1,305 matches
-
că statul a fost creat ca mijloc de dominație al celor bogați. Spre deosebire Montesquieu, Rousseau nu crede în principiul separării puterilor în stat, subordonând celelalte puteri legislativului și astfel obține o teorie originală despre democrație, în corpul căreia radicalismul, raționalismul și utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
poporului german și formând cerința unificării stătulețelor într-un stat unic german, de aceea poate fi considerat părintele al naționalismului. Lessing era adeptul dreptului natural al omului indiferent de apartenența socială sau religioasă. Prin încercarea de a apropia empirismul de raționalism, el fixează tema centrală a gândirii germane a vremii, creând acea atmosferă filozofică în care va apărea Kant. Lessing preconiza o societate viitoare liberă de orice constrângere, în care religia să fie înlocuită de rațiune. Totuși, ca și alți iluminiști
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
criticismului, inclusiv observațiile (adică se refuză chiar și inferența "X a fost observat în mod direct → X este în mod necesar adevărat" ca și apel la autoritate), logica și chiar și poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze la atoritate sau justificare, raționalismul pancritic este capabil să-și mențină poziția integral și complet din moment ce nu este vinovat de relativism sau dogmatism. Eroarea logică a ultimul om în picioare - Argumentele victoriei
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
în mod direct → X este în mod necesar adevărat" ca și apel la autoritate), logica și chiar și poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze la atoritate sau justificare, raționalismul pancritic este capabil să-și mențină poziția integral și complet din moment ce nu este vinovat de relativism sau dogmatism. Eroarea logică a ultimul om în picioare - Argumentele victoriei în alegeri sau în război sunt validate axiomatic de victorie. Este cunoscută și
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
la mijlocul secolului al XIX-lea. Cuvântul a fost prima oară folosit în 1858 pentru a caracteriza "Pax Britannica". Rădăcinile sale pot fi căutate până la Dante Alighieri, în lucrarea "Monarchia", unde descria o lume cu un singur centru politic, guvernată de raționalism. Dante l-a influențat pe John Dee, care a folosit pentru prima oară termenul Imperiul Britanic la sfârșitul secolului al XVI-lea. Dee a fost influent la crearea mediului intelectual și științific care a susținut exploratori britanici, ca Humphrey Gilbert
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și obiceiurile din această parte a lumii. Slavofilii considerau că filozofia slavă estesursă a împlinirii în Rusia și erau sceptici față de materialismul și raționalismul european. Unii dintre ei credeau că obștea sătească tradițională rusă - mir - oferea o alternativă atractivă la capitalismul occidental și putea salva Rusia din punct de vedere social și moral. Slavofilismul este privit din această ultimă cauză ca o formă de
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
ce poate defini două seturi separate de valori (deși înrudite): tradiția morală și religioasă creștină (eventual catolică-apuseană) pe de-o parte și tradiția seculară, tradițional anticlericală, pe de altă parte. Ideile de căpătâi ale Occidentului pot fi considerate: creștinismul, laicitatea, raționalismul, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea științelor și tehnologiei. Iluminismul a avut o influență covârșitoare asupra modului occidental de gândire în ultimele două secole. Rădăcinile culturale ale societății occidentale pot fi găsite în filozofia greacă și în religia creștină
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
prin intermediul serviciului militar. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni, care creează regenerare, spirit și vitalitate națională. Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare
Fascism () [Corola-website/Science/297671_a_299000]
-
considerat că atributele lui Allah nu pot fi cunoscute de către creaturile sale și în concepția lor Coranul a fost creat și nu este Cuvântul necreat al lui Allah. Imadaldin Al-Jubouri a inclus acest grup de gânditori în perioada timpurie a raționalismului islamic. Toți acești gânditori au fost executați. Ideile lor erau contrare dogmei islamice. Jahm bin Safwan a avut conflict cu Nasâr b. Sayyard, ultimul guvernator omeiad. A fost apropiat de Al-Hăret b. Sorayj. Acesta din urmă, deși era arab, susținea
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
cel mai remarcabil este Ibn Țufayl (1105-1185). Povestea filozofică ce l-a consacrat - "Ḥayy Ibn Yaqẓăn sau secretele înțelepciunii orientale" ("Ḥayy Ibn Yaqẓăn aw asrăr al-ḥikma al-mašriqīyya"), pune problema evoluției interioare și a atingerii desăvârșirii prin amestecul dintre sufism și raționalism. În perioada preislamică, "adab"-ul se referea la normele de conduită și la buna educație transmise prin prisma poeziei, anecdotelor, povestirilor și nu numai. După apariția islamului, "adab"-ul s-a încetățenit ca fiind tot un set de norme etice
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost definiția dogmei Infalibilității Papale și confirmarea poziției Bisericii Catolice față de raționalism, relativism, liberalism și materialism. În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuții: prima "Dei Filius", Constituția Dogmatică a Credinței Catolice, și a doua "Pastor Aeternus", Prima Constituție Dogmatică a Bisericii lui Cristos care definește primatul și infalibilitatea Papei
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
oară (în 1768) raționamentele de tip silogistic cu ajutorul curbelor închise. Aceste scheme logice au rămas cunoscute sub numele de "diagrame Euler". Euler și prietenul său Daniel Bernoulli au fost oponenți ai filosofiei lui Leibniz și Christian Wolff, mai ales în ce privește raționalismul acestora. Euler a insistat asupra faptului că științele (și cunoașterea în general) sunt fondate pe legi precise din punct de vedere cantitativ, pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
definiție a naturii umane ca o formă de cooperare auto interesată. A fost contemporan cu Francis Bacon și cu René Descartes și a scris un răspuns la "Meditațiile" lui René Descartes. Hobbes este unul dintre cei mai mari sistematicieni ai raționalismului și un bun cunoscător al filosofiei lui Descartes. Pentru a scăpa de Revoluția engleză, Hobbes s-a mutat la Paris în perioada 1640-1651, întorcându-se în Anglia după căderea lui Cromwell. Hobbes s-a născut în Malmesbury, Wiltshire, Anglia pe
Thomas Hobbes () [Corola-website/Science/299198_a_300527]
-
numeroase premii, printre care premiul Nebula (1995), premiul Hugo (2003) și premiul John W. Campbell (2006) și altele. Sawyer s-a născut în Ottawa și în prezent locuiește în Mississauga. Opera lui Sawyer explorează frecvent intersecția dintre știință și religie, raționalismul câștigânn în general în fața misticismului (mai ales în "Far-Seer", "Alegerea lui Hobson", "Programatorul divin" și cele trei volume ale trilogiei Neanderthal Parallax ["Hominids", "Humans" și "Hybrids"], plus povestirea "The Abdication of Pope Mary III", publicată inițial în "Nature", 6 iulie
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
cu cunoașterea. Putem spune că Adevărul și Frumusețea se constituie drept criteriu reciproc, cu toate că lumea tinde să se folosească și să aplice în mod eronat de aceste criterii, întrucat prejudecățile sentimentale deformează conceptul de frumusețe, așa cum, pe de altă parte, raționalismul limitează adevărul. Se știe că nu există mistic sufit care să nu fi compus poezii și a cărui proza oricât de intens afectiva, să nu se transforme, în anumite locuri, într-un limbaj ritmat cu imagini poetice. Pe de altă
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
architecture") publicată în 1966. Fiind simultan un punct important atît pentru postmodernism cît și pentru deconstructivism, Venturi aduce argumente în "Complexity and Contradiction" împotriva purității, clarității și, mai ales, a simplismului generat de modernism. Datorită publicării acestei lucrări, funcționalismul și raționalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste și deconstructiviste. Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală și aluzivă filozofică care aducea bogăție
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
să refolosească ornamentele ca elemente de îmbogățire ale fațadelor, chiar și în cazul clădirilor construite "economic" sau "minimalist" (a nu se confunda cu minimalismul, alt curent artistic al secolului XX), răspunzând conceptului lui Venturi de "colibă decorată" sau "cocioabă ornamentată". Raționalismul design-ului a fost "anulat", dar funcționalitatea clădirii a fost păstrată. Astfel, afirmația anterioară se găsește în proximitatea tezei majore a următoarei lucrări importante a lui Venturi, în care acesta afirma că semnele și ornamentele pot fi aplicate arhitecturii pragmatice
Deconstructivism () [Corola-website/Science/303099_a_304428]
-
ul (din = credință) este concepția care acordă prioritate absolută credinței în fața rațiunii. A apărut în secolul al XVIII-lea în interiorul Bisericii Catolice din Franța, ca o reacție la raționalismul iluminist. În anul 1998 fideismul a fost respins explicit prin enciclica "Fides et Rațio" a papei Ioan Paul al II-lea. Aceasta doctrina religioasă își are începuturile în secolul al XVI-lea, datorită în special lui Pierre Daniel Huet, dar
Fideism () [Corola-website/Science/312379_a_313708]
-
lui Paul Desjardins și la Decadele de la Pontigny (transformate după război în întîlnirile de la Cerisy-La-Salle). În 1928 publică "Journal métaphysique" (trad. în românește de Dorin Ștefănescu, Timișoara, Ed. Amarcord, 1995). Inspirat de dialectica hegeliană, influențat de spiritualismul lui Bergson, de raționalismul lui Brunschvicg și de existențialismul creștin al lui Kierkegaard, Gabriel Marcel devine, prin apariția "Jurnalului metafizic", unul din cei mai importanți gânditori contemporani. Una din cheile reflecției marceliene este distincția subtilă stabilită între Existență și Obiectivitate. Nu lipsesc din "Jurnal
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
filosofi au lucrat în domeniul eticii, cu stilurile lor distinctive. Alte importante figuri din filosofia politică sunt Thomas Hobbes și Jean-Jacques Rousseau. La sfârșitul secolului 18, Immanuel Kant a prezentat un sistem filosofic inovator, care pretindea să aducă unitatea dintre raționalism și empirism. Fie că a fost sau nu drept, Kant n-a izbutit complet în terminarea disputei filosofice. El a adus o ploaie de muncă filosofică în Germania începutului secolului 19, începând cu idealismul german. Caracteristica temei idealismului a fost
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
ar permite să fie înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că datele senzoriale nu pot fi înețlese fără luarea în considerare a circumstanțelor istorice și culturale
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
este unul din câteva viziuni concurente ce predomină în studiul cunoașterii umane, cunoscut ca epistemologie. Empirismul accentuează rolul experienței și evidenței, și în special al percepției senzoriale în formarea ideilor, asupra noțiunilor de idei înnăscute sau tradiție în contrast cu, de exemplu, raționalismul, care se bazează pe rațiuni și poate încorpora cunoașterea înnăscută. Filosofia politică este studiul unor subiecte ca politica, libertatea, justiția, proprietatea, drepturile, dreptul și exercitarea codului legal de autoritate: ce sunt ele, de ce (sau chiar dacă) sunt necesare, ce, dacă nu
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
dovedindu-și astfel talentul natural excepțional de povestitor. Această opinie a fost susținută și de alți autori. Academicianul Eugen Simion a remarcat că „Nopți la Serampore” impresionează atât prin întâmplările relatate ce creează impresia prezenței unei „forțe magice care contrazice raționalismul, geometrismul spiritualității noastre europene”, cât și printr-o „poezie a exoticului pe care M. Eliade o strecoară fără ostentație în paginile lui dense, congestionate de simboluri”. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Nächte
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]