca dintru început." Nu pot decît regreta că aceste
Tu frunză cazi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8339_a_9664]
-
să ne bucurăm și noi la începutul sfârșitului. E cineva acolo sus care mulțumește pentru noi"... Vă transcriu aici poezia Obosit, știind însă că nu e deajuns chiar dacă e impresionantă: "Obosit, plin de durere/ La un colț de stradă mută,/ Răzimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-și sărută.// Sieși strânge mâna-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge infinitul/ Din adâncuri să o scoată.// Obosit, la cap de punte/ Răzimat de mersul vieții,/ Vrea pe toate să le uite/ Până nu-l ajung nămeții.// Să-l îngroape sub înghețul/ Pe podeaua de la punte/ Poate-atunci cunoaște prețul/ La sudoarea de pe frunte.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecît de un razim pe care să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea față cu el însuși că existența lui are o rațiune mai temeinică decît norocul, poate necredincios, al cîtorva momente. Neavînd, așadar, pe cine să
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii săi: „Ce neastâmpăr va fi făcând pe zeiță să calce așa iute pământul
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
conștiința naționalității lor proprii încît aceasta nu se mai poate sugruma, aplice-se în contră-i orice sistem sau orice măsuri. O conștiință este aceasta care - ca bunăoară și la naționalitatea maghiară - fiind nutrită prin stima de sine însuși, se razimă pe baze morale și din aceste baze [î]și ia putere și pentru apărarea sa. Orice încercare așadar, care tinde la suprimarea conștiinței de naționalitate, pe lângă că vatămă interesele bisericelor naționale, poate totdeodată degenera într-o eroare politică, care, pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de lucruri dincolo de munți - ce rezultă din marile interese ce Austria le are pe Dunărea de Jos? Nimic; nimic până atunci până când dreptul e un titlu cu care se rezistă puterii; nimic pe cât timp un stat oricât de mic se razimă pe drepturile ce decurg din suveranitatea sa. Se pot în adevăr cere sacrificii României; dar sacrificii făcute colectivității puterilor europene, nu uneia din ele. Numai colectivitatea lor prezintă României oarecari siguranțe de neutralitate și de neatârnare; preponderanța cât de neînsemnată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în adevăr mai circumstanțial și mai migălos, dar, cunoscîndu-se stăruința și răbdarea diplomației rusești, metodul promitea un succes ce părea sigur, din cauză cu atitudinea Austro- Ungariei în cestiunea dunăreană și multicolorele împrejurări de partid din România prezintă puncte de razim pentru a submina relațiunile dintre România și Austro-Ungaria. Înainte de toate era important de-a scoate din cabinetul Brătianu pe acel membru carele, ca conducător al politicei esterioare, avuse ocazia de-a încerca mai mult dezinteresarea Rusiei față cu tânărul stat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
imperiu. În politica Austriei constatăm asemenea o strictă continuitate. Chiar în numele monarhiei (Împărăție a Răsăritului) se adună ca-ntr-un monogram tendințele și tradiția ei politică seculară. Spre răsărit a tins, spre răsărit tinde și naționalitățile ei sunt puncte de razim pentru a cuprinde alte fragmente de naționalități. În Rusia vedem de la începuturi o tendență de cucerire spre fostul Imperiu bizantin: a pune crucea pe biserica Sf. Sofii e fantasma istorică pe care-o urmărește un popor de optzeci și atâtea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
joc și pe Sf. Dimitrie, patronul apărător al grecilor, care, precum Sf. Veit călătorise de la saxoni la boemi, călătorea acum de la Salonic la Tîrnove. Dar, cu toate acestea, lucrul nu mergea atât de lesne. Bulgarii și vlahii trebuiau să se razime încă pe cumani, între cari fără nici îndoială locuiau și vlahi, pe malul stâng al Dunării. Întemeiarea regatului sârbesc sub marele Nemanja pricinuia, după cum se esprima Ansbert, mari neajunsuri romaeilor, cari în mai multe rânduri bătuse pe bulgari. Unirea țarului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
istoric nu are mai multă valoare decât mențiunea de mai sus că bulgarii și vlahii ar fi de origine romană. Kalojohannes însă obținuse ceea ce voise. Voise să fie împărat, ca țarii de mai înainte; o putea face numai daca se răzima pe aceștia și astfel predecesorii deveniră străbuni; papa consimți la acestea, pentru a dovedi regelui Ungariei că noua ridicare nu era în sine o inovațiune, că nu se făcea pe seama sau în paguba Ungariei, ci că frații victorioși cereau numai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mormântului lui Mircea I în pușcărie pentru a crea o sinecură unei rude a Simulescului. Cu asemenea antecedente d. Brătianu este desigur cel din urmă care - ar avea dreptul de-a vorbi de tradiții. Iar, pentru a dovedi că se razimă pe elemente independente, d-sa citează trista figură a prințului Dimitrie Ghica: "Esprim în fața lumii, înaintea d-voastră, omagiele mele principelui Dimitrie Ghica, care la toate ocaziunile cele mari a uitat de unde vine, care e clasa din care iese, cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ah! unde e Susana, la sînu-i să mă culce? Somnul după beție la ea... ROMAN (adînc) E lung! ȘTEFAN E dulce. La mine vin! fetițo, Căci sânt un înțelept! ROMAN Hai, intră în cămara lui Dragoș, dormi în patu-i, Te razimă de umăr... [ȘTEFAN] El unde-i? [ROMAN] La vînatu-i. ȘTEFAN 2254 Lui îi place s-aducă la vânaturi, Eu să( - - -] fripte, ca inima * să-ți saturi. Lui... lui îi place-n codru, iar mie lângă cepuri, Eu îmblu după fete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât de slab, Căci în inimi e cetatea, bade Gruie Basarab. 3 2254 Între mâni împlătoșate răzimând a sale tîmple: "De-om muri - întreabă jalnic - oare ce-o să se întîmple? " 2276 - De-om muri, atâta rău. Iară platoșele noastre sunt mâncate de rugină {EminescuOpVIII 233} MIRA 2254 [PERSOANELE MIHAI VODĂ Domnul Tării Românești TOMA NOUR - HILARIU - POPA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]