423 matches
-
subliniat că viața consacrată nu este marcată de o radicalitate evanghelică diferită de cea a altor creștini, mai ales că pe ea au fost edificate sisteme de autocompătimire și, uneori, de complăcere, nu întotdeauna îndreptățite din punct de vedere existențial. Radicalitatea evanghelică aparține oricărui discipol, căci radicalitatea nu este un principiu obiectiv, ci are de-a face cu persoana și cu circumstanța în care fiecare dă tot ceea ce poate da, în conformitate cu cerințele evangheliei și cu propria situație de viață. Episcopul de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
marcată de o radicalitate evanghelică diferită de cea a altor creștini, mai ales că pe ea au fost edificate sisteme de autocompătimire și, uneori, de complăcere, nu întotdeauna îndreptățite din punct de vedere existențial. Radicalitatea evanghelică aparține oricărui discipol, căci radicalitatea nu este un principiu obiectiv, ci are de-a face cu persoana și cu circumstanța în care fiecare dă tot ceea ce poate da, în conformitate cu cerințele evangheliei și cu propria situație de viață. Episcopul de Roma a afirmat că specificul vieții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum se exprimă Conciliul. Pe lângă toate acestea trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
impune, ci doar i se supune, micșorându-se în timp ce ea crește (In 3,30). Înnoirea și convertirea, care sunt cerute consacraților din vremurile noastre pentru a fi fideli veșniciei lui Dumnezeu și anevoioasei peregrinări a istoriei, înseamnă debarasarea de o radicalitate de ochii lumii, pentru a trăi - a suferi, probabil, ar fi verbul cel mai potrivit - o profeție chinuitoare, precum aceea a lui Ilie, Ieremia, Osea... Ioan Botezătorul ori a lui Isus din Nazaret. Trebuie să facem referință la kenoza pascală
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lui Ilie, Ieremia, Osea... Ioan Botezătorul ori a lui Isus din Nazaret. Trebuie să facem referință la kenoza pascală a Domnului Cristos, care a condus, și încă mai călăuzește, pașii ucenicilor săi din orice vreme și din orice loc. Prin radicalitate de ochii lumii înțelegem acel mod de a concepe și de a trăi propria vocație ca pe o stare de privilegiu spiritual ce ne permite să tăinuim mai bine propriile fragilități, ba chiar neputințe, asigurându-ne astfel nu doar un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai bine propriile fragilități, ba chiar neputințe, asigurându-ne astfel nu doar un loc în sânul societății, ci și o onoare și un respect pe care nu am putea să le dobândim vreodată altfel. De asemenea, putem vorbi de o radicalitate de ochii lumii când percepția propriei vieții se identifică cu un sens de superioritate morală ce, sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
suprapământești. Cu bună știință, ori nu, aceștia sunt otrăvitori. Aceștia-s disprețuitori ai vieții, muribunzi, intoxicați, sunt cei de care-i sătul pământul: să piară, deci!». În realitatea noastră contemporană în care putem fi mărturisitori ai evangheliei, trecerea de la o radicalitate de ochii lumii la o profeție trăită, poate fi nu doar un semn al convertirii la viața consacrată, ci și o șansă de înseninare. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât părinții noștri, însă încercăm să stăm la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Orizontul viitorului era o nebuloasă neexplorată” (p. 89); sau: „Revoluția noastră a izbucnit pur și simplu, într-o formă neașteptată, fulgerător și incredibil. Apoi s-a consumat cu febrilitate, în latura ei strict violentă, în câteva zile. Dar, câștigând în radicalitate de la o zi la alta, ea s-a prelungit, inevitabil, într-o serie de tensiuni și conflicte de ordin social și politic” (p. 90). Autorul emite inclusiv sentințe generale despre caracterul cathartic al revoluțiilor: „Revoluțiile au și un efect mântuitor
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
interiorul științelor umaniste. El recurge la hermeneutica lui Hans-Georg Gadamer, dublată de comentariile epistemologului american Michael Polanyi. Rezultanta acestor doi vectori, care vădesc o nebănuită convergență hermeneutică, este o pledoarie inteligentă și persuasivă pentru întoarcerea la surse. Obsesia rădăcinilor atestă radicalitatea Ortodoxiei. Fără ancorarea dialogului cu lumea în sânul marii tradiții dogmatice a Bisericii, fără restaurarea demnității alegoriei în lectura Scripturilor sfinte și, mai ales, fără experiența liturgică a tainei bunătății și iubirii lui Dumnezeu, izvoarele teologiei seacă ori se înfundă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
metafizicii), revizitată incoativ în fenomenologia franceză postbelică. Darurile marginalitățiitc "Darurile marginalității" Michel Henry este nu doar autorul unei inedite fenomenologii a vieții, ci și cel care a sistematizat istoria filozofiei europene, într-o manieră care-l apropie, prin extensie și radicalitate, doar de Hegel sau Heidegger 1. Tradus în principalele limbi de circulație internațională (inclusiv japoneză), Henry este unul dintre puținii gânditori cărora li s-au dedicat, antum, substanțiale monografii 1 și studii colective 2. Pe lângă aceasta, bibliografia critică generală formată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
recreație perpetuă a iubirii divine. Epilogul poezieitc "Epilogul poeziei" Această alternativă teologică la criza gândirii sociale moderne - al cărei principal atribut este resemnarea și neputința în fața violenței - lasă loc unor concluzii pe care J. Milbank nu le-a avansat în radicalitatea lor ultimă. Mai întâi, descoperim că teologia - ca însăși Revelația biblică - are o funcție critică și o deschidere profetică față de orice proiect politic și social al modernității, articulat din perspectiva „morții lui Dumnezeu”2. Teologia își desfășoară o vocație critică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut acel pas am fi avut în Bacovia un prim mare postmodernist 316. Oricum ar fi, rămâne de netăgăduit faptul că demersul bacovian, singular prin radicalitatea sa, inaugurează într-un fel acea tendință de „expansiune a prozaicului” în toate sferele discursului literar, expansiune pe care Matei Călinescu o considera definitorie pentru estetica postmodernismului 317. În egală măsură însă, discontinuitatea acută, pulverizarea textului, fragmentarea etc. pot fi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de vedere moral-politic îi dezaproba pe unii colegi. Era aspru, extrem de aspru, cu cei care nu-și respectă obligațiunile profesionale și de serviciu, chiar dacă printre aceștia se aflau și persoane care îi erau apropiate. M-am convins, astfel, că radicalitatea cu care reacționa nu era o biată comedie, ci că acesta este adevăratul om. Țepos, grandios, „nărăvaș”, pus pe harță, dar în același timp, punctual și un om de caracter care-și respectă întotdeauna cuvântul. Și totuși, are un suflet
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
decît metonimic, muzical și grafic: Marlboro Country (pachetul de țigări neapărînd nici un moment). 5.7. A. J. Greimas și schema narativă "Cu modelul actanțial al lui Greimas corelația dintre intrigă și personaj este adusă la nivelul cel mai înalt de radicalitate, anterior oricărei figurări sensibile" (P. Ricoeur, 1990: 173). De aceea nici nu se va mai vorbi de personaj, ci de actant, gomînd reprezentarea antro-pomorfică a agentului și reducîndu-l la un operator de acțiuni în programul narativ. Spre deosebire de Propp, Greimas va
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
retorici simplificate, accesibilă masei, cu apelarea la emotivitate și empatie, și redefinește discursul politic adaptat la mijloacele media. Discursul politic împotriva mișcărilor de rezistență constă într-un vocabular înfierat, încărcat de adjective și sintagme ce transmit ura de clasă, ordinea, radicalitatea și normalitatea comunistă. Disidenții sunt numiți "bandiți", "criminali", "teroriști", "asasini", "dușmani ai statului", "elemente dușmănoase", "dușmanii clasei muncitoare" ca să formeze o opinie publică potrivnică lor. Reușita împotriva disidenței se materializează la nivelul limbajului prin note eroice, prin slăvirea eroilor căzuți
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe omenești pe deplin dezvoltate. Un crez asumat cu o consecvență nemiloasă prin sinuciderea lui spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de acord că distincția dintre „ceea ce se poate spune“ și „ceea ce se arată“ trebuie avută tot timpul în vedere pentru a putea citi bine lucrarea. Deosebiri pot apărea însă atunci când este vorba de asumarea implicațiilor acestei distincții, în întreaga lor radicalitate. Cititorului îi va fi astăzi mai ușor să accepte că despre lume ca întreg sau despre valori nu se poate spune nimic decât că nu se poate spune ceva despre acea „formă logică“ a expresiilor limbajului care le distinge drept
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei scrieri. Cei care o împărtășesc vor trebui să treacă cu vederea contestarea explicită și subliniată a posibilității de „a spune ceva“ despre forma logică și despre limbaj, să uite toate referirile din ultimele pagini la „ceea ce este mai înalt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și este studiată în întreaga lume. Opera sa ne-a rămas în toată genialitatea ei, fiind tratată, din păcate, ca excepție. Raritatea constă și în faptul că, într-o perioadă atît de bezmetică, a știut să acorde eticii putere și radicalitate, de unde era amenințată cu dispariția. Aceasta înseamnă că speranța subzistă, inclusiv pentru Franța, că există un orizont al adevărului în care să se poată afirma dreptatea, în care nu totul este pus, însuși adevărul, ca la Derrida, sub semnul întrebării
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un nou ciclu istoric al economiilor de consum: el capătă consistență în cursul celor trei decenii de după război. Chiar dacă dezvoltă tendințe și procese apărute în stadiul precedent, noua fază constituie o imensă mutație căreia nu-i vom sublinia niciodată îndeajuns radicalitatea, ea marcând de fapt o adevărată ruptură culturală. Economia fordianătc "Economia fordiană" Caracterizată printr-o excepțională creștere economică, prin creșterea nivelului productivității muncii și prin extinderea reglării în sistem fordian a economiei, faza II se identifică cu ceea ce s-a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
curente divergente, nu-i mai puțin adevărat că ea contribuie la crearea unui „supliment sufletesc”, la „conștientizarea” producției și a consumului. Cu cât există mai puțină utopie revoluționară, cu atât crește reflexivitatea consumului-lume revopsit în verde. Asta nu înseamnă că radicalitatea critică a dezarmat: antimondializările fac să se vorbească despre ele, iar McDonaldizarea planetei apare mai mult ca oricând drept marele Satan 13. Să ne întoarcem de unde am plecat? Nu putem admite așa ceva. Noii activiști proclamă că „lumea nu-i o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mărcilor și a publicității, toate acestea sunt alimentate de idealurile de fericire și de calitate a vieții, de hedonism și de trai mai bun pe care numai capitalismul de consum a reușit să le difuzeze pe scară mare16. Dacă noua radicalitate e fiica timpului său, aceasta se întâmplă pentru că ea s-a aliniat la normele de hiperconsum pe care nu încetează să le defăimeze. Despre limitele comercializăriitc "Despre limitele comercializării" Stadiul III înseamnă momentul în care sfera comercială devine hegemonică, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
grupuri În afara legii, a ordinii și a normalității. Perioada de elaborare a acestui vocabular cunoaște două etape. O primă etapă o constituie anii 1947-1962, perioadă În care grupurile de rezistență erau active, iar formulările aveau o anumită tranșanță, o anumită radicalitate eliptică determinată de starea de război ce reclama impunerea sau formarea unei opinii publice potrivnice acestor grupuri de rezistență și În care s-a apelat la un vocabular demonizant: „bande”, „bande teroriste”, „reacționari”, „bandiți”, „criminali”, „tâlhari”, „teroriști”, „subversivi”, „fugari Înarmați
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
care astăzi par o exagerare, iar mâine pot deveni o concretizare. Prezicerile tehnoștiințifice din cadrul acestui discurs pot avea soarta prevestirilor din anii ’50 din robotică sau din inteligența artificială care s-au adeverit la sfârșitul secolului XX. Cu toate acestea, radicalitatea programului deranjează premisele unei perspective prudente, care se bazează pe realitatea tehnoștiințifică palpabilă a prezentului și zdruncină o judecată întemeiată pe poziții antropocentrice. Dacă un filosof și fizician francez al secolului al XVIII-lea putea vorbi de „omul-mașină”, transumaniștii discută
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]