167 matches
-
porții de varză acră cu costițele de purcel ce nu se văzuseră vreodată sub tavanul lui madame Caliopi. „Honni soit qui mal y pense.“ Unde s-or fi odihnind astăzi necăjitele oase ale acestei milostive restauratrice?! Mai târziu ne-am răzlețit. Căci mai toți din grupul acesta de studenți în Drept - ba chiar toți afară de mine - aveau idei conservatoare. Pe mine m-au împins ideile înaintate către mediciniști, spre care m-am dus cu Paul Scorțeanu. Am spus că viața studențească
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
VITALIE CIOBANU: Orașul țarilor, capitala nordică a Rusiei de pe țărmul Golfului Finnik ne-a întâmpinat cu o grimasă ursuză: Gara Varșovia în care am intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de călăreți, cifră care ni se pare exagerată, chiar dacă în fruntea lor se aflau doi hani și un mârzac. Baltazar de Piscia relata că „prea puțini izbuti a răzbi, cu toate că fură tăiați 125 de tătari care, mergând după jafuri, se răzlețiră de ai lor”. N. Iorga, acordând credit spuselor lui Baltazar de Piscia, a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați „cu tot ce câștigaseră”, Ștefan cel Mare „cu toată oastea sa, apăsat de mâhnire, o apucă spre Dunăre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puternic stăpânirea voastră pe pământul muncit de voi, inima noastră, în care atâta amar de vreme am frământat și sporit durerea despărțirei de voi, saltă de cea mai curată fericire. Acum un veac și mai bine, împrejurările vrăjmașe ne-au răzlețit și între noi frați buni de același sânge s-a ridicat un zid de negură. Apăsați de groaza și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit Dumnezeu știe cum. De la sufletul nostru la al vostru n-a putut
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
aibă toată purtarea de grijă pentru dânșii a-i povățui și a-i învăța spre a se purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei aveau dreptul să circule numai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Junimea", care i-a dat naștere și l-a susținut cu vrednicie prin atâtea dificultăți și nici să mai țin de mulți ani vestitele ședinți săptămânale ale societăței. Mulți dintre membrii ei au murit, iar cei rămași în viață sunt răzleți, nu se mai întrunesc și nici mai colaborează la ziar. Asemenea s-au împrăștiat și membrii veniți mai în urmă în cercul Convorbirilor între care se numără multe talente viguroase, multe capete erudite care s-au ilustrat prin scrieri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
luptă? Ceea ce-l deosebea de ceilalți sau ceea ce-l apropia de ei? Mai curând, poate tocmai întregirea aceasta fericită. Căci dacă una l-a făcut crezut și ascultat, cealaltă l-a făcut iubit; și numai astfel rândurile nu s-au răzlețit niciodată în jurul său. El însuși nu poate vedea lucrurile altfel, și de aceea acum, în mijlocul prietenilor, face cu căldură elogiul prieteniei. "Căci numai acolo e sfatul, e sprijinul, e puterea, e nădejdea". Viața lui proprie nu e o luminoasă pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
militari români în trecere prin Dorohoi, pentru a-și manifesta furia împotriva unor evrei adunați în cimitirul evreiesc în acest context. Nu a fost o premeditare în situația creată, a fost doar o întâmplare nefericită, speculată ca oportunitate de militari răzleți să se răzbune pe un grup de evrei. De altfel, data fixată pentru înmormântarea celor doi soldați din armata română a fost hotărâtă de primăria Dorohoi, la solicitarea prefecturii județului. Nu este nici un indiciu care să ne facă să înțelegem
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de bucurie bătând pământul cu palmele, cu fruntea. Să trăiască Domnul Ștefan!! Să trăiască!!... În două săptămâni, buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te cu ei! Nu vă răzlețiți! Adunați-vă în cete! Țineți aproape! Loviți-i! În jaf, ei se răspândesc în haite mici. Vânați-i ca pe jivine! Mihaile! Orânduiești cetele!... Eu, cu bruma de oaste, lovesc grosul hoardei ce îndeamnă spre Cetatea de Scaun! În două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
liniștitor. Beam vin, mă trata cu ce avea, discutam. Domnul A. făcuse războiul din Est, fusese pe front și odată mi-a povestit cum a scăpat el de la o moarte sigură. Ocupaseră un sat, controlau casele, una câte una, se răzlețiseră. Din această cauză probabil, domnul A. se trezise la un moment dat... luat prizonier de un maior beat criță, răsărit nu se știe de unde, cu un pistol într-o mână, cu cealaltă făcându-i semn s-o ia înainte. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sicriul din capelă: avea fața vânătă, parcă tumefiată. Dintre celebrități, mi-a sărit în ochi Mihai Ralea, cel care avea să-și urmeze prietenul atât de curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită printre morminte, parcă incredulă, și de cei doi-trei oameni care s-au apucat imediat să pună cărămizile, să zidească, concentrându-se exclusiv asupra lucrului lor, decenți totuși, îndemnându-se aproape în șoaptă. * În vara anului 1964, după ce îndeplinisem, în vederea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apropiate, în scopul verificării acestuia, ...au rezultat următoarele: Predescu George (NB: respectiv socrul meu), fiul lui... și..., născut la..., ...în Iași, a fost polițist din 1932 și până în 1946, iar în luna septembrie 1940 s-a înscris în organizația legionară "Răzleți". Din declarațiile date pe 13 și 29 ianuarie 1941, Predescu George a recunoscut că a fost legionar..., în activitatea lui la servici, în societate sau familie, nu s-a abătut prin nimic de la linia legionară... Predescu George apare și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
melodie de jale, era o confesiune disperată, nu știu ce era, un strigăt disperat... Dar nimeni nu a înțeles chemarea lui; nimeni din ceruri nu prea ascultă astfel de cereri ale eroilor. Viața a trecut, nu ne-am mai întâlnit. Ne-am răzlețit. După mult timp am aflat de soarta lui, întâmplător. Am auzit că și-a târât piciorul câțiva ani, pe urmă a dat în patima beției și l-a tăiat trenul în gara Filiași. Purta, la piept, decorația Virtutea militară. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
etc.), oarecum o replică mai radical de dreapta la mult mai pestrițul Criterion (altă elitistă grupare - mai târziu și revistă - a tineretului intelectual al epocii, beneficiind, desigur, de un plus de simpatie din partea establishment-ului actual) și al așa-numiților „Răzleți” (un fel de grupuri/cuiburi legionare neîncadrate - cel puțin inițial - în structurile standardizate din teritoriu). Activitatea sa legionară s-a accentuat pe scena publică, cum era și firesc, în toamna lui 1940, când a avut și importante atribuții oficiale, iar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-au adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele, și-au exagerat personalitatea ridicîndu-și gâtul deasupra arborilor și ascunzîndu-și numele lui Dumnezeu sub pseudonimul de girafă, s-au strâns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri, au întins aripi să se înalțe în albastru ori s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă, s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene ce aruncă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îl resfiră printre case, ce se-ncearcă să-l despice Și-n ogrăzi îmbălărite, străbătând, l-au revărsat. Ca un far de piatră, turnul, dârz biserica-și ridică. Clopotul de seară-i paznic veșnic trist și veșnic treaz... O cireadă răzlețită la pășune pe izlaz Pare-un stol de paseri albe ce se lasă fără frică În furtuni, pe pieptul verde al înaltului talaz. Volumul care a consacrat pe Ion Pillat ca poet original și tradiționalist este Pe Argeș în sus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă numele lor de origine sau de altceva? Răzleții nu pot fi definiți în raport cu o apartenență socială și de una geografică. Ei sunt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă numele lor de origine sau de altceva? Răzleții nu pot fi definiți în raport cu o apartenență socială și de una geografică. Ei sunt acei cetățeni ai țării care dețin o suprafață oarecare (mică, deoarece mare nu mai deține nimeni) și o casă (mică ori mare, nici asta nu mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
48 de ore confirmă activitatea informativă desfășurată de C.S.L.-ul din Capitală al organizației legionare de sub conducerea lui Nicolae Petrașcu, precum și caracterul terorist al activității desfășurate de către aceleași elemente. Confirmă de asemenea activitatea informativă desfășurată de către elemente legionare ale Corpului „Răzleți” din Capitală, aparținând aceleiași organizațiuni. Nu apar însă noi elemente nici cu privire la formele organizatorice cunoscute până în prezent și nici cu privire la modurile de activitate ce au reeșit din cercetările efectuate până acum. în cursul anchetei apar contradicții, între declarațiile complete și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care nu-i mai văzuse de ani și ani: Alexandru Ghica, Victor Biriș și Ilie Niculescu, toți oameni cu o pregătire deosebită. Ilie Niculescu era doctor în economie politică cu o frumoasă cultură și un spirit organizatoric extraordinar, șeful corpului răzleți din București. Victor Biriș doctor în drept, singurul procuror care a avut curajul să protesteze prin demisie, când în timpul Căpitanului, începuseră ingerințele regale și în justiție; în 1940 secretar general la Ministerul de Interne. Alexandru Ghica, licențiat în drept, fost
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cele mai multe organizații fidele lui Horia Sima, aici își aveau fieful și cei mai apropiați oameni ai lui: N. Petrașcu, N. Chioreanu, C. Stoicănescu. Petrașcu făcuse o vizită la Sibiu la sfârșitul lunii ianuarie 1945; luase contact cu Cioran, șeful Corpului Răzleți, când se realizase contactul și cu Comandamentul Legionar. Legăturile era asigurate prin curier de către Ion Halmaghi, care făcea cursa București-Sibiu și retur de două ori pe lună. Pentru recâștigarea pozițiilor în România, Reich-ul își punea speranțele nu doar în Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îndreptă spre poartă. Aceasta scârțâi când o deschise, dar balamalele ruginite nu-l mai deranjau de mult. Închise poarta, apoi, conform obiceiului, zăbovi o clipă să arunce o privire spre capătul străzii. Strada era lungă, iar casele mai îndepărtate se răzlețeau astfel încât era aproape imposibil să-ți dai seama unde începea câmpul deschis. Paul Marriott oftă. Tatăl lui îi spusese, nu numai o dată, că la începutul veacului casa Marriott se întindea pe un sfert de milă dincolo de periferia localității Hampden, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]