9,883 matches
-
și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La Dinicu Golescu! - p. 278). Atomul din "Muzica sonoriza orice atom" vine din Istoria ieroglifică (p. 284). Fără a fi monden, Bacovia era, în
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
activ cu alte cuvinte, și ecranul ca suport, ca element pasiv, el a creat o expresie alternativă și anume arta video. Deși nu există nici o diferență tehnică între procedeele televiziunii și cele folosite în arta video, consecințele diferă în mod radical. Dacă ar fi să asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
gafe, Băsescu nu e Constantinescu. În plus, lecția Convenției Democrate a fost suficient de usturătoare pentru ca aceiași oameni să nu calce a doua oară în aceleași străchini. Oricum, păstrarea ca negociator-șef a lui Vasile Pușcaș nu indică o dorință radicală de schimbare. O astfel de măsură ar fi trebuit evitată cu orice preț, oricât de mare ar fi fost dorința de "continuitate" a Bruxelles-ului. A-l păstra pe Pușcaș înseamnă a menține procesul integrării în cea mai deasă dintre
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
existenței cotidiene? în reuniuni oficiale sau pe cont propriu, ei își dau acum cu părerea asupra a tot ce mișcă-n lume, de la organizarea economiei, finanțe și politică, la ecologie generală și problemele viitorului omenirii. Evoluție aproape normală, după modificarea radicală a condiției scriitorului petrecută pe parcursul secolului XX. Pentru că despre condiția scriitorului este pînă la urmă vorba. Substanța profundă a artei scrisului, raportul dintre artă și existență nu s-au modificat semnificativ din Antichitate și pînă astăzi; condiția scriitorului a trecut
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te apuci de o asemenea amplă construcție epică conștient fiind că sunt tot mai puțini cei dispuși să o citească până la capăt, să construiești realist atmosfera românească - preponderent rurală - din vremea schimbărilor radicale aduse de noul regim comunist, iarăși conștient că acest tip de literatură nu se încadrează prea bine în trend, să creezi cu talent (asta însemnând, printre altele, să și poți evita modelele puternice - Preda ar fi un exemplu), toate acestea
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
din colț, iar armele sunt mereu disponibile - filmul începe cu Moore deschizându-și un cont în bancă și primind ca bonus o pușcă - și aveți imaginea de ansamblu. Regizorul (numit de obicei propagandist cinematografic și nu documentarist din cauza vederilor sale radicale de stânga care-i permează și filmele, și cărțile) face uz de o adevărată epopee vizuală pentru a convinge folosind nu doar interviul - și, uneori, tehnici de guerilla pentru a-i prinde pe unii dintre cei intervievați ca Dick Clark
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
B. Lefter (Recapitularea modernității, 2000) s-a dovedit decisivă. într-adevăr, de la futurismul italian al anilor 1909-1912 la suprarealismul românesc de inspirație materialist-dialectică, prin Breton, din anii �40 ai aceluiași secol, avangarda a fost una din ipostazele modernismului. Cea mai radicală, în opinia tuturor comentatorilor, convinși că avangardismul a spulberat mai multe tabuuri decît orice alt curent modern. Deja faimosul Manifesto tecnico al lui Marinetti din 1912 proclama inutilitatea logicii, gramaticii și punctuației în literatură. De la "cuvintele în libertate" ale aceluiași
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Al doilea val e acela din jurul lui 1930, cu Geo Bogza, Sașa Pană, Mihail Cosma (Claude Sernet), Aurel Baranga, Virgil Gheorghiu, M. Blecher ( mai degrabă un marginal), editori și colaboratori la unu, Urmuz, Integral, Alge etc. Nu sînt neapărat mai radicali, dar cu siguranță mai teribiliști decît premergătorii lor, mai ales cînd e vorba să atace pudibonderia burgheză. în 1931, Baranga și alții editează, cu desenele lui Perahim, o revistă care are drept titlu numele popular al organlui sexual masculin, conținînd
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
selecția realizată de D. Vatamaniuc în volumul III din publicistica și corespondența lui Eminescu, din reflecțiile fragmentare păstrate în manuscrise, ca o hartă rezumativă a opiniilor sale politice, a formației și a preocupărilor intelectuale. Ediția Eminescu a suferit o modificare radicală, odată cu clarificarea întregului proiect al edițiilor de "Opere fundamentale", în sensul cuprinderii (pe cât posibil) integrale a scrierilor. Ediția selectivă Eminescu din 1999, ce era încheiată în cele trei volume descrise, se transformă în 2000 într-o ediție integrală, ceea ce obligă
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
Cînd a încercat să se sinucidă în interiorul vilei, nu era încă foarte hotărît să-și ia viața. Altfel ar fi recurs la mijloace mai sigure. Mai întîi s-a testat, lăsîndu-și șanse de scăpare, după care a trecut la soluția radicală, aceea a defenestrării, cum o numesc experții. Sinuciderile în doi timpi sunt de altfel numeros consemnate în cazuistica medicinii legale. Mergînd pe ipoteza inversă, a crimei prin înscenarea unei sinucideri, e ridicol să ne imaginăm că autorii ei posibili " fiindcă
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
ediție critică și nici o ediție completă, noua serie de Opere Cantemir va oferi o imagine de ansamblu suficient de cuprinzătoare și de convingătoare. Cu câte dificultăți filologice presupune, trecând de la alfabetul chirilic la cel latin, cu câte faze de transformare radicală a limbii străbate înspre utopia italienizantă, cu câte porțiuni perimate are opera lui Ion Heliade Rădulescu, nu cred că se va realiza vreodată o ediție integrală. Nu e de mirare că ediția critică îngrijită de Vladimir Drimba la Editura Minerva
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
unității literaturii române, conștiință care în Basarabia este prejudiciată de "febra revizuirii", politica oficială fiind aceea de a impune un "moldovenism primitiv", de fapt "resovietizarea" culturii. Dinu Flămând s-a referit la "criza identității în postmodernism", susținând, în spiritual opiniei radicale a lui I.P. Culianu, că aproape totul trebuie reconstruit în cultura noastră. A reținut atenția expunerea lui Andrei Brezianu care s-a referit la însemnătatea "factorului busolă". Un răspuns la întrebarea "unde ne aflăm" nu poate fi dat, a spus
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
spus că Ronald Reagan a jucat un rol important în relațiile româno-americane. Am examinat acest subiect în editorialul meu din Jurnalul Național (12 iunie 2004), deci nu insist. Semnificativ este faptul că, după 1985, cînd Gorbaciov pornise în direcția reformelor radicale, Reagan i-a transmis lui Ceaușescu categorica sa dezaprobare în raport cu gravele încălcări ale drepturilor omului în România. Ceaușescu l-a detestat pe Reagan, în care a văzut, nu fără motiv, un adversar redutabil al oricărei tiranii. în octombrie 1988, în timpul
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
o parte de vină în această situație? Răspunsul se află în întrebare: evident că da. însă nu este vorba doar de el, ci de o mare parte a clasei politice și intelectuale, dispuse să cauționeze amînări și reamînări ale reformelor radicale. Oricum ar sta lucrurile, eu cred că România are nevoie de o mișcare liberală puternică. Este în interesul național ca alianța PNL-PD să obțină un număr cît mai mare de voturi, pentru a evita un extenuant și contraproductiv hegemonism PSD
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
de disponibilitățile reporterului, prea turistic, totuși, pe alocuri. Anul 1946 reprezintă o ruptură dramatică în viața scriitorului, produsă de evenimente tragice ale vieții personale (moartea soției și moartea lui Ion Pillat, unul din cei mai buni prieteni) și de schimbări radicale în viața sa publică (pensionarea ca medic, înlăturarea lui brutală de la Radio, ocupația sovietică a țării și prefigurarea altui regim politic) - ceea ce-l determină să adopte exilul interior, iar mai apoi să opteze pentru isihasm, mai mult ca proiect spiritual
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
făcut nimic din ce nu mi-a plăcut. Să nu se creadă cumva că, vai, scrâșnesc din dinți. Nu sunt o "încrâncenată", așa cum cred unii. Altfel, cum s-ar explica viața mea, așa cum a fost ? Nu am făcut gesturi încrâncenate, radicale. - Refuzul premiului din 1980 nu a fost un gest radical ? - Nu a fost un mare act de curaj, a fost o manifestare a orgoliului meu. Nu m-am gândit ce însemna gestul pe care îl făceam; m-am gândit doar
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
se creadă cumva că, vai, scrâșnesc din dinți. Nu sunt o "încrâncenată", așa cum cred unii. Altfel, cum s-ar explica viața mea, așa cum a fost ? Nu am făcut gesturi încrâncenate, radicale. - Refuzul premiului din 1980 nu a fost un gest radical ? - Nu a fost un mare act de curaj, a fost o manifestare a orgoliului meu. Nu m-am gândit ce însemna gestul pe care îl făceam; m-am gândit doar că meritam, pentru Structura nopții, Premiul Uniunii Scriitorilor, și nu
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
caută, caută (și timpul suspendat, dintre filmări, e cît se poate de costisitor!). Dar lucrurile se echilibrează, financiar vorbind, de vreme ce publicul merge să vadă această "căutare a unui altundeva și a unui timp abolit - ghidată de un simț al timpului radical diferit față de cel occidental"... Uneori "romantismul" se dovedește mai rentabil decît violența. Nu s-a întîmplat așa la ediția 2004. Filmul preferat al președintelui Tarantino a fost, previzibil, și cel mai violent film al competiției - coreeanul "Old Boy", de Park
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
de artist. Este meritul acelor intelectuali care, în a doua jumătate a jumătate a anilor '50, văzându-i creația, i-au înțeles originalitatea și, mai ales, al tinerilor din generația '60 care, la început de drum, simțeau nevoia unei schimbări radicale. Ei sunt cei cărora li se datorează, în bună măsură nașterea "mitului" Țuculescu. În epocă, gestul artistului, oricât de inofensiv ar părea acum, a fost înregistrat ca o disidență, mai ales că el venea în urma unui evident gest inchizitorial al
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
al unei societăți sau 'organizații' profesionale"(Op. cit., pp. 144-145). Dintr-o asemenea perspectivă, el va privi lucrurile ca un fidel al cauzei celor oprimați, care nu încetează să creadă în idealul Revoluției cu majusculă, în numele căruia s-au înfăptuit și răsturnările radicale din Rusia, apreciind doar că acest ideal a fost deformat și trădat. În ciuda a toate, Uniunea Sovietică trebuie să rămână pentru proletariatul mondial ceea ce este în realitate: fortăreața inexpugnabilă, contra căreia capitalismul va trebui să se prăbușească într-o zi
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
lumea moare de nevoi spirituale și religioase, tone de mărfuri necesare, nu e oare o dovadă a contradicțiilor interne ale socialismului metafizic?" (Op. cit., p. 111). Fără îndoială, o asemenea realitate concretă, a politicii culturale staliniste, l-a provocat la contestarea radicală a marxismului, ajungând să spună că "cuvântul �cultură' este antimarxist". Or, Fondane pune accentul tocmai pe libertatea individuală a scriitorului, pe actul creator ca ținând mai degrabă de planul existențial decât de cel rațional, de trăirea "irațională" decât de "doctrină
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
instituții sau situații nu pot fi redresate decât prin lichidare". Ar fi un fel de soluție finală ce ne propune dl Șiulea. Nu se putea să nu reacționăm. La drept vorbind, articolul d-lui Șiulea nu atât prin teza sa radicală (lichidatoristă) ne-a surprins, cât prin faptul că este lipsit de rigoare. Or tocmai rigoarea era, printre altele, însușirea pentru care revista noastră i-a premiat, dacă dl Șiulea își mai amintește, volumul de debut Retori, simulacre, imposturi. Iar acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
descendenta lui Jane Austen. Distincția importantă este cea dintre prospețimea în substanță, metodă și sentiment pe de o parte și, pe de altă parte, ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice. Cred că, de fapt, cel mai perfid este convenționalismul radical, politic sau artistic. Ceea ce vrem să facem este să modificăm ceva în starea romanului de până la noi, dar să și intrăm în canon, așa încât literatura să nu fie completă fără cartea pe care tocmai am scris-o. E aici un
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
ca o iluminare. în fond, conștiința ca "sinteză creatoare" l-a salvat pe Iuda. Astfel, printr-un efort de luciditate, el se creează pe sine, dramatic, drept model de slăbiciune corectată de puterea de a se căi într-o formă radicală. Fără căință, el ar fi fost un vânzător oarecare. Ca milioanele anonime de trădători, pierdute în istorie, s-ar fi bucurat de favoruri și de înmulțirea arginților primiți drept răsplată. El întoarnă răsplata fără să știe că vânzarea a fost
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
plin de sine, inapt de a-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău, unele din cauză că au suferit în copilărie o traumă (atac la pudoare, o boală etc.), care, din
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]