389 matches
-
4/16 septembrie 1886 s-a produs un atentat la viața primului ministru Ion C. Brătianu. Imediat după atentat, liberalii au trecut la represalii împotriva opoziției. În cursul acestora, redacțiile ziarelor Epoca și România au fost devastate. Acest fapt a radicalizat și mai mult acțiunile opoziției împotriva guvernului liberal 1612. Nemulțumirile opoziției au început să ia și o direcție antiregală, Carol I fiind acuzat că îl menține la putere pe Ion C. Brătianu. Acest fapt era real, regele Carol I afirmând
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
opinii femeiești despre orânduirea lumii lor. M-am despărțit de câteva minute de ele. Vorbim seara în bucătărie. E singurul loc în care nu au inhibiții mari. Doar acolo se simt la adăpost. Gineceul tuturor spațiilor și timpurilor. Walizada se radicalizase: - Bărbații nu pun mâna pe nimic în casă, nici măcar nu ne văd: se adună și fac noi reguli pentru femei. Nici acum nu ieșim fără văl pe stradă, fiindcă ne pierdem reputația, și familia se rușinează. Dacă au venit „eliberatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se cuvenea în calitatea sa de reprezentant al României, și de aceea l-a retras). Încă din acea vreme, poziția României a început să dea dureri de cap U.R.S.S., care avea mereu alături sateliții, iar treptat lucrurile s-au radicalizat. Comisia de la Budapesta era ca o reprezentanță sovietică, o soluție ideală, pentru că angaja și pe celelalte state, prin ambasadele lor și asigura realizarea politicii Moscovei; tonul îl dădea, de fiecare dată, reprezentantul sovietic în abordarea oricărei probleme în cadrul Comisiei. Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ne revizuim certitudinile noastre fundamentale, ne descoperim cufundați în riscul existenței. Un prim răspuns la întrebarea de ce filosofia? l-am găsit în atitudinea singulară a omului care se întreabă cu privire la viață și realitate, în ciuda opiniilor curente adânc consolidate. Aprofundând și radicalizând acest prim răspuns am ajuns la cel de-al doilea: sub fiecare întrebare de ordin științific și tehnic se află, subînțeleasă, o întrebare existențială cu privire la limitele cunoașterii, la folosirea libertății și la posibilitățile salvării. Această întrebare comportă o problematizare a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cum sunt medicamentele, vor costa și ele mai mult. Un acces îngrădit, în cel mai fericit caz - Nu există nicio garanție că resursele de petrol - la orice preț - vor fi capabile să acopere viitoarele cereri. Națiunile producătoare de petrol pot radicaliza furnizarea și să păstreze propriul petrol numai pentru clienții preferați. Dilema postindustrială Dacă viitorul civilizației atârnă de un singur aspect - altul decât o pandemie mondială sau un război - acel aspect va fi energia. Lipsa energiei pentru a alimenta cu combustibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
noastre se bat în numele naturii guvernării lor. Conflicte din Orientul Mijlociu și în țări cum ar fi Iran, Pakistan și Irak se desfășoară acolo unde teocrații complicate sunt în război cu forțe seculare. Nu există guverne teocratice care să nu fie radicalizate și periculoase. Democrația și libertatea individuală nu par să fie compatibile cu teocrația radicală. Unii dintre arabi ar contrazice cu persuasiune acest punct de vedere, după cum am auzit. Istoria nu moare ușor. Din nou, individul se pare că a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin intermediul lui Ovid Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
practic marea proprietate în agricultură și introdusese votul universal pentru bărbați. „Massele” intrau în forță pe scena publică, modernizarea industrială ia un avînt fără precedent, corupția și haosul organizatoric - de asemenea, centralizarea administrativă generează frustrări suplimentare, vechiul antisemitism economic se radicalizează pe noi fundamente (politico-religioase), moravurile, relațiile dintre sexe, identitatea feminină „tradițională” se emancipează, cel puțin la nivelul elitelor urbane (după modelul „băiețismului” din romanul de succes La Garçonne al lui Victor Margueritte), revoluția tehnologică imprimă, în zonele urban-industriale, un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de sculptură-desene a celor doi, de la Sala Regina Maria (1926), și reproduse în nr. 66-67 al revistei. Critica românească a vorbit practic la unison (și pe drept cuvînt) despre echilibrul dintre „tradiție”/clasicitate și inovația radicală la Contimporanul: un estetism radicalizat în direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc, Marin Mincu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modelator al canonului didactic. Nu puțini autori de manuale (între care Gh. Adamescu) îi fuseseră studenți. Iar „a treia generație postmaioresciană” de critici (cu Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius...) îl avusese ca profesor. Ulterior, Emilian Constantinescu își va radicaliza pozițiile antimoderniste, mergînd pînă la a aborda dintr-o perspectivă clinică producțiile literare ale avangardiștilor. În memoriile sale din Născut în ’02, același Sașa Pană își amintește că „Între 16 și 20 octombrie (1932, n.n.) s-a desfășurat la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremă-dreapta: cu toate concesiile și stereotipurile antisemite care grevează majoritatea comentariilor despre scriitorii evrei (avangardiști sau nu), cursul insidios-polemic al lui Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Marcel Iancu) a fost unul insurgent, violent negator, prima avangardă din România a fost preponderent „constructivă”. Militantismul agresiv, insolent și contestatar s-a dezvoltat după 1924 pe traseul revistelor Punct - 75 HP - Urmuz - unu - Alge - Viața imediată etc., Integral radicalizînd moderația „ecumenică” a Contimporanului. Legitimarea externă a jucat un rol determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei noastre istorice. Notorietatea cîștigată în Franța de un Tristan Tzara, de pildă, îl va impune atenției valorizante a criticii noastre estetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nasul În ziare; ruga ei către cer ar fi fost mai fierbinte ca niciodată: Distruge, Doamne, lumea asta! Cu mine, cu tot! Și cu ea, pentru că și din sîngele ei cobora cel ce dusese la uciderea pruncului. Antonia, oricum, se radicalizase de tot În ultima vreme, ar fi aprins chiar ea pămîntul, Thomas nu o mai recunoștea. Chiar Începuse să se Întrebe dacă mai era Întreagă la minte. Era; ascultînd-o atent, Își dădea seama că doar intoleranța ei Îl făcea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
al Alianței întru har - consideră că aceasta este rodul inițiativei libere și cordiale a lui Dumnezeu, căreia omul se cuvine să-i răspundă în mod generos. S-ar putea spune că pre-porunca, adresată umanității abia create (Gen 2,24), se radicalizează și se amplifică prin Cuvântul adresat de cel Preaînalt slujitorului și prietenului său Abraham: «... și din casa tatălui tău». Fecunditatea care influențează aproape obsesional primele stadii de viață și lentul proces de umanizare (Gen 1,28) pare să se deschidă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără să o fi înăsprit, ci, dimpotrivă, a deschis-o spre o capacitate și spre o dorință de solitudine din care, de obicei, se închega o compasiune extraordinară față de toți... efectiv față de toți. Văduvia nu a făcut altceva decât să radicalizeze stilul său de viață, deja axat pe rugăciune și pe caritate. Era mereu într-o atitudine de profundă devoțiune față de Dumnezeu și de mare încredere față de toți. Avea mereu un cuvânt bun pentru fiecare și de multe ori, prin gesturi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se mai poate întâmpla șse întreba unul dintre ei, n.m.ț ne vor lua gâtul?” (Oprea și Olaru, 2002, p. 17). Revendicările au fost inițial doar de natură financiară, economică și socială, ele devenind politice doar după ce protestatarii s-au radicalizat și au inițiat coloana de demonstranți pe străzile orașului. Proteste sociale și economico-financiare avuseseră loc la Brașov, tot la IABv, și la începutul anilor ’80, fără vreo legătură altfel decât simbolică cu mișcarea Solidaritatea din Polonia - care inițiase, în perioada
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din Armată sau chiar din Securitate (p. 17). Securitatea l-a dezinformat constant pe Ceaușescu asupra stării de spirit a populației protestatare. Cât despre primii morți de la Timișoara, aceștia ar fi fost produși intenționat, pentru a incita populația să-și radicalizeze protestul. Generalul Vasile Milea nu s-a sinucis, ci a fost ucis cu complicitatea Securității, astfel încât Victor Athanasie Stănculescu să preia Ministerul Apărării, care urmărea camuflarea loviturii de stat în spatele revoltei populare (p. 37). Un alt punct nodal al demonstrației
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a fost destul de repede marginalizat și pus în umbră. În clădirea Comitetului Central, diferite grupuri propun soluții pentru succesiunea lui Ceaușescu, improvizându-se mai multe guverne susținute de apparatciki (Constantin Dăscălescu, Ilie Verdeț) sau de revoluționari; mulțimea începe să-și radicalizeze atitudinea, clamând anticomunismul și renunțând la anticeaușism, ceea ce-i îngrijorează pe complotiști - drept urmare, grupul Iliescu se infiltrează ca reprezentant al noii Puteri, anunțând hotărârea din balconul Comitetului Central (grupul Iliescu nu este nici aplaudat, nici respins, dar, lucru esențial, este
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
despre elogiul libertății, inviolabilitatea proprietății ori sacralitatea vieții. Pacifismul friciitc "Pacifismul fricii" Această solidaritate între relativismul postmodern și teologia politicilor oportuniste s-a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili - unui complex de vinovăție postcolonială. Revizionismul istoriografic se adapă astăzi din miturile vii ale utopiei egalitare. Dezavuarea elitelor invită acum la delirul suprematist al plebei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de realizat. Teoreticianul Voronca a intuit Însă exact apropierile posibile, adresîndu-le exemplului mallarméean și variantelor sale reprezentate În spațiul avangardist, În sensul unei practici a poeziei ca o construcție În limbaj, ca și indiferentă față de „idee” și față de „natură”; sugestie radicalizată de avangardă În direcția de-simbolizării cuvîntului, a exploatării la maximum a concreteții verbului și, ca atare, a evadării, cum ziceau „integraliștii”, din „pastișul etern natural”. Experiența din Invitație la bal urmează, În linii mari, acestor exigențe. Dacă „artistul nu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scurt, ele erau distribuite în roluri tradițional feminine. În acest context de reacție față de tratamentul inegal și iarăși conservator, se formează Mouvement de Liberation des Femmesxe "„MouvementdeLiberationdesFemmes" - MLF (Mișcarea de Eliberare a Femeilor). Simone de Beauvoir se alătură acestei mișcări, radicalizându-se ea însăși și asumându-și în mod deschis statutul de feministăxe "„feministă". În Anglia, British Women’s Liberation Movementxe "„WomensLiberationMovement" (Mișcarea Britanică de Eliberare a Femeilor) s-a asociat cu stânga radicală, formulând o agendă care includea: plată egală
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
pentru supraviețuire. Este, ne spune Bucurxe "„Bucur,Maria", o pledoarie importantă a Ligii, nu pentru drepturi și pentru libertatea de a-ți urma propriile tale aspirații, ci mai degrabă pentru „acțiuni afirmativexe "„acțiuni afirmative"”. După această etapă, cererile feministelor se radicalizează și capătă limbajul liberal al drepturilor, pregătind dezbaterea pentru cetățeniaxe "„cetățenie" democraticăxe "„cetățenie democratică". Acest pas înseamnă cererea expresă de drepturi civilexe "„drepturicivile" și politice (păstrând însă câteva ingrediente etnocentrice și paternalistexe "„paternalist"). Naționalismulxe "„naționalism" a fost o componentă ideologică
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
deviază treptat spre delincvență. În mult mai mare măsură decât alții, ei spun că locurile pe care le detestă cel mai mult sunt sălile de clasă. Mai întâi amestecat frecvent în încăierările din curte, refuzând munca școlară, acest grup se radicalizează încetul cu încetul, simultan cu radicalizarea la mulți adulți a recurgerii la represiune și excludere și cu aprofundarea conflictelor de echipă, accentuate de suferința resimțită. Se dezvoltă o extorcare pe criterii "etnice", până la un episod final deosebit de dur. Lucrurile vor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Debarbieux, 2003). Această teritorializare nu doar că nu este resorbită, dar tinde să se accelereze o dată cu creșterea nebunească a pieței locuințelor din centrul orașelor mari și mijlocii ale Franței. Este foarte posibil ca această dificultate legată de piața urbană să radicalizeze procesul de "prăbușire a claselor mijlocii" pe care-l anunța nu demult Christian Bachman (Bachman și Leguennec, 1996), ceea ce ar putea avea ca rezultat o iritare defensivă a acestor clase sociale și, în același timp, o pauperizare și o marginalizare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]