401 matches
-
aici numai o scurtă observație pentru a înțelege gândirea lui Severino luând în considerare mai ales teoretizările conținute în Destino della necessità, în Giogo și în Tautótes, în care poziția adoptată în Struttura originaria și în Essenza del nichilismo este radicalizată prin asumarea într-un mod încă și mai riguros al perspectivei necesității. Devine clar că, pentru Severino, adevărurile rațiunii și principiile fundamentale care le guvernează, principiul identității și principiul non-contradicției, nu au doar valoare ontologică, ci reprezintă structura Absolutului. În
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care se situează grupul în decizia finală este mult mai extremă decât părerile inițiale. Fenomenul consacrat terminologic ca polarizare decizională nu reprezintă, așadar, așa cum ar părea la prima vedere, împărțirea opiniilor în două poluri opuse, ci faptul că opiniile se radicalizează pe parcursul dezbaterilor și se depărtează de poziția inițială. Aceasta se întâmplă nu doar ca medie a părerilor personale (ca stare de grup), ci și la nivel individual. Aproape fiecare individ în parte ajunge la opinii mai extreme. Dacă, la început
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ocuparea întreprinderii, blocarea șoselei etc. Explicația principală a polarizării rezidă în ceea ce s-ar putea numi potențarea reciprocă, un fel de sinergie grupală la baza căreia stau trei factori importanți: a) în timpul discuțiilor se aduc argumente selective care amplifică și radicalizează pozițiile inițiale, omițându-se sistematic dezavantajele și riscurile, iar persuasiunea mergând în sensul radicalizării; b) prin compararea socială, ascultarea opiniilor celorlalți, indivizii constată o anume tendință a majorității, pe care unii vorbitori chiar o depășesc, ceea ce îi motivează ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
narațiunii pentru a produce un asemenea efect relativizant. Spre deosebire de Lawrence, Flaubert a găsit o nouă cale de raportare la o temă veche. Această nouă tehnică implica perspectivizarea prin intermediul unei situații narative personale. În termenii lui Jauss, "romanul a reușit să radicalizeze sau să pună probleme noi legate de comportamentul care a determinat trecerea în planul secund în timpul procesului a cauzei inițiale a acuzațiilor formale, adică presupusa lascivitate"319. Romanul lui Lawrence a fost tratat în cele din urmă cu toleranță, dacă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
abordeze în acele pagini și pentru acei cititori teme mai puțin dure, mai puțin deranjante, mai puțin nepopulare. În schimb, Pasolini folosește acel spațiu, o dată în plus, pentru a se pune pe sine în joc, pentru a-și înăspri și radicaliza și mai tare ideile și acuzele. Din 1973 până în 1975, articolele lui Pasolini pentru Corriere della Sera (dintre care o mare parte își găsesc loc în Scrieri corsare) sunt o sursă constantă de polemică și de denunț aspru și direct
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Monarchy (1643), care susținea o cauză parlamentară moderată, promovând teza echilibrului dintre puterea regelui și puterea parlamentului. Ideea rezistenței pasive precum și teza "monarhiei mixte", susținute de Hunton, au fost considerate de Filmer ca "anarhie". Disputa în legătură cu monarhia mixtă s-a radicalizat în timpul Parlamentului cel Lung, în 1642, când parlamentul i-a trimis lui Carol I cele Nouăsprezece Propuneri, pe care regele le-a respins în al său Răspuns la cele Nouăsprezece Propuneri. O serie de parlamentari de frunte printre care Edward
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
norme și valori, scopuri și acțiuni, În care se interpretează roluri și se asumă funcții de conducere. 4 Grupul producător de idei este un mediu creativ privilegiat. Interacțiunile dintre membri, discuțiile colective, stimulează apariția ideilor noi, dezvoltă cunoașterea socială, uneori radicalizează punctele de vedere, iar cel mai adesea se soldează cu un plus de productivitate. Grupul este mediul care stimulează căutarea soluțiilor, produce conflict sociocognitiv, corectează acțiunile de comunicare, clasifică ambiguitățile, iar În situația În care apar neconcordanțe Între cadrele de
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
o mică intelighenția, iar gradul de violență politică și socială amplificat și de terorismul* anumitor revoluționari ruși*, este ridicat; tot atâția factori puțini favorabili instaurării unei democrații. și iată că intervine și improbabilul: un om, Lenin, este foarte decis să radicalizeze criza pentru a pune apoi mâna pe putere. Pe de o parte, el a conceput și întemeiat, încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu războiul, în primul rând pentru că el însuși s-a născut din război, atât din punct de vedere ideologic, cât și politic. Desigur, osatura bolșevismului* a fost în mare parte constituită de Lenin* încă din 1902-1903. Totuși, gândirea lui se radicalizează ca urmare a trei confruntări majore: revoluția din 1905, Primul război Mondial și războiul civil* din Rusia. Cu fiecare etapă, este depășit un nou prag de violență și, finalmente, bolșevismul dovedește o brutalitate multiformă: lupta de clasă se identifică cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
enunță astfel convergența dintre socialism și democrația* parlamentară care marchează începutul secolului XX. Dar, cu ocazia războiului din 1914, Lenin* reia și dezvoltă concluziile lui Marx lansând sloganul: „Să transformăm războiul imperialist în război civil!”. Gândirea lui politică s-a radicalizat prin dobândirea dimensiunii războinice: acum orice conflict politic sau social este asimilat cu un război. Lenin consideră că lumea a intrat în „epoca războiului” care face din războiul civil principalul mijloc de acțiune al proletariatului revoluționar. și el precizează că
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apelor Golfului Finic, pe insula Kotlin, nu departe de Sankt Petersburg, această bază fortificată a marinei de război ruse este un simbol al naturii duble, și în definitiv contradictorii, a revoluției ruse - sovietice și bolșevice. într-adevăr, miile de marinari radicalizați din Kronstadt au fost, în noiembrie 1917 și în primii ani ai războiului civil*, una din trupele de șoc ale bolșevicilor*. Or, spre sfârșitul iernii 1920-1921, ei devin opozanți hotărâți ai regimului comunst. în februarie 1921, nemulțumirea muncitorilor din Petrograd
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un partid* care să comporte structuri atât clandestine, cât și legale, organele de decizie rămânând secrete. Partidul trebuie să fie format din revoluționari profesioniști riguros selectați și disciplinați - „agenți” - și inserați într-o structură foarte centralizată. Viziunea sa organizațională fiind radicalizată de război* în 1914, Lenin insistă de-acum înainte pe unitatea voinței și a autorității și pe o disciplină cvasi-militară. Această organizare disciplinată le permite bolșevicilor, în 1917, să pună mâna pe putere și apoi să o păstreze în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în marea lor parte din partidele social-democrate*, o organizare ierarhizată și centralizată al cărei caracter este accentuat, în toate țările în care PC sunt interzise, funcționarea lor ilegală aplicând cât mai conștiincios cu putință modelul din Ce-i de făcut? radicalizat de către Lenin între 1915 și 1922. Baza fiecărui PC este celula care își orientează acțiunea cu prioritate spre întreprindere, mai ales uzina. Deși succesul nu este imediat, el transformă în mod durabil modalitățile de intervenție militantă, lichidând implantarea socialistă de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Djodar Dudaev, care instaurează un regim islamizant, provocând fuga unei părți a rușilor care colonizaseră regiunea după deportarea* masivă a cecenilor de către Stalin*. în 1994, Boris Elțîn încearcă să preia controlul printr-un război fulger care dă greș, dar care radicalizează forțele islamice. în 1997, un lider moderat, Aslan Maskadov, este ales și reînsuflețește contactul cu Moscova, dar, în 1999, Vladimir Putin, ca să-și stabilească autoritatea, relansează războiul, împingând țara în feroce lupte de gherilă și campanii de atentate care provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maselor: la Beijing și apoi în alte orașe, se înmulțesc protestele victimelor Revoluției Culturale și denunțurile împotriva responsabililor încă puternici. Când lucrurile se precipită, contestarea tinde să se transforme în disidență*. încurajată de vizita lui Deng în SUA, mișcarea se radicalizează în jurul conceptului de democrație* impus de Wei Jingsheng, un fost gardian roșu, și organizează manifestații ale reclamanților sau de apărare a drepturilor omului. începând din martie 1979, principalii lideri sunt arestați, regimul temându-se de influența acestora asupra propriilor cadre
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Libertate militează pentru exproprierea marilor proprietăți în folosul țăranilor. La 6 decembrie 1876, acest grup își ține prima manifestare publică, sub conducerea lui Gheorghi Plehanov, provocând arestări în masă. Dacă intensitatea represiunii incită numeroși studenți să abandoneze mișcarea, aceasta radicalizează o minoritate care o ia pe calea terorismului*. La 24 ianuarie 1878, Vera Zasulici îl împușcă pe prefectul de poliție din Sankt-Petersburg, își folosește procesul ca tribună politică pentru a denunța autocrația și, susținută de opinia publică europeană, este achitată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de fapt, la disoluția oricărei societăți civile. Acest obiectiv, bolșevicii* l-au radicalizat, revoluția lor părând un demers metodic de distrugere a societății civile, inițiată în timpul lui Lenin* și atingând paroxismul în cel al lui Stalin*. Ea prezintă doi versanți indisociabili. Mai întâi, o operațiune de atomizare a societății: nimicirea partidelor de opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nu regăsim bestiar pozitiv decât la margine: pantera neagră a Black Panther Party sau cârtița troțkiștilor francezi - aluzie la o frază a lui Marx. Această concurență este manifestă în investirile simbolice. Totul e făcut pentru a reînnoi, a dinamiza și radicaliza marele ceas al sociabilității politice. Maoiștii francezi din PCMLF adaugă un cuplet „antirevizionist” la Internațională, în timp ce cei din stânga proletară creează un imn alternativ, Noii partizani. Reînnoirea trece și prin împrumuturi din lumea a treia: Che Guevara în cazul troțkiștilor, purtarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care îl practică anumiți revoluționari ruși* împotriva autocrației. Dacă Lenin a teoretizat, încă din 1903-1905, necesitatea violenței revoluționare sub formele ei cele mai largi, războiul din 1914, împingând violența militară la un nivel până atunci necunoscut, îl determină să-și radicalizeze concepția și să justifice prin „războiul” împotriva capitaliștilor generalizarea violenței revoluționare; transpunând această violență militară pe terenul politicii, Lenin va considera curând orice oponent față de voința sa drept un „dușman” sortit supunerii sau eliminării. De la Revoluția din Februarie 1917 la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sens, deși într-un context de aparentă indiferență. Societatea iraniană e astăzi foarte complexă și obligă la o analiză extrem de atentă. Reformatorii trebuie să demonstreze deci o altă cultură politică, să renunțe la vechile discursuri prudente și moderate, să se radicalizeze, măcar pentru a ține pasul cu opinia publică, altminteri vor trece în uitare. În acest timp, conservatorii par să fi găsit un nou model pentru Iran: China, cu combinația sa bastardă de autoritarism politic și liberalizare economică. Autoritarismul e asigurat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în schimb fiindu-le recunoscute drepturi religioase și civile. Pactul a rezistat pînă în anii '60, cînd regele Feysal instrumenta islamul în luptă cu modernistul Nasser al Egiptului, iar drepturile șiiților au început să dispară. Revoluția iraniană din 1979 a radicalizat înfruntările, s-au produs mari manifestații, reprimate sever, la o împăcare relativă ajungîndu-se abia în 1993. Totuși, șiiții afirmă că nu vor să se despartă de trupul țării, deși cartea lor e jucată de cei mari în urmărirea intereselor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
efuziunea incantatorie, bogată în definiții metaforice, se trece la evocarea și meditația elegiacă, înrămate în simboluri și parabole, în proiecții de legendă și de mit național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune o morală severă” (Eugen Simion). Următoarele volume, Zugravul anonim (1985) și Aripă sub cămașă (1989), valorifică și mitizează, prin vocabule de coloratură cronicărească, cultura și literatura națională, basmele și legendele populare. În cinstirea „zugravilor anonimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
teoria lingvistică elaborată de Louis Hjelmslev sub denumirea glosematică nu s-a generalizat, ea a avut un rol decisiv în realizarea unor concepții semiotice coerente. Acest lingvist a pornit de la principiile formulate de Ferdinand de Saussure, pe care le-a radicalizat, propunînd o perspectivă ipotetico-deductivă asupra limbii, prin reținerea din opera înaintașului său a două teze din teoria semnului lingvistic: 1) limba este formă, iar nu substanță și 2) o limbă diferă de alta nu numai în planul expresiei, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obywatelskie) alături și în opoziție față de statul totalitar (panstwo). "Solidaritatea" nu urmărea nici să formeze un partid politic și nici să preia puterea de stat. Nu urmărea nici reinstaurarea capitalismului, nici slăbirea puterii statului. Urmărea doar o strategie "evoluționistă" autolimitativă (radicalizată în 1981 prin ideea unei "republici care să se autoguverneze" și modificată de cîteva ori sub Legea Marțială). Țelul său suprem era să cultive solidaritatea între asociațiile civile autonome, capabile de a exercita presiuni din afară asupra statului și de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
adevărată pentru putere. Mai precis, fundamentul însuși al politicii IC din timpul acestei perioade numite de stabilizare este de a face din existența URSS-ului și din sublinierea realizărilor sale singurele elemente ce pot detona contradicțiile din lumea capitalistă și radicaliza mișcarea maselor. Revoluția este mai mult un mit prezentat într-o manieră declamatorie 3 decît un obiectiv real al partidelor comuniste în lume. Cu alte cuvinte, apărarea URSS-ului trece înaintea oricărei lupte pentru putere: construirea socialismului într-o singură
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]