920 matches
-
printre miile de oameni Am fost mai singur decît niciodată“. Ce bine-ar fi, crede poetul, ca o revoltă a naturii să distrugă orașele, adică alcătuirile artificiale și demonice care îl țin pe om prizonier între zidurile lor: „Visez o răzvrătire a lumii vegetale. De la lichenii palizi ai cercului polar Pîn-la giganții arbori ai zonei tropicale. [...] Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
mijloacele de a reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei, definindu-și astfel regimul de om revoltat. Despre harul lui de povestitor coborât din speța lui Sadoveanu s-a scris îndeajuns, dar nu la fel și despre răzvrătirea lui împotriva comunismului iminent în anii '46, răzvrătire pusă sub surdină de temperament, dar dedusă și din confesiunea făcută fiului său despre scrierile "de sertar". O anume vehemență răzbate din refuzul de a mai publica ceva din proza scrisă, ca
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
trăiește în și contra ei, definindu-și astfel regimul de om revoltat. Despre harul lui de povestitor coborât din speța lui Sadoveanu s-a scris îndeajuns, dar nu la fel și despre răzvrătirea lui împotriva comunismului iminent în anii '46, răzvrătire pusă sub surdină de temperament, dar dedusă și din confesiunea făcută fiului său despre scrierile "de sertar". O anume vehemență răzbate din refuzul de a mai publica ceva din proza scrisă, ca necesitate, în acei ani: "Ionică, eu mor. M-
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
reacții. Nesupușii din literatura lui Kesey erau duși în "prăvălia de șocuri" spre a li se ucide voința, erau "scurtcircuitați" sau reduși, pentru totdeauna, la starea de "legumă", prin lobotomie, precum Murphy, pedepsit pentru că era un "agitator", un "mugure al răzvrătirii", voind "să tragă oamenii afară din ceață." Resemnarea unui pacient inteligent, precum Harding, convins că avea nevoie de un "lup viguros" ca Sora șefă, îl îngrijorase și mai mult pe McMurphy. Își făcuse loc aici, ca și în finalul prozei
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
în care se lucra cu zel și recunoștință pentru fericirea obștească", o "capodoperă de justiție socială", în noua geometrie a "piramidei răsturnate" etc. etc. Pierdut în "uriașa putere a masei", "individul... nu mai putea găsi în el nici o veleitate de răzvrătire". Că discursul nu e ceea ce pare, că seriozitatea e o mască a ironiei, o dezvăluie paradoxul, învecinat ironiei, întrucât în formă afirmativă conține un adevăr diametral opus. Teoreticienii celor cinci P. susțineau "că acest mers înapoi era de fapt un
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Frankfurt, la standul Academiei, cu ediția bilingvă română-germană a piesei Ai vrea tu you Eu.ro.Pa! Citindu-i textul, înrudirea de sensibilitate, vehemență a imaginației și stil cu regretata Aglaja Veteranyi, ceva mai puțin violentă ce-i drept în răzvrătirile ei, m-a frapat pe alocuri. O carte înrudită cu volumul de reportaje literare ale lui Richard Swartz, publicate în traducere română la Editura Polirom sub titlul Room Service, în urmă cu cîțiva ani, mi-a reținut atenția nu doar
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
din anii prigoanei comuniste, puterea de-a refuză colaborarea, lau ridicat pe înălțimile jertfirii christice. Voiculescu și-a răbdat martiriul conștient. Recunoaște vremea prigoanei venită peste creștini și, ca un alt Christ, acceptă Crucea mântuitoare, poate cea mai grea, fără răzvrătire: „Tu, Cruce, dulce jug al lui Christos,/ De Tine-n veci acuma nu mai fug”. Capodoperele voiculesciene, rămase în manuscris, văd lumină tiparului numai după moartea sa, prin grijă fiului său Ionică Voiculescu, cel care a recuperat manuscrisele de la Securitate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
decît stavile relative împotriva unei erupții de imagini care constituie fenomenul originar al producției în cauză și în raport cu care ele n-ar putea avea o altă calificare decît cea a unor conveniențe. Oricît de nobile, asemenea figuri bat în retragere. Răzvrătirea în contra convențiilor semnifică o căutare a sufletului, a lui anima, care nu acceptă tutela, cenzura, suveranitatea spiritului, a lui animus. Drept care predomină un imaginar baroc, construcție spontană a vitalului debordant, în ciuda aspectelor de elaborare, beție a complexității care, în loc de-
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
oți ști nicicând de Eea!/ Vechi cal troian păscând Casiopeea/ În pântec cu Elena, eu, femeea!/ Iubiții mei înfrânți, luptați cu Eea/ Și fiți pe rând Istoria, Eneea,/ Doar să rămână-aceeași Eea, Eea!" Versurile înregistrează frecvent dorința de viață, frenezia, răzvrătirea împotriva existenței livrești: "Rămân pe pământ/ Cu tine alături atâta cât sunt./ Azvârle hârtia s-o mistuie flăcări,/ Eu nu mai mă-ntorc/ În portretul-cuvânt!" (Portretul-cuvânt). Totuși, ceea ce învinge de obicei este preferința pentru jocurile de transparențe și abstracții - ca
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
ne'ntrebăm: pe mâine, care o să-l atingă zarul sorții? OFRANDA Din rănile și'nfrângerile noastre întindem punte noilor destine o punte de mărgean peste dezastre, s-o urce pașii lumii care vine. Cu orișicare rană care doare, din orice răzvrătire mai adâncă, am pus o za pe piepturi viitoare și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Iar dac-am plâns, din lacrima măiastra va crește-o mângâiere de matase pe care mâine unii au s-o lase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tu ești ființa - izvor, purtătoare de noimă), la confluența Upanișadelor cu filosofia kantiană. Conservator prin vocație, dar și datorită lecturilor budiste și kantiene care legitimau suveranitatea ierarhiilor și a elitelor, a caracterelor puternice menite să- și stăpânească instinctele, pasiunile și răzvrătirile adesea iraționale și violente, Mihai Eminescu se face simțit nu numai în întoarcerea lui Hyperion la esența sa autentică de gândire ce se gândește pe sine (concept heideggerian ce focalizând opera a doi gânditori - poeți, Nietzsche și Hölderlin, pătrunsă de
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
hedoniste („se gândea să rămână pe drumul sigur și trandafiriu alături de Doreen, dar plăcerea și riscul de a avea două femei căsătorite erau prea ademenitoare ca să le reziste”), către sfârșitul romanului ele dovedinduse a face parte dintr-un manifest al răzvrătirii împotriva establishmentului de orice natură: „Luptăm cu mamele și soțiile noastre, cu proprietarii și șefii de echipă, cu polițaii, armata și guvernul”. Cartea lui Alan Sillitoe nu se reduce la povestea unui seducător de weekend care își aruncă banii câștigați
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
Pe Lucifer plin de mândrie (potrivnic angel și rebel...) L-a-nvins și aruncat din Ceruri, Viteazul Înger Mi-ca-el ! Și va veni din nou din Ceruri, cu Îngereasca Lui Oștire Ca să-l zdrobească pe Satana (și pe ai săi din răzvrătire...) Iar Gavriil a fost trimis de Cer să Binevestească Pe Preotul Zaharia, că Preoteasa o să nască, Sfânt și Mare Prooroc pe Ioan Botezătorul Ce-o să defrișeze Calea lui IISUS Mântuitorul ! Sau la Pururea Fecioara, Maria cea ascultătoare Ce prin DUHU
SF. ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384737_a_386066]
-
stolnicul Constandin văzu înainte satul, unul din satele moșiei sale, cel mai apropiat de mlaștina pe care odată vroise s-o asaneze și unde acum, când văzduhul se limpezise după ploaie cu o nefirească tihnire, broaștele orăcăiau, cuprinse parcă de răzvrătire. Apele ploii săpaseră făgașe adânci, au crestat ulița cu brazde, surpaseră poduri, intraseră prin curți și le zbârciseră cu șuvoaiele lor neîmpotrivite. De vale, unde apele s-au scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Căpetenii, Țara Sfântă-au părăsit, El rămas-a cu săracii pe pământul pustiit, Refuzând orice tentații, un loc "cald", sau vre-un onor, Ce-i promitea cu stăruință, Regele cuceritor... După ce Godolias, un fel de Guvernator, A fost ucis din răzvrătire... fugind de frică-al său popor, În Țara Egiptului, Proorocul i-a urmat Pentru că Ierusalimul era sub ruine dărâmat... Găsind Deuteronomul, ascuns în Templu, Ieremia A-noit viața-n Credință, ca în vremea lui Iozia ! Prin Baruh, ne-a scris cu
SF.PROOROC IEREMIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384550_a_385879]
-
Și care, odată ajuns Acasă Și-a redobândit identitatea pierdută De mii de ani... Nu doare desprinderea de țărână! Doare frângerea Pâinii și tescuirea Strugurelui ce-și leapădă mustul, Doare copacul ce-și plânge menirea de cruce Și...da! Doare răzvrătirea ce șălășuiește în om, Care sub diferite forme și culori Ne-a pavat un drum spre pierzare. Mi-aș ascunde durerea în spatele norilor, Ca atunci când inima sângerează, Să disimulez deznădejdea, Iar lacrimile să cadă odată cu ploaia, Ca nimeni să nu
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
Doar că Mira era un suflet sălbatic, dornic de aventură, de iubire, de petreceri. Un suflet ce nu poate fi stăpânit, supus, anihilat. Mintea ei se umplea din nou de gânduri rebele, de întrebări fără răspuns, de decizii fără finalizare. Răzvrătirea naturii era în ton cu furtuna din sufletul ei. Închise ușa de la balconul camerei de hotel și, frământându-și mâinile înghețate, reveni la ținuta de noapte și se așeză pe marginea patului. Aprinse veioza din dreptul ei și răsfoi câteva
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
bărbat. Sunt soră, mamă, iubită, trupul femeii ce-n pântec te-a purtat. - Mă veșnicesc prin iubire - În capitolul ,, Exitus ,, văd concepția poetei despre bioistoria din cartea ,,Ochiul curat,, unde în succesiunea de versuri lumina coboară încet, încet precum o răzvrătire ori poate setea de a ne jertfi la Cruce, în carapacea greutăților vieții prinse prin toate experiențele acumulate. Cum nu putem număra firele de iarbă ale acestui pământ, așa nu putem număra gândurile cuiva ! ..................................................................... ,, lăsăm uși deschise spre suflet nimeni
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > LAS URMAȘILOR MOȘTENIRE Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Las urmașilor moștenire A mea umilă răzvrătire, Iubirea o las ca mângâiere, Adevărul singura avere! Inima îmi e plină de regret Că prostia n-am putut s-o iert, Minciuna am taxat cu patimă, Prostia zugrăvită-n datină... Că așa e datina la români Să răbdăm, deși
LAS URMAŞILOR MOŞTENIRE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383520_a_384849]
-
un răsărit.Te-ai înfrățit cu valul,Cu vasul ce străbateNestingherit, în noapte,Oceanul infinit.... VI. DEZAMĂGIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017. Otravă ai picurat pe tâmpla Amorțită de durere! Pelin și răzvrătire; Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă, Te-ai înecat în gloduri Și patimă deșartă! Vrei să-ți hrănești durerea, În lacrimă de sânge! Nu muști din miezul pâinii, Nici din bucate-alese! Lași
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
din miezul pâinii, Nici din bucate-alese! Lași buzelor, otrava Ce-ai adunat în minte! Ești zgură,-n loc de flăcări! Iar templul de-nchinate, Ți-e noaptea cu tenebre! Citește mai mult Otravă ai picurat pe tâmplaAmorțită de durere!Pelin și răzvrătire;Puhoaie revărsate peste grădini în floare. În loc s-aduci lumină și cântece de slavă,Te-ai înecat în gloduriși patimă deșartă!Vrei să-ți hrănești durerea,În lacrimă de sânge!Nu muști din miezul pâinii,Nici din bucate-alese!Lași buzelor
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mână i se părea cel mai mare jurământ de dragoste curată. O, clipă rămâi, te rog să devii eternă. Fii veacul meu de fericire! Mihaela nu-l mai vedea pe Mihai, era în lumea ei, trăia clipele tulburate doar de răzvrătirea fluturilor în stomac și mai era ceva plăcut, o ușoară durere percepută în sânii neatinși de mână de bărbat de mulți ani de zile; era ca o răzvrătire a întregului organism care voia să evadeze spre o nouă viață, una
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
vedea pe Mihai, era în lumea ei, trăia clipele tulburate doar de răzvrătirea fluturilor în stomac și mai era ceva plăcut, o ușoară durere percepută în sânii neatinși de mână de bărbat de mulți ani de zile; era ca o răzvrătire a întregului organism care voia să evadeze spre o nouă viață, una plină de zbucium și iubire erotică. Simțea că Mihai, deși nu-i vorbise niciodată despre dragoste, este bărbatul pe care și l-ar dori să-i fie alături
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
că în Eden Dumnezeu a dat menirea Instutind familia-n etern Creând bărbatul și femeia. La adăpost de lege fac Fără rușine fărădelegea În răul ce-l iubesc ei zac, Trăind ca în Sodoma. Au lepădat cerescul har Robiți de răzvrătire... Și azi numesc binele rău, Spun răului că-i bine. Și cum să înțelegem noi Cum s-a putut dar face O nedreptate și apoi Mai toată lumea tace. Așa e când hambaru-i plin Și banii-s la putere. Principiile nu
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]