915 matches
-
și pentru revigorarea vechiului proiect de creare a Statelor Unite ale Europei. Criza conștiinței europene de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea s-a manifestat sub forma unor dispute între liber-cugetători porniți să reinterpreteze Biblia, filosofi raționaliști, de o parte, și credincioșii în miracole, în oracole, în magii și vrăjitorii sau pasionați teologi doctrinari ca J-B. Bossuet, de altă parte. Religia a fost subminată prin interpretarea filologică a Bibliei de către francezul Richard Simon (1638- 1712), apoi, în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
religios și altfel decât după Biblia creștină. În aceleași direcții relativiste au acționat atitudinile îngăduitoare ale țărilor protestante cu eterodoxiile care, după ce negau cunoștințele tradiționale întrucât erau neverificabile, șubrezeau rolul misterului, al fanteziilor mistice din viața spiritual-umană. După cum liber-cugetători și raționaliști precum cartezieni ca N. Malebranche (1638-1715) și B. Spinoza (1632-1677), filosoful irlandez John Toland (1670-1722), " Nu vedeau decât nenorocirile și crimele, uitând devotamentele și eroismele, uitând de sfinți și de martiri". (11, p. 163) Așa că s-a simțit nevoia de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
reacțiile pe care le-a determinat, dar este totodată o laborioasă inventariere comentată a literaturii apărute în „Gândirea”, organizată pe genuri literare, iar în cadrul genurilor, pe autori. Un capitol final situează „Gândirea” în context național și universal. Spirit de stânga, raționalist, atașat sincronismului mai degrabă decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
în paginile precedente imaginea unui anumit relativism. O anumită nuanță de scepticism e posibil să fie prezentă în discursul pe care l-am elaborat, însă e vorba, mai degrabă, despre o luare de poziție în fața mistificărilor emotive sau ale orgoliilor raționaliste. Pe de altă parte, «suspendarea judecății», în sensul tare și autentic al expresiei, înseamnă căutare și nicidecum renunțarea la o cunoaștere adevărată. Cu privire la acest aspect e bine să mai facem câteva precizări. Faptul că omul tinde să ajungă la certitudine
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
exprimă riguros ceea ce este cerut de coerența internă a unui discurs despre certitudine, prin precizarea termenilor și a relației necesare dintre aceștia. Cu privire la convingerile personale de fond, el e convins că «certitudinea ultimă» este «un obiectiv intangibil în cadrul de referință raționalist», dar că «totuși cultura noastră ar fi ceva sărac și mizer fără cei care încearcă să atingă acest țel, și cu greu ar supraviețui dacă ar fi lăsată în mâinile scepticilor». Bogăția culturii se află în «incompatibilitatea ingredientelor sale» (în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
știința omului este singura fundație solidă pentru alte științe”, anticipându-l astfel pe A. Comte, care, peste circa un secol, plasa sociologia, ca știință a societății, în vârful ierarhiei științelor. Germenii viitoarelor științe sociale sunt fixați astfel încât să genereze abordări raționaliste și empirice, bazate pe aplicații ale „metodei științifice” și menite a justifica reforma necesară a instituțiilor și a formelor de organizare socială. În același timp, urmând exemplul lui Montesquieu din Scrisori persane și al unor lucrări similare ale lui Voltaire
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a fost analizată cu referire la anumite instituții sau seturi instituționale: industria și industrialismul, birocrația și raționalitatea administrativă a statului național, relațiile de proprietate, distribuție și consum din societatea capitalistă, drepturile și libertățile individuale și democrația, valorile culturale materialiste și raționaliste, separarea formală a sectorului „public” de cel „privat”. Societatea indistinctă, privită ca totalitate, a fost treptat analizată cu referire la instituțiile și procesele specifice economiei, politicii, culturii și structurii sociale. Modelul analitic dominant a fost unul de tip determinist și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a culturii române cu imaginarul are rădăcini culturale și istorice foarte vechi și care fac ca România să fie, poate, în Europa, țara care a păstrat un substrat mitologic unic, care nu a fost acoperit, aș spune betonat, de cultură raționalistă, așa cum am cunoscut-o noi în Europa occidentală. Și, pe de altă parte, istoria recentă a României, prin sterilizarea ei ideologică, a suscitat, probabil, în tinerele generații o dorință puternică de a provoca tocmai imaginația și de a dezvolta o
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
creează, după cum declară în Ramonismo (1923), propriul ism, ramonismul, „ca să opun ismul meu tuturor ismelor”. Sub stindardul libertății, arborat de „noua literatură”, ramonismul apelează la imaginație și inventivitate, pentru a elibera privirea și discursul de limitările obiective și de imperativele raționaliste. Lumea, animată și inanimată este văzută într-un mod analogic și animist, care permite insolite conexiuni, modificări ale statutului, raporturilor și ierarhizărilor. În viață și în operă, RAMÓN este atașat de obiectele lumii reale și preferă dimensiunile reduse, „fleacul și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Eu sunt tăiat pe din două. Adică este omul care crede profund, instinctiv în Dumnezeu, omul care se roagă de cel puțin de două ori pe zi, având convingerea că dialogul meu cu Dumnezeu este indispensabil. Și mai este omul raționalist, istoricul, care nu înțelege noima multor explicații din dogme. Aici o să vă dau o reflecțiune foarte interesantă a fratelui meu care era medic, cu un bun simț extraordinar. Intr-o discuție avută cu mulți ani în urmă, după ce reflectasem la
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
tendința de simplificare a neologismelor, într-o perioadă în care formele etimologice sînt în genere conservate (în respingerea lor ar putea juca un rol și corespondentele cu -um din engleză!). Specializarea morfologică (adjectiv, substantiv / adverb) contează doar dintr-o perspectivă raționalistă față de care uzul e indiferent. Partida rămâne deschisă: deși sînt foarte frecvente, aș ezita să afirm că maxim și minim reprezintă norma de mîine.
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
ceremoniile religioase cu scopul declarat de a-i face pe oameni să-l privească neîncetat, pentru a nu avea timp să privească spre ei înșiși; un dialog pe marginea crimei și motivației ei, dialog ce pune în lumină un spirit raționalist și ateu, revelând o altă viziune despre o lume în care, Dumnezeu fiind absent, omul răspunde singur pentru faptele sale. Avem aici un Egist blazat, nemulțumit de starea de ucigaș (de aceea refuză să-și ia măsuri de apărareă, un
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
abia Începe, nu e Midsumer“. „Licență poetică. Mă Întreb cum se face că nimeni n-a stat să se gândească la aceste simptome, la aceste evidențe. Totul mi se pare de o claritate aproape insuportabilă“. „Am fost deviați de gândirea raționalistă“, zise Diotallevi, „eu Întotdeauna am spus-o.“ „Lasă-l pe Casaubon să continue, căci mi se pare că a lucrat excelent“. „Puține am de spus. După serbările londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
confuze. În cele din urmă, ducele de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii dintre Rozacruceeni, filonul raționalist și filonul anarhic revoluționar al Iluminaților din Bavaria. Și atunci propune diferitelor ordine și rituri să se Întâlnească la Wilhelmsbad pentru o „convenție“, cum Îi ziceau pe atunci, a statelor, majore, să zicem. Trebuia să se răspundă la următoarele Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
om de catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor fi și ai lui M. Sadoveanu, "prea puțin însă pedagogi" zice Eugen Herovanu. Referiri speciale la junimistul Burlă, inclusiv la profesorul Brandea, evocați ulterior de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în raport cu capitalul existent, cu posibilitatea de-a le retribui. Nouă ni se pare că adevărata cauză a mizeriei e cu totul altundeva; că ea e în caracterul întregei dezvoltări liberale începute în secolul trecut, că-și are temeiul în organizarea raționalistă în locul vechei organizări mai naturale. La noi îndeosebi răul e prea patent pentru a nu se vedea de oricine. Sunt aci mii și mii de oameni cari nu compensează prin nimic munca societății ce-i susține, cari în schimbul a patru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sîntem uimiți de armonia înnăscută care domnește acolo; este așadar evident că interesele și vederile cele mai divergente sânt armonizabile și că arta omului de stat e de-a descoperi mijlocul pentru a le pune în armonie. Secolul trecut - secol raționalist Rar excellence - ne arată încercarea de-a întemeia statul numai pe precepte apriori, inventate de marii scriitori ai epocei; dar ne dovedește totodată cum s-a răzbunat asupra tuturor natura ignorată a statului, prin anarhie, măceluri și grozăvii nemaipomenite. Fenomenele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ai admis valoarea estetică a operei, altminteri despre o operă care nu e artă nu se poate discuta nimic: ea nu există” (Probleme literare). Aspirația de a introduce în actul critic maximum de precizie e pentru I. un deziderat perpetuu. Raționalist, criticul își expune metoda cu toată circumspecția: „A face critică literară este a face anatomia, fiziologia și etiologia unei opere de artă, sau - ceea ce este același lucru - a spiritului unui scriitor. Acești termeni, împrumutați de la științele naturale, nu vor să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
firmele industriale, tehnocrați și stat, Rathenau a conturat o societate progresistă pentru vremuri de pace. Având În vedere că problemele tehnice și economice impuse de reconstrucție erau evidente și că ele necesitau același tip de colaborare În toate țările, credința raționalistă a lui Rathenau În planificare a avut o tentă internaționalistă. El caracteriza epoca modernă ca fiind „o nouă ordine a mașinilor... o perioadă de transformare a lumii Într-o constrânsă asociere inconștientă, Într-o comunitate neîntreruptă de producție și armonie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Atunci când astfel de operațiuni ajung foarte aproape de realizarea visurilor imposibile de ignorare sau de suprimare a mētis-ului și a variației locale, ele nu fac decât să Își semneze condamnarea la eșec. Pretențiile universaliste par inerente modului de susținere a cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema. După cum scria Pascal, marele eșec al raționalismului nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Ca și gânditor conservator În sensul burkean al cuvântului, Oakeshott are tendința de a face apologia Întregii moșteniri lăsate de trecut prezentului În materie de putere, privilegii și proprietate. Pe de altă parte, critica pe care o face proiectelor pur raționaliste de organizare a vieții umane și felul În care Înțelege flexibilitatea practicii sunt, la rândul lor, interesante. Martha C. Nussbaum, The Fragility of Goodness: Luck and Ethics in Greek Tragedy and Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1986, p. 302. Nussbaum
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
în cimitir, pe care scria "Spre pacea eternă"... Meditând și visând la atât de necesara pace și pe pământ, Kant elabora un proiect ideal al unui organism mondial, de înțelegere, cooperare, armonie și pace, pe baza unor principii umaniste și raționaliste. Din meditațiile acestea s-au născut principiile care-au stat la baza Societății Națiunilor. Cu destule defecte congenitale, fără a fi putut deveni forumul unor state membre cu drepturi egale și nici să fi întrunit adeziunea și simpatiile lumii universale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Biblie, după un lung și dificultuos proces de limpezire a propriei naturi, ateul de altădată se transformă într-un om religios: Sunt stăpânit de o nesfârșită milă pentru toți cei care m-au lovit și mă lovesc". Desprinderea de modelul raționalist e dublată de opțiunea categorică pentru iubire: "rațiunea dilatată la proporții cosmice". Când ajunge la Sârbi, Lina "a luminat casa de pe malul Bârladului" prin frumusețe, tinerețe, feminitate, "verdele crud și pur al ochilor ei", prezență interpretată ca semn al Divinității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosofiei morale a lui Kant, considerată de unii interpreți (mai ales neokantieni!) drept „construcția definitivă a lumii morale”. Insuficiența științifică a operei lui Kant, cu toată superioritatea acesteia față de „teoriile dulceag-hedoniste ale virtuții”, constă În cultivarea „modului de gândire individualist raționalist al secolului al XVIII lea, de la care Kant nu s-a abătut niciodată”. Împotriva vechii concepții dogmatic-teologice, precum și a filosofiei dogmatic-raționaliste a secolelor XVII-XVIII, Paulsen prezintă propria sa etică drept o deontologie, etică deopotrivă „istoric-genetică și social teleologică”, poziție care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu transformările vieții istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta socialteleologică și istoric genetică apare mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]