18,605 matches
-
bolta roșie a amiezii, Coroanele ardeau ca în vitralii. Părea că eram singur dar crescuse În jur o flacără de chipuri, Și deslușeam sub pași o broderie Ce-nlănțuise mii de urme. Iar înăuntrul meu se desfăcuse, Ca poama de pe ram, o cale Care cânta sub aurul vechimii. Har În înserare, din icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins, Și când
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru pereți a fost vremea colindelor vremea magnoliei vremea zmeurei. ai ajuns dar încă nu ai venit. ai trimis șoimul cartea o bucată din miles davis. summertime. apoi pieptenul peria să înmulțească distanța. eu am țesut am destrămat
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
care-l respira în mica sală părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu mâna prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
și văzduh și ținere de minte. Psalmul III Poetului și prietenului Dan Verona Nici o durere, Doamne, nu mi-a rămas datoare, Călcâiul lor mă poartă pe patru, cinci picioare. în spinii frunții, fragezi, dau muguri și licori, De presărat pe ramuri și-n cărți, arareori. Dar mi le-a smuls, cu-n fugler, din carne vijelia, Și-acum îmi zace-n perini, bolnavă, bucuria; în jur cu daruri scumpe din pâslă și rubine, Și parcă-nsuflețite cu-o rază de la Tine
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
cu mir, fierbinți în ochi de gheață, Vândute-n vrac ca sclavii, arse pe rug în piață. Sufletul lor, pe raftul de taină din altar, îl ține Duhul Sfânt în faguri de cleștar. Pâinea și sarea slovei, ca poamele pe ramuri, împart în miezul rumen sufletu-a zeci de neamuri. Și-ndestulând flămânzii și setea din cetate Deschid sub arcul pleoapei tărâmuri fermecate. O, Cartea luminată de raza mâinii Lui E adăpost și cântec și pâinea orișicui. Cărarea Cum mă uitam, domniță
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era rece, dar aerul era saturat de lumină, lumină care nici nu prea avea asupra a ce să se oprească, pătrundea printre ramurile subțiri până la pământul gol. Poate și prin acesta, spre bulbii și semințele de anii trecuți. Ulcerațiile asfaltului părea că se vindecă și ele sub soarele blând. Unul dintre acele momente ale primăverii când ai impresia că lucrurile ezită înainte de-
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul ardent - Două inimi cântă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană, În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie! Dă - mi tâmpla ta de dor albită Să - i prind ghiocei pe ram! Icoană mai sfântă n-am Ca tine, mamă, mai iubită! Citește mai mult Dă-mi mâna ta neobosităSă-i pun sărutul meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă,Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană,În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie!Dă - mi tâmpla ta de dor albităSă - i prind ghiocei pe ram!Icoană mai sfântă n-amCa tine, mamă, mai iubită!... XXXI. NOI SUNTEM FRAȚI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016. În noapte, voi ați fost ascunși, Și gândul chiar v-au ferecat. De soare
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
poem de dragoste de o mare sensibilitate, de o mare putere de sugestie. Teluricul și astralul se împletesc pentru a oferi îndrăgostiților frumusețe, candoare și protecție ca-n lirica eminesciană de dragoste. “Dacă m-ajuți să ne-ntregim așa/teluric ramul cum alcătuiește pomul,/mă veșnicesc prin tine, cât voi exista/și cât iubirea auri-va omul.” (Mă veșnicesc prin iubire). În altă poezie de dragoste (pag 72, din capitolul „Ce iubire e asta”), poeta merge și mai departe și spune
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea repetată,Te zăresc... VI. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
am să mă curăț de spini;în trenul tuturorși-al nimănuipândesc cliparisipiriiarmonia prestabilităa inepuizabilei mișcări.... XXX. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. A fost o vreme când Purtam doar orizonturi Prin ramurile verzi În trupul nesăpat de-a timpului risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A fost o vreme cândPurtam doar orizonturiPrin ramurile verziîn trupul nesăpat de-a timpului risipăFrumoase-mi erau livezile toateCu mere roșii pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A fost o vreme cândPurtam doar orizonturiPrin ramurile verziîn trupul nesăpat de-a timpului risipăFrumoase-mi erau livezile toateCu mere roșii pe aripi purtateZboruri înalte necoapte iubiriA fost o vreme cândploile luminii îmi fântâneau în ochinoaptea îngenunchea supusălupoaicei alberisipei dateazi sub ochiul timpului clipind spre iarnădor amurgurilede prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
vreme cândploile luminii îmi fântâneau în ochinoaptea îngenunchea supusălupoaicei alberisipei dateazi sub ochiul timpului clipind spre iarnădor amurgurilede prea plinaduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisăTantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor, Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup Să înțeleagă
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Sper că și acum, dar și mâine ... Citește mai mult Înmugurite, bătrâneRăscolesc de-a lungul anilorFile cu amintiri, scrijelesc amăgiri,Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare mai pot cântări vina,Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.Doar ele mai pot, sincere și lipite de trupSă înțeleagă rostul pământului,Gazdă a celor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Me maja të holla pishe Nga alpet deri tek yjet Kur lutet në heshtje poeți Ndizen thëngjij lulëkuqesh. MEREU Când soarele uită Și amurgul vine târziu Firele ierbii înnebunesc Tremură-n iubire mereu Cu câmpul cel dulce Sub voalul lunatec Ramurile amurgurilor Străpung degetele mele Cu vârfuri subțiri de pin Din alpii până la stele Când se roagă-n tăcere poetul Se aprinde cărbunele bujorilor. LUMI I FRYMËS Për të thithur ajrin e jetës Nën kthjelltësinë e filtruar Më mjafton lumi i
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
Codrin Creța, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Dragonul primăverii” - modelaj în lut Premiul ll (ex.aequo): Moldovan Radu, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Lăcrămioare” - planșă hârtie colorată cu aplicații și lucrarea „Ghiocel” - desen acuarelă Săbădean Sebastian, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Păsărele pe ram” - planșă origami Premiul lll: Matei Darius, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Barza și broscuțele” - planșă origami Mențiune: Moldovan Philip, Tg.Mureș, pentru lucrarea „Gogu” - păpușă din rumeguș cu grâu încolțit SECȚIUNEA Creație literară Premiul l: Rașcu Antonia, Tg.Mureș, pentru lucrarea
REZULTATELE CONCURSULUI PENTRU TROFEUL ARIPI DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380695_a_382024]
-
România-i o stafie. // Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe / Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe / Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare / Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare // Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră / Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. / Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme / Frați români, a sosit vremea să ne înrolăm sub arme!” (Ne cheamă pământul). Poate că și alți poeți și creatori gândesc
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
poeziile sale, autoarea surprinde contrastele din care este plămădită iubirea, adesea amintind de un destin neîndurător. “Iubirea noastră s-a pierdut cândva/ Tot colindând limanuri neumblate,/ I-aud bătaia ca o apă grea/ În turnul gros cu ziduri de cetate” (Ramuri risipite) Ne vom așterne, pete de lumină,/ Pe tina neîncrederii în noi,/ Vom sta la masă singuri amândoi - / Căni de pământ cu flacăra divină” (Căni de lut). “Prea multe ierni/ Pentru o singură vară,/ Prea multe minciuni/ Pentru o singură
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
sufletului toaca din slava cerului înălțându-se spre crugul veșniciei și glasurile îngerești amintindu-ne de ziua Nașterii Mântuitorului. Icoana Preacuratei să fie luminată de candela a cărei flacără păstrează tainele cerești. Să ne bucurăm de frumusețile simple izvorâte din ramurile argintate ale pomilor, de mișcarea lin legănată a fulgilor de nea, dacă iarna această cam călduroasă se îndură să ni-i trimită. Să ne bucurăm de mirosul de tămâie, de muzica cerească pe care o ascultăm cu sufletul, de colindele
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]